![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Ratacitorule, de unde privesc eu, nici unul dintre cei trei tineri descrisi de dvs. nu a avut o abordare crestina a situatiei. Tanarul sarac a gresit dezvaluindu-si dragostea pentru fata destul de tarziu (pentru el n-am nici o simpatie), fata n-a procedat corect cand a decis sa se casatoreasca cu bogatul, desi nu-l iubea, ba, mai mult, il iubea pe prietenul lui cel mai bun, iar bogatul nu a procedat corect inscenand acel flagrant (pe el il absolv oarecum, presupun ca era luat prin surprindere de situatie)...
E adevarat insa ca si ispitele apar acolo unde oamenii se straduiesc sa traiasca ortodox.
__________________
"Fiți întelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10, 16-22) Last edited by Monnis; 24.09.2015 at 00:34:21. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Evident,ca fiind oameni nu puteau lua decizii perfecte!Pt mine care cunosc mai multe amanunte nu asta mi-a dat de gandit ci ideie in sine de sacrifiu pt fericirea persoanei iubite!erau intr-un mediu in care se faceau de multe ori casatorii in care sentimentele urmau sa vina mai tarziu!Eu il vad acum pe acel bogat ,care se bucura cand afla vesti bune despre cei doi.Eu uneori ii spun ca cei 2 sunt fericiti si el cade intr-un fel de transa zambitoareA fost prima iubire pt o fata si banuiesc ca si ultima.O iubeste si acum si e fericit inca pt ca ea iubeste pe cineva care o iubeste!Si...ce imi pare minunat este ca nu sufera!
__________________
Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul! |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Eu vad decizia bogatului ca fiind mai degraba intelepciune decat sacrificiu. Adica, la ce bun sa te casatoresti cu cineva care nu te iubeste?
__________________
"Fiți întelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10, 16-22) |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Da, si de intelept ce era, n-a gasit o alta cale de a renunta, civilizat...
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Nici eu nu am apreciat metoda prin care a renunțat la căsătorie, dar poți să știi cum reacționezi în astfel de momente?
__________________
"Fiți întelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii" (Matei 10, 16-22) |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Am citit cu atentie cazurile prezentate si odata in plus inteleg ca niciun caz nu seamana cu celalalt. Noi, din exterior, suntem tentati sa intoarcem cazul in fel si chip, cand el este deja istorie, iar noi doar... flecari. S-a intamplat asa fiindca asa trebuia sa se intample, si asa a ingaduit Dumnezeu. Cu totii stim ca este mai bine a oferi decat a primi... In dragoste, acest paradox trece in acel sublim continuu, care se va sfarsi odata cu moartea. Cel ce se sacrifica, nu va cunoaste niciodata latura negativa a persoanei iubite, iar persoana iubita il va pretui toata viata pentru ca a fost capabil de atata bunatate... Iubit si parasit!... E un nonsens... Si totusi, cand altii hotarasc casatoria, asta se intampla frecvent. Cunosc foarte bine un astfel de caz. Se cunosteau din copilarie si erau atasati involuntar unul de celalalt. Apoi prietenia lor s-a transformat in dragoste curata, (nu ceea ce inseamna astazi, dragostea), si a durat multi ani... Dar educatia ei era oranduita spre trairea ortodoxiei, nelipsind decat foarte rar de la sf liturghie, (si atunci cu motiv f. bine intemeiat) pe cand el, desi bun si bland, parea flusturatic si nepasator, fapt pentru care mama ei a decis dupa vreo 7 ani sa o casatoreasca cu cineva caruia sa-i pese mai mult de mantuire. Si cum ea nu se putea opune mamei ei, dar nici nu voia sa rupa relatia cu el altfel decat simtea in suflet, l-a chemat de de la capatul celalalt de tara, sa-i prezinte pe viitorul sot si sa le dea in felul lui, acel accept pe care ea il simtea ca o binecuvantare. Anii au trecut. Sotul ei a devenit preot, aducand astfel multa bucurie sufleteasca in familie, mai ales mamei care isi dorea atat de mult acest lucru. Dar intre ei, stapaniti inca de prima dragoste, a ramas acea legatura pe care n-au putut-o niciodata ascunde, desi acum fiecare dintre ei au propria familie. El il pretuieste pe preot mai mult decat pe un frate, in timp ce preotul il imbratiseaza de cate ori il intalneste si il pomeneste mereu in rugaciuni, fara sa i se ceara. Ca o desavarsire a voii lui Dumnezeu, fostul prieten o intalni intr-o zi cu totul intamplator pe mama fetei, care il imbratisa sincer si il saruta pe amandoi obrajii, apoi incepu sa-l dojeneasca cu lacrimi in ochi: "De ce n-ai fost tu asa cum esti astazi? Te-am asteptat 7 ani si n-am vazut la tine o apropiere de biserica. Te-am iubit ca pe copilul meu, iar parintilor tai le-am purtat intotdeuna respect. Te-am dorit ginerele meu, din tot sufletul, dar tu stateai departe de biserica, iar eu nu voiam asta pentru fata mea. Dar sa stii ca niciodata nu te-am scos de la inima mea." Stanjenit, el i-a raspuns: "Dumnezeu a oranduit cum a stiut El mai bine. Niciodata nu i-as fi putut oferi ei, ceea ce merita si e mai bine ca s-a intamplat asa!" Si, da! Tanarul abandonat la 24 de ani, este cel ce scrie aceste randuri acum, dupa mai bine de 30 de ani...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Chiar ca e nonsens...
PS: Impresionanta relatarea !
__________________
"Nu te teme, Eu sunt cu tine." |
#8
|
||||
|
||||
![]()
Un nonsens la prima vedere, oranduirea lui Dumnezeu in fapt!
Fata nu poate fi acuzata ca a ascultat prea mult de mama, o mama despre care aflam ca a avut cele mai bune intentii Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
|
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#10
|
|||
|
|||
![]()
Fata asta nu te-a iubit,cat de ascultatoare ar fi fost nu s-ar fi putut casatori cu altul.
Citat:
|
|