Cugetari din Dharma

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

Interpretarea - reprezinta sensul, intelegerea, pe care o atribuim stimulilor, indiferent de natura acestora (vizuala, sonora, tactila... - interni/externi).

Fiecare persoana traieste efectiv in propriul ei univers interpretat subiectiv.

Interpretarea este un proces psihologic fundamental, care implica in mod necesar doi factori: fenomenul interpretat si intelesul asociat acestuia.


De exemplu:
o sonoritate interna (internalizata) - "Dumnezeu" cu intelesul de Dumnezeu. Un tandem de doua constientizari relationate.

Modul in care interpretam realitatea se reflecta direct asupra calitatii existentei noastre.

Interpretarea corecta reprezinta cheia catre libertatea autentica.

Toma a pipait ca sa urce din simturi in Ratiunea dincolo simturi - din care izvorasc toate - originea Cuvantului.

Natura ei transcende senzorial-afectivul. Aici suntem chemati sa ne intoarcem cu totii - Acasa.

Amuzant lucru, tocmai un psiholog ţi-o spune: ai picat în psihologism. Sau, dacă vrei să formulez altfel, te haleşte reducţionismul psihologic.
Tu înghesui, Florine, în cadrul limitat al psihologiei (prin limitat nu spun derizoriu sau de neglijat sau minor, ci exact ce spune termenul de limită: "de aici mai departe nu se cuvine!"), Necuprinsul.
Dă-ţi seama de eroarea cognitivă şi atitudinală (pe scurt, de natura şi specificul duhului): cuprinsul cuprinde (include, subsumează, explică, limitează) Necuprinsul.... Nu vezi că-i mândrie luciferică?
Frate, caută să experiezi măcar o scintilaţie din Lumina Neînserată, mai întâi. Prin murire.
Apoi mai vorbim. În primul rând despre psihologie (mi-ar plăcea mie), dacă despre Dumnezeu e inutil şi păcătos s-o mai lungim.