Sunt singur

[Corinusha]

Nu toate femeile-s dupa bani, desi vad multe de genul in jurul meu. Asta nu eo solutie de elatie trainica. Relatiile pe interes n-o sa tina...

Problma principala cand ne simtim singuri e chiar la noi; nu ne simtim singuri ca nu avem pe cineva neaparat; avem prieteni, parinti, frati/surori, rude etc. De cele mai multe ori cand esti axat pe ceva (in cazul tau esti axat/fixat pe faptul ca vrei pe cineva), atunci e cel mai greu sa gasesti. Lasa lucrurile sa vina de la sine, nu te fixa pe ele, ca s-ar putea ca, e fixat ce esti pe ceva anume, sa nu vezi acel ceva anume, chiar e e in fata ta, caci, probabil ti-l imaginezi intr-un anumit mod.

Eu inainte sa ma casatoresc cu sotul, am fost iubiti cum se zice, 6 ani si ceva; in ianuarie facem 9 ani de cand suntem impreuna. Nici macar in 6 ani nu ajungi sa cunosti un om, nici in 9, nici intr-o viata de om (nu, nu am locuit impreuna inainte de casatorie, dar asta nu mi se pare ca a afectat in vreun mod negativ relatia); depinde si ce asteptari ai, unde poti face conpromisuri, ce poti sa accepti, ce nu poti sa accepti etc. Omul are si defecte; daca (,) cauti femeia perfecta, te nunt de pe-acum: nu o vei gasi; ea nu exista. exact asa cum nici un om nu este perfect.

In primul rand ar trebui sa ai incredere in Dumnezeu, apoi in tine, si sa lsi lucrurile sa evolueze de la sine.

La mine intotdeauna au mers asa lucrurile, cam in toate: am fost fixata sa ne luam o locuinta, am fost fixata si panicata ca nu raman insarcinata, am fost fixata ca nu ne ajung banii sa ne mobilam apartamentul (astea-s ultimele fixuri ce le-am avut), nici nu s-au intamplat. Cand am renuntat sa imi mai fac griji si sa las lururile a vina cand trebuie sa vina, au venit; si au venit cam toate deodata, atunci cand era nevoie: am ramas insarcinata; la foarte scurt timp am gasit apartament si ni s-a aprobat creditul; am luat apartamentul, apoi ne-au ajutat parintii (si ai lui si ai mei) sa ne mobilam tot apartamenul. Toate s-au intamplat la timpul lor, nu la comanda/dorinta noastra.