Parinti credinciosi cu copii atei si vice versa.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pot sa zic ca parintii mei sunt foarte iubitori, au fost foarte calzi cu mine, au fost si sunt credinciosi practicanti si nu de fatada, si m-au invatat de mic sa fiu un ortodox bun, sa merg la biserica, sa ma spovedesc, sa ma impartasesc.

Am fost ortodox practicant pana la 16 ani. Iar acum, dupa multe etape, am ajuns sa ma consider deist. Pur si simplu nu am putut sa ma identific cu modul de viata ortodox, probabil dupa opinii influentate de factori exteriori.

Dar nu, parintii nu au gresit cu nimic.

Off-topic: Yay, 2000 de postari!

Din cauza grabei, nu ma exprim intotdeauna clar si se intelege gresit.Pentru ca intr-adevar, nu putem incadra toata omenirea doar in doua categorii.Deci, uneori se intampla si asa: oamenii sa mearga la biserica, sa faca gesturile exterioare credintei cu constiinciozitate, cu entuziasm si convingere, dar asta nu e suficient si nu e intotdeauna dragoste autentica.Din ce am intalnit personal pana acum, am vazut cazuri si cazuri, de am ramas uneori perplexa.De exemplu, credincioasa declarata,practicanta, acoperita din cap pana in picioare, nelipsita de la biserica, manastiri, organizatoare de rugaciuni in grup ale enoriasilor in propria casa etc, planuia fara nici o urma de remuscare cum sa le minta pe niste maicute de la o manastire, unde trebuia sa mearga pentru a rezolva niste treburi(fiind o obisnuita a acelei manastiri) pentru care fusese solicitata.Baiatul ei e divortat si ateu.Si as putea da o multime de alte exemple.De persoane care in ciuda credintei declarate, te trateaza uneori cu o rautate si o lipsa de empatie, de mai tare te smintesc si te fac sa iti pierzi speranta.Dar am inteles pana la urma ca asta e mai degraba ca o nevroza( asa cum se vorbea pe aici mai demult) si nu credinta adevarata.

Iar alteori, sunt oameni care din varii motive se smintesc, se departeaza de-a lungul vietii de traditia bisericeasca, dar in sufletul carora mai palpaie o urma de credinta, intretinuta de dragostea fata de semenii lor(nu stiu, zic si eu) si care nu ii lasa sa se piarda definitiv, iar copiii lor au sanse mult mai mari de a-si reveni.Totul tine de iubire, parerea mea.

Uite, un exemplu frumos de iubire crestineasca, care a trecut de la parinti la copii: familia Mihoc, din Suceava.Din zece copii, majoritatea sunt preoti si preotese.

"Sfântul Ioan Gură de Aur a spus: „ Daţi- mi o generaţie de mame bune creştine şi voi schimba faţa lumii!” De-a lungul istoriei creştinismului, s-au evidenţiat mai multe mame care şi-au crescut copiii cu dragoste, dăruire, înţelepciune şi nădejde în Dumnezeu, punând pe primul plan educaţia creştină. Emilia – mama Sfântului Vasile cel Mare, Irina – mama Sfântului Fotie cel Mare, Marta – mama Sfântului Simeon Stâlpnicul sunt doar câteva pilde de mame vrednice de urmat, care, prin viaţa pe care dus-o, au ajuns ele însele în Sinaxare. Dacă vom privi atent în jurul nostru, vom vedea oameni care caută să se asemene sfinţilor din vechime. Pe suceveanca Aglaia Mihoc, Dumnezeu a binecuvântat-o cu zece copii – şase băieţi şi patru fete –, fiind mama cu cei mai mulţi copii preoţi din România. Toţi băieţii au urmat Facultatea de Teologie şi au fost hirotoniţi, iar trei din cele patru fete sunt căsătorite cu preoţi. Pentru a-i încerca credinţa, Domnul i-a chemat la El pe doi dintre copiii dânsei – pe părintele Constantin în august 2009 şi pe părintele Viorel în mai anul acesta. La 90 ani, Aglaia Mihoc este o bătrână înţeleaptă, ce are multe de povestit despre necazurile şi greutăţile prin care a trecut. Merge des la biserică, citeşte din Sfânta Scriptură şi alte cărţi creştine şi este mai tot timpul cu rugăciunea pe buze şi în suflet.

Articolul complet, aici: http://www.familiaortodoxa.ro/2011/0...copii-ps-1265/