![]() |
![]() |
|
#32
|
|||
|
|||
![]()
Erau frații de nevoință din obștea marelui Gheron Iosif Isihastul...
Mult au fost războiți în timpul vieții lor, inclusiv de ceilalți trăitori din Munte. Abia mai apoi, după ce Gheron Iosif a mers la Domnul, monahii din celelalte obști au început să realizeze ce lucrase, de fapt, Starețul, printre ei. Mărturia și moștenirea erau tocmai fii duhovnicești ai Bătrânului. Cuviosul Efrem (celălat Efrem, ucenicul cel iubit al Bătrânului), arată cu deosebit meșteșug în cartea sa cât de mult era prețuită acrivia și ascultarea în obștea lor. Când am citit prima dată cartea m-am cutremurat. Am zis că așa ceva nu se poate.... Nu puteam crede că oameni ca și noi, făcuți din același lut și cu aceleași tendințe păcătoase, pot trăi așa și pot urca în acest mod..... Cartea mi-o dăduse duhovnicul pentru că începusem lucrarea rugăciunii și, la spovedanie, spuneam unele lucruri... După ce am citit cartea (apoi și alte mărturii, de-ale ucenicilor, despre obștea aceea binecuvântată de Dumnezeu) am înțeles atât motivul pentru care duhovnicul mi-o recomandase cât și starea mea... Nu putem spera să avem spor la rugăciune și în faptele bineplăcute Domnului dacă nu facem, pe măsura noastră și în condițiile vieții noastre din lume, dovada ascultării, acriviei și, mai ales, a iubirii de Hristos așa cum am văzut în obștea fericiților acestora. Mulțumesc pentru postare, Cristian și Dumnezeu să ne miluiască pe toți! |
|