Cuvant pentru suflet !

[Ioan_Cezar]

Erau fraţii de nevoinţă din obştea marelui Gheron Iosif Isihastul...
Mult au fost războiţi în timpul vieţii lor, inclusiv de ceilalţi trăitori din Munte. Abia mai apoi, după ce Gheron Iosif a mers la Domnul, monahii din celelalte obşti au început să realizeze ce lucrase, de fapt, Stareţul, printre ei. Mărturia şi moştenirea erau tocmai fii duhovniceşti ai Bătrânului.
Cuviosul Efrem (celălat Efrem, ucenicul cel iubit al Bătrânului), arată cu deosebit meşteşug în cartea sa cât de mult era preţuită acrivia şi ascultarea în obştea lor. Când am citit prima dată cartea m-am cutremurat. Am zis că aşa ceva nu se poate.... Nu puteam crede că oameni ca şi noi, făcuţi din acelaşi lut şi cu aceleaşi tendinţe păcătoase, pot trăi aşa şi pot urca în acest mod..... Cartea mi-o dăduse duhovnicul pentru că începusem lucrarea rugăciunii şi, la spovedanie, spuneam unele lucruri... După ce am citit cartea (apoi şi alte mărturii, de-ale ucenicilor, despre obştea aceea binecuvântată de Dumnezeu) am înţeles atât motivul pentru care duhovnicul mi-o recomandase cât şi starea mea... Nu putem spera să avem spor la rugăciune şi în faptele bineplăcute Domnului dacă nu facem, pe măsura noastră şi în condiţiile vieţii noastre din lume, dovada ascultării, acriviei şi, mai ales, a iubirii de Hristos aşa cum am văzut în obştea fericiţilor acestora.
Mulţumesc pentru postare, Cristian şi Dumnezeu să ne miluiască pe toţi!