Unde se poate "ascunde" de lume un om bolnav ?

[Ioan_Cezar]

Un om cu vocaţia prieteniei sau, mai simplu şi mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator. Trebuie să fie o mare falsificare ori tulburare de sine la mijloc, aşa încât să confunzi un sentiment atât de frumos cum este prietenia cu un alt sentiment, cu totul opus.
Am şi eu o mulţime de prieteni. Mă simt cu totul îndatorat lor, aşa cum intuiesc că şi ei se simt, poate, îndatoraţi mie. Cu ce ne simţim datori unii altora? Cu dragostea pe care a primit-o fiecare de la prietenul lui.
Dacă îmi trece prin minte că prietenul meu îmi e dator cu ceva, în clipa aceea prietenia noastră a murit. Am ucis-o eu, cu gândul cel rău, cel străin.
Prietenul îşi pune sufletul pentru prietenul lui. I se pare lucrul cel mai firesc din lume şi ştie că şi prietenul lui ar face acelaşi lucru pentru el. Tocmai pe această ghicire reciprocă şi nemărturisită, care dă prieteniei o lumină şi un gust aparte, se clădeşte una din cele mai frumoase trăsături ale omului: bucuria jertfei de sine pentru un alt om, ca semn al împlinirii şi fericirii omenescului din om.

[Copacel]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Un om cu vocaţia prieteniei sau, mai simplu şi mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator.

Si cine este prietenul unui om ?

În prealabil postat de Copacel

Si cine este prietenul unui om ?

Mai intai un alt om, desigur.

[caminaris]

Cred ca ar putea sa mearga in manastire (practic orice manastire mai mare nu vreun schit)ca vizitator pentru inceput, sa participe acolo la Sf Maslu si la slujbe zilnic in masura in care poate, ca nu-l obliga nimeni daca e bolnav si treptat vine Mângâietorul (Duhul Sfant) si il vindeca de orice boala are sau i-o amelioreaza (functie de ce anume e necesar pt mântuirea lui, asta numai Dumnezeu stie)

sa ia cu el si o persoana apropiata dispusa sa-l ajute care eventual sa stea cu el in manastire (toti avem nevoie de ajutor la un moment al vietii noastre si daca noi cerem ajutorul lui Hristos nu se poate sa nu vina!)

daca nu gaseste pe nimeni eu sunt dispus sa merg ca tot vroiam sa stau cateva saptamani intr-o manastire ca sa ma mai curat sufleteste, numai sa-mi spuna când ar putea si imi fac timp

[catehumen]

În prealabil postat de caminaris

Cred ca ar putea sa mearga in manastire (practic orice manastire mai mare nu vreun schit)ca vizitator pentru inceput, sa participe acolo la Sf Maslu si la slujbe zilnic in masura in care poate, ca nu-l obliga nimeni daca e bolnav si treptat vine Mângâietorul (Duhul Sfant) si il vindeca de orice boala are sau i-o amelioreaza (functie de ce anume e necesar pt mântuirea lui, asta numai Dumnezeu stie)

sa ia cu el si o persoana apropiata dispusa sa-l ajute care eventual sa stea cu el in manastire (toti avem nevoie de ajutor la un moment al vietii noastre si daca noi cerem ajutorul lui Hristos nu se poate sa nu vina!)

daca nu gaseste pe nimeni eu sunt dispus sa merg ca tot vroiam sa stau cateva saptamani intr-o manastire ca sa ma mai curat sufleteste, numai sa-mi spuna când ar putea si imi fac timp

Hai ca mai i-au si de tine consatene )) Tu chiar nu realizezi ca "tipul de la cablu" ca Jim Carey asta nu are nevoie de nimic decat de ajutor de specialitate psihiatric ? Alooo desteptarea .

[AlinB]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Mai intai un alt om, desigur.

Mai intai, cred ca el insusi..

[catehumen]

INCREDIBIL ,cum un bolnav psihic sa va angreneze in discutii interminabile !
Bai fratilor ,ma adresesz in special alora ce il cred normal si sanatos pe initiatorul topicului .
Gastro-esofagita ,chestii socoteli ))) Cand de fapt el are probleme la mansarda ! Nu-l mai indemnati spre manastiri ,oameni buni ca e plin ca din astia acolo ,ba unii imbracati calugari ,care practica yoga,radestezie,etc.
Asta e liber ,pentru ca spitalele de psihiatrie nu au bani sa-i tina ! Intr-o tara civilizata ,nenea asta era putin "ascuns".
Pa onoarea mea ,cati naivi are Romania si unii teologi ))))))
In viata mea nu am ras mai cu pofta ))) In mod normal topicul trebuia sa contina 3 mesaje . Unul al celui ce a deschis si maxim inca doua care sa spuna ca la Spitalul de Psihiatrie Iasi ,sunt multe locuri libere ))))
In schimb sau adunat in topicul asta vreo 3 sau 4 pagini ))) Unii cu retete pentru stomac ,alti cu retete spre monahism )))
Doamne ,da-mi rabdare ,ca daca imi dai putere ii "omor" pe astia ))))

[julianms]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Un om cu vocaţia prieteniei sau, mai simplu şi mai concret, un om cu sentimentul prieteniei, nu poate spune că prietenul său îi este dator. Trebuie să fie o mare falsificare ori tulburare de sine la mijloc, aşa încât să confunzi un sentiment atât de frumos cum este prietenia cu un alt sentiment, cu totul opus.
Am şi eu o mulţime de prieteni. Mă simt cu totul îndatorat lor, aşa cum intuiesc că şi ei se simt, poate, îndatoraţi mie. Cu ce ne simţim datori unii altora? Cu dragostea pe care a primit-o fiecare de la prietenul lui.
Dacă îmi trece prin minte că prietenul meu îmi e dator cu ceva, în clipa aceea prietenia noastră a murit. Am ucis-o eu, cu gândul cel rău, cel străin.
Prietenul îşi pune sufletul pentru prietenul lui. I se pare lucrul cel mai firesc din lume şi ştie că şi prietenul lui ar face acelaşi lucru pentru el. Tocmai pe această ghicire reciprocă şi nemărturisită, care dă prieteniei o lumină şi un gust aparte, se clădeşte una din cele mai frumoase trăsături ale omului: bucuria jertfei de sine pentru un alt om, ca semn al împlinirii şi fericirii omenescului din om.

Există totuși o DATORIE. (Eu nu mă refeream DOAR la bani, la timp pierdut cu pregătiri pe degeaba, la traduceri în limbi străine, reparat de calculatoare...etc)
Ce e important este că pe mine nu m-a ajutat VREODATĂ decât o persoană dintre toți care mă numesc pe mine «prietenul» lor (Dar mărturisesc că eu nu îi numesc «prieteni adevărați» pe unii dintre ei). Și am avut și eu nevoie de câte ceva (banalități, de exemplu chestie de câteva minute de scris ceva pe o foaie... Dar nu... cum să facă cineva așa ceva...). Totuși eu îi consider prieteni pe unii dintre ei (Nu știu la ce «folosește» prietenia lor, până azi nu m-am gândit serios la asta).

...Dar ar însemna să fac caz de propria-mi persoană. De aia mă opresc în a mai scrie cel mai mic detaliu, fiindcă nu îmi pasă DELOC de ce a fost în trecut (chit că mulți mi-au zis că sunt prea altruist și că n-o să fac nimic risipind așa). Mie însă, ÎNCĂ îmi pasă de viitor. Poate mâine n-o să-mi mai pese nici de viitor. (Bine ar fi...)