GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[cristiboss56]

Insă tu păzeşte vrednicia cea dată, căci ai fost zidit stăpân, stăpân peste patimi. Stăpâneşte fiarele, stăpâneşte pe cele târâtoare, stăpâneşte pe cele zburătoare! Nu te înălţa cu gândul, nu fi uşor la minte şi nestatornic! Căci ai fost pus să stăpâneşti cele zburătoare, nu să te asemeni cu cele zburătoare. Să nu te îngâmfezi deci, să nu te înalţi, să nu cuget›i mai înalt decât firea omenească şi pământească! Nu te înfumura lăudându-te, nu te slăvi pe tine însuţi, nici nu mări ale tale, ca să nu fii socotit împreună cu cele zburătoare, înălţându-te deopotrivă cu acelea, învârtindu-te de ici-colo cu întrariparea! Stăpâneşte gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt! Astfel, stăpânirea ce ni s-a dat asupra animalelor ne determină să ne stăpânim pe noi înşine. Căci este lucru nepotrivit ca acela ce este supus în casa sa să stăpânească peste neamuri şi cel ce este înăuntru sub altă stăpânire să fie înaintestătător în mulţime. Căci trebuie ca, după ce mai întâi a rânduit bine cele ale casei şi pe cele dinăuntru le-a împodobit cu bună rânduială, astfel să ia cârmuirea celor dinafară şi străine. Fiindcă se va întoarce cuvântul de la cei supuşi: €žDoctore, vindecă-te pe tine însuţi!€ (Luca 4, 23).
De acum, să ne sârguim să ne tămăduim întâi pe noi înşine! Căci nu a fost mustrat nimeni vreodată pentru că nu a vânat vreun leu, dar pentru că nu şi-a stăpânit furia a fost batjocorit de fiecare. Fiindcă cel ce nu a putut să biruiască fiare sălbatice încă nu este vrednic de condamnat, dar cel ce e fără vlagă în a-şi stăpâni patima care îl supără este cu adevărat sub osândă. Căci aceea nu-l ajută cu nimic pe cel ce s-a învrednicit de stăpânirea cea cuvântătoare, iar aceasta este trebuincioasă şi folositoare.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristiboss56

Insă tu păzeşte vrednicia cea dată, căci ai fost zidit stăpân, stăpân peste patimi. Stăpâneşte fiarele, stăpâneşte pe cele târâtoare, stăpâneşte pe cele zburătoare! Nu te înălţa cu gândul, nu fi uşor la minte şi nestatornic! Căci ai fost pus să stăpâneşti cele zburătoare, nu să te asemeni cu cele zburătoare. Să nu te îngâmfezi deci, să nu te înalţi, să nu cuget›i mai înalt decât firea omenească şi pământească! Nu te înfumura lăudându-te, nu te slăvi pe tine însuţi, nici nu mări ale tale, ca să nu fii socotit împreună cu cele zburătoare, înălţându-te deopotrivă cu acelea, învârtindu-te de ici-colo cu întrariparea! Stăpâneşte gândurile din tine, ca să te faci stăpân peste toate cele ce sunt! Astfel, stăpânirea ce ni s-a dat asupra animalelor ne determină să ne stăpânim pe noi înşine. Căci este lucru nepotrivit ca acela ce este supus în casa sa să stăpânească peste neamuri şi cel ce este înăuntru sub altă stăpânire să fie înaintestătător în mulţime. Căci trebuie ca, după ce mai întâi a rânduit bine cele ale casei şi pe cele dinăuntru le-a împodobit cu bună rânduială, astfel să ia cârmuirea celor dinafară şi străine. Fiindcă se va întoarce cuvântul de la cei supuşi: €žDoctore, vindecă-te pe tine însuţi!€ (Luca 4, 23).
De acum, să ne sârguim să ne tămăduim întâi pe noi înşine! Căci nu a fost mustrat nimeni vreodată pentru că nu a vânat vreun leu, dar pentru că nu şi-a stăpânit furia a fost batjocorit de fiecare. Fiindcă cel ce nu a putut să biruiască fiare sălbatice încă nu este vrednic de condamnat, dar cel ce e fără vlagă în a-şi stăpâni patima care îl supără este cu adevărat sub osândă. Căci aceea nu-l ajută cu nimic pe cel ce s-a învrednicit de stăpânirea cea cuvântătoare, iar aceasta este trebuincioasă şi folositoare.
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai

Măi, boscoridorule hărnicuţ, să te bată Dumnezeu cu flori!
Mi-oi aminti de tine, frate Cristian. Voia Domnului!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Mi-oi aminti de tine, frate Cristian. Voia Domnului!

In Veci: AMIN !

http://www.crestinortodox.ro/credint...ut-150047.html

[forever...]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

http://www.crestinortodox.ro/credint...ut-150047.html

Mi se pare greu să urmez ceea ce ne învaţă părintele Serghie în articolul al cărui link l-aţi postat, în sensul că, cel puţin la serviciu, sunt implicată în proiecte care mă obligă să mă gândesc la ce am făcut ieri şi la ce trebuie sa fac mâine.
Vi se întâmplă să vă loviţi de astfel de piedici în păstrarea ... liniştii? Când colegii se agită, te vor şi pe tine "implicat" - ceea ce poate însemna o atitudine pătimaşă, de genul X sau Z e vinovat, trebuie să ne impunem părerea etc.?
Nu zic că nu se poate să fim şi conştiincioşi şi detaşaţi, în sensul sfaturilor de mai jos, dar mi se pare greu. Dumnezeu cu mila Lui ne poate ajuta!




Grija de a pune zi de zi bun inceput

Leapădă amintirea zilei de ieri şi grija zilei de maine. Trăieşte zi de zi. Incepe-ţi ziua neprivind în urmă şi negândind la ce va fi; ia-o de proaspătă şi nouă; crede că viaţa ta începe azi, şi azi se va sfârşi.

Nu te îngrijora de ce va fi. Poţi schimba ceva cu temerile tale? Ascultă-L pe Domnul, că zice: „Cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?" (Lc 12, 25). Visând la mâine, lepezi clipa, şi viaţa-ţi trece fără rost.

Nu e aici îndemn la nepăsare. Că spune, „ziua de mâine găteşte-ţi-o de azi". Cum? Vieţuind duhovniceşte. Traiul bun de azi îţi face ziua de mâine bună. Nu-ţi croi planuri însă, că viaţa nu merge după planul tău şi adesea se întâmplă ce nici cu gândul n-ai gândit. „Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui" (Pilde 16, 9). Inţelept lucru este, dar, să-ţi vezi de cele de azi, iar ziua de mâine s-o laşi în grija lui Dumnezeu.

Rupe-o cu trecutul, nu privi înapoi, uită cele întâmplate ieri. Ca să te izbăveşti de deznădejdea pentru vechile greşeli şi de robia vieţii de odinioară, şi liber s-o iei în fiecare clipă de la capăt, ducând o viaţă nouă în Hristos. Dă amintirea pierzătoare a relelor trecute pe căinţa cea mântuitoare.

Trăieşte-ţi, dar, creştineşte ziua, ne învaţă Părintele Serghie. Singură aievea şi de preţ. „Vezi de stai bine astăzi - spune el -, că astăzi vei sta poate în faţa lui Hristos".

Si pe mine ma framanta mult aceasta problema. Lucrez intr-un mediu concurential, in care azi poti castiga un salariu bun, cu multa munca si maine poti fi somer, desi ai muncit la fel de mult. Toti stim cat de greu este sa gasesti un loc de munca in ziua de azi. In plus ne apasa tot felul de griji: probleme personale, credite, grija familiei, boli, diverse necazuri. In alte situatii, precum cea mentionata de dvs, ne gandim la solutii, facem planuri, avem diverse atitudini, putem chiar intra in conflict cu altii, avem target-uri profesionale de atins, ceilalti nu ne menajeaza deloc, totul pare o jungla si de multe ori parca problemele par a ne sufoca. Oamenii devin foarte stresati, nervosi, duri, tristi, unii ajung chiar la depresie. Sunt realitati cu care ne ciocnim, prin care trecem.

Cuvintele parintelui, plecand de la invatatura Mantuitorului, par dificil de aplicat. Totusi, oricat de paradoxal ar parea, sunt extrem de realiste si reprezinta cea mai buna solutie. S-a scris foarte mult pe aceasta tema, eu mi-as permite sa punctez scurt 3 opinii, apoi voi cauta ( sau poate cei care citesc acest thread)opinii cu adevarat intelepte. 1. ajuta foarte mult o viata de credinta disciplinata, participarea la viata de credinta. In fata invaziei zilnice a stresului disciplina este o stanca de mare ajutor. 2. Credinta si rugaciunea sunt esentiale pentru ca fara harul lui Dumnezeu ne prabusim. Si nu in ultimul rand studiul biblic ( sau al diverselor materiale duhovnicesti) este de un urias ajutor pt ca Biblia ofera foarte multe sfaturi in acest sens, extraordinar de realiste, si mai ales arata cum oameni ai credintei au depasit aceste probleme.

Ar fi enorm de discutat pe aceasta tema atat de actuala si care ne preocupa pe marea majoritate.In vine in minte un caz din comunitatea noastra de credinta, in care o doamna si -a pierdut serviciul (luni), si-a pierdut unicul fiul (joi in accident de masina) iar duminica sotul, internat in spital, a aflat ca are o boala in stadiu terminal. Doar dragostea lui Dumnezeu, care a mangaiat-o si prin credinciosii din jurul ei care i-au stat aproape, a tinut sa nu se prabuseasca cu totul. Astazi, desi a ramas fara sot si fiu, a ramas credincioasa si isi traieste viata impacata cu crucea pe care i-a hotarat-o Dumnezeu.

Nu spun ca este usor, de multe ori cadem intr-un fel sau altul, dar dupa cum spunea Apostolul Pavel : ,, uitand ce este in urma mea si aruncandu-ma spre ce este inainte, alerg spre tinta, pentru premiul chemarii ceresti a lui Dumnezeu in Hristos Iisus".

Dumnezeu sa va binecuvanteze, sa va fie stanca tare in furtuna, scut impotriva grijilor lumii si lumina in viata.

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ea-141230.html