Mai sunt baieti crestini? Unde?

[oitza ratacita]

În prealabil postat de AlinB

Pilduitoare poveste.

Daaa; cu adevarat. Cuvantul care are inteles si este folositor sufletului este dar al lui Dumnezeu.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cred ca de-aici ni se trag multe dintre necazurile vietii. Macar "Rugaciunea Domneasca", daca am rosti-o asa cum trebuie, cunoscand eventual macar una din talmacirile ei (cea a lui Maxim Marturisitorul cred ca este ceva mai profunda), am reusi sa ne cunoastem mai bine, am dobandi linistea sufleteasca si foarte multe dintre conflictele de zi cu zi ar disparea, din moment ce am constientiza "Faca-se-n voia Ta" (deci NU a mea), sau "Si ne iarta noua, precum si noi iertam" (si NU altfel!...)
Deprecierea relatiilor umane este o consecinta fireasca, atat timp cat omul se rupe (cu sau fara voie) de Dumnezeu, ori prin multitudinea de forme de manipulare, ori prin tendinta de a-si cauta modele printre cei "cu bani" dar lipsiti total de Harul lui Dumnezeu.
Si-apoi, nu exista o regula omeneasca ce ar putea asigura mantuirea. Nici chiar calugaria nu aduce certitudini in acest sens si asa cum spune si Sf Ioan Scararu, nu toti cei ce nu se calugaresc pierd mantuirea si nici toti cei ce se calugaresc se vor mantui. Toata viata este o continua veghe, si primul semn prin care realizam ca de fapt hranim vanitatea si nu smerenia, trebuie sa ne trezeasca si sa ne puna serios pe ganduri. E atat de trist cand descoperi o familie de oameni trecuti binisor de 70 de ani, care au trait toata viata in frica de Dumnezeu, au adus pe lume multi copii, din care unul preot, au muncit de s-au spetit pentru a le oferi copiilor un "ceva" cat mai consistent (desi "copiii" au copii mari, chiar casatoriti o parte dintre ei), iar acum parca nimic nu mai merge ca inainte, ea vrea sa se mute la oras, la bloc, el si-a pierdut rabdarea de a o mai intelege si parca si puterea de a se mai lupta cu ideile ei nesabuite, si unde altadata gaseai liniste si pace, astazi pluteste orgoliul, rautatea, vorbele grele...
Niciodata nu putem sti cum vom sfarsi, fiecare... E de-ajuns un pic de vanitate si indaradnicie, ca sa ratam exact finalul si sa ne inecam ca tiganul la mal. Nu-i obligatoriu ca cei din urma sa fie neaparat si cei dintai, dar se pare ca mai usor prinde a se smeri cel pacatos care are revelatia iubirii si milei lui Dumnezeu, decat cel ce crede ca pe toate le-a facut dupa voia lui Dumnezeu din tinerete si nu prea are mustrari de constiinta. Asadar, raspunsul la intrebarea de titlu, nu poate avea o tinta anume. Crestinul cuvios de astazi, poate rataci maine, in timp ce pacatosul de astazi are reale sanse sa se mantuiasca.

Iata, tocmai m-am intors din acel loc unde fiul cel mare incepe un drum nou in viata: facultatea. Inainte de a pleca, fara sa-i spuna nimeni, a mers la preot, s-a spovdit si a cerut binecuvantare. Acolo, pe holul universitatii, s-a intamplat ceva deosebit. Ceva ce poate avea semnificatie pe parcurs, sau e doar o posibilitate care nu e obligatoriu sa se confirme. Chiar de dimineata, fiecare dintre noi a observat un tatic cu fiica lui care ieseau in evidenta intr-un mod placut. Dupa barba, parea cel putin profesor de religie, daca nu chiar preot, in timp ce ea avea o infatisare si o atitudine calda, iar modul cum dialoga cu tatal ei nu putea sa nu te impresioneze placut. In mod ciudat, ne surprindeam uneori privindu-ne pe furis si fiecare dintre noi, paream atrasi de ei, involuntar, la fel cum pareau si ei de noi... Sotia sparse gheata la un moment dat si ii spuse fiului: "Mie-mi place tare mult de fata aceea!", la care el raspunse instantaneu: "N-ai gusturi proaste: cred ca nu numai tie, dar si mie, si mai ales lui tata, ii placce in mod deosebit!..." Am zambit ca o confirmare si am trecut mai departe, lasand toate grijile in seama lui Dumnezeu. Dupa repartitiile din camin, fiul a aflat cum o cheama si i-a cerut acceptul pe fb, care a fost dat in urmatoarele secunde. Intr-adevar, era fiica de preot, si ea ne remarcase de cand am coborat din masina si chiar dorea sa-l cunoasca, fara sa stie exact de ce il cauta cu privirea. Iar eu ma intrebam daca nu cumva este un semn al faptului ca amandoi isi doresc sa pastreze o buna legatura cu Dumnezeu prin biserica, spovedanie si buna oranduiala... Poate gresesc... Poate nimic nu se confirma din ce presupun eu, dar deocamdata am putut doar sa constat ca din puzderia aceea de fete si baieti, ei doi s-au simtit atrasi unul de altul din primul moment, dar si noi, parintii lor, pot sa spun ca am avut un schimb de priviri care nu mai aveau nevoie de cuvinte... Legandu-ma din nou de titlul topicului, eu cred ca acei "crestini" pe care-i cautam, sunt mereu in jurul nostru, dar mai e nevoie si de voia lui Dumnezeu, sa se poata "vedea" unul pe celalalt...

nebanuite sunt caile Domnului!

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cred ca de-aici ni se trag multe dintre necazurile vietii. Macar "Rugaciunea Domneasca", daca am rosti-o asa cum trebuie, cunoscand eventual macar una din talmacirile ei (cea a lui Maxim Marturisitorul cred ca este ceva mai profunda), am reusi sa ne cunoastem mai bine, am dobandi linistea sufleteasca si foarte multe dintre conflictele de zi cu zi ar disparea, din moment ce am constientiza "Faca-se-n voia Ta" (deci NU a mea), sau "Si ne iarta noua, precum si noi iertam" (si NU altfel!...)
Deprecierea relatiilor umane este o consecinta fireasca, atat timp cat omul se rupe (cu sau fara voie) de Dumnezeu, ori prin multitudinea de forme de manipulare, ori prin tendinta de a-si cauta modele printre cei "cu bani" dar lipsiti total de Harul lui Dumnezeu.
Si-apoi, nu exista o regula omeneasca ce ar putea asigura mantuirea. Nici chiar calugaria nu aduce certitudini in acest sens si asa cum spune si Sf Ioan Scararu, nu toti cei ce nu se calugaresc pierd mantuirea si nici toti cei ce se calugaresc se vor mantui. Toata viata este o continua veghe, si primul semn prin care realizam ca de fapt hranim vanitatea si nu smerenia, trebuie sa ne trezeasca si sa ne puna serios pe ganduri. E atat de trist cand descoperi o familie de oameni trecuti binisor de 70 de ani, care au trait toata viata in frica de Dumnezeu, au adus pe lume multi copii, din care unul preot, au muncit de s-au spetit pentru a le oferi copiilor un "ceva" cat mai consistent (desi "copiii" au copii mari, chiar casatoriti o parte dintre ei), iar acum parca nimic nu mai merge ca inainte, ea vrea sa se mute la oras, la bloc, el si-a pierdut rabdarea de a o mai intelege si parca si puterea de a se mai lupta cu ideile ei nesabuite, si unde altadata gaseai liniste si pace, astazi pluteste orgoliul, rautatea, vorbele grele...
Niciodata nu putem sti cum vom sfarsi, fiecare... E de-ajuns un pic de vanitate si indaradnicie, ca sa ratam exact finalul si sa ne inecam ca tiganul la mal. Nu-i obligatoriu ca cei din urma sa fie neaparat si cei dintai, dar se pare ca mai usor prinde a se smeri cel pacatos care are revelatia iubirii si milei lui Dumnezeu, decat cel ce crede ca pe toate le-a facut dupa voia lui Dumnezeu din tinerete si nu prea are mustrari de constiinta. Asadar, raspunsul la intrebarea de titlu, nu poate avea o tinta anume. Crestinul cuvios de astazi, poate rataci maine, in timp ce pacatosul de astazi are reale sanse sa se mantuiasca.

Se spune ca in ultima parte a vietii Dumnezeu ne incearca rabdarea. Apare tineretul si, daca nu avem intelepciunea sa renuntam la orgolii si sa le dam si lor posibilitatea sa se afirme, ne facem partasi la pacate straine, caci ei, tinerii, pot gresi din cauza noastra. Necuratul cauta sa ne piarda si prin mandrie, nu doar prin patimi care sar in ochi. Se poate sa facem fapte bune (cu mandrie) si sa citim rugaciuni tot asa...

Trebuie sa fim convinsi ca nu ni se cuvine nimic si ca nu ne mantuim prin vrednicia noastra, ci prin mila lui Dumnezeu. De aceea, sa ne consideram slugi nevrednice indiferent ce facem bun.

Cine are un fiu preot trebuie sa se roage pentru el in continuare, caci aceasta nu e o profesie oarecare, ci o misiune divina, o cruce. Sa ne amintim cat de greu acceptau preotia, din smerenie, unii asceti, socotindu-se nevrednici.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iata, tocmai m-am intors din acel loc unde fiul cel mare incepe un drum nou in viata: facultatea. Inainte de a pleca, fara sa-i spuna nimeni, a mers la preot, s-a spovdit si a cerut binecuvantare. Acolo, pe holul universitatii, s-a intamplat ceva deosebit. Ceva ce poate avea semnificatie pe parcurs, sau e doar o posibilitate care nu e obligatoriu sa se confirme. Chiar de dimineata, fiecare dintre noi a observat un tatic cu fiica lui care ieseau in evidenta intr-un mod placut. Dupa barba, parea cel putin profesor de religie, daca nu chiar preot, in timp ce ea avea o infatisare si o atitudine calda, iar modul cum dialoga cu tatal ei nu putea sa nu te impresioneze placut. In mod ciudat, ne surprindeam uneori privindu-ne pe furis si fiecare dintre noi, paream atrasi de ei, involuntar, la fel cum pareau si ei de noi... Sotia sparse gheata la un moment dat si ii spuse fiului: "Mie-mi place tare mult de fata aceea!", la care el raspunse instantaneu: "N-ai gusturi proaste: cred ca nu numai tie, dar si mie, si mai ales lui tata, ii placce in mod deosebit!..." Am zambit ca o confirmare si am trecut mai departe, lasand toate grijile in seama lui Dumnezeu. Dupa repartitiile din camin, fiul a aflat cum o cheama si i-a cerut acceptul pe fb, care a fost dat in urmatoarele secunde. Intr-adevar, era fiica de preot, si ea ne remarcase de cand am coborat din masina si chiar dorea sa-l cunoasca, fara sa stie exact de ce il cauta cu privirea. Iar eu ma intrebam daca nu cumva este un semn al faptului ca amandoi isi doresc sa pastreze o buna legatura cu Dumnezeu prin biserica, spovedanie si buna oranduiala... Poate gresesc... Poate nimic nu se confirma din ce presupun eu, dar deocamdata am putut doar sa constat ca din puzderia aceea de fete si baieti, ei doi s-au simtit atrasi unul de altul din primul moment, dar si noi, parintii lor, pot sa spun ca am avut un schimb de priviri care nu mai aveau nevoie de cuvinte... Legandu-ma din nou de titlul topicului, eu cred ca acei "crestini" pe care-i cautam, sunt mereu in jurul nostru, dar mai e nevoie si de voia lui Dumnezeu, sa se poata "vedea" unul pe celalalt...

Am citit cu bucurie acest mesaj. Dumnezeu sa oranduiasca ce este mai bun pentru baiatul tau.

[Raoul]

Tot binele îl doresc si eu, de asemenea!

[oitza ratacita]

Domnule Copacel, evit sa-mi prind vorba cu persoanele superficiale care pe deasupra mai si eticheteaza tot ce misca. Nu stiu in ce fel de mediu va desfasurati traiul dar sa stiti ca dincolo de zidurile inguste si terne pe care refuzati sa le pictati (sau macar sa le puneti ferestre) exista o lume mobila, elastica si minunat colorata - e vorba de creatia desavarsita a lui Dumnezeu.

În prealabil postat de Copacel

Ca nici unul din voi nu este intzarcat.Mai degraba el.Ai grija ca in loc de
barbat sa nu iei un barbat ci "baiatul lu' mama".

Nu-mi dau seama de unde ati putut deduce asa ceva. E vorba de un barbat credincios, serios, cuviincios, rabdator, punctual, milostiv si zambitor. Eu atat am putut remarca privindu-l din cand in cand. E doar impresia pe care o lasa...dar pana a ma gandi la "a lua barbat" e cale lunga de tot; si cu multe bariere pe care eu insami le creez.

În prealabil postat de Copacel

Iar cu flirtul, flirteaza dupa sau inainte de liturghie si nu in casa Domnului
unde va inchinati.Caci Biserica este Casa de Rugaciune si nu bar sau
discoteca.

Din nou, despre ce discutam?

În prealabil postat de Copacel

Eu imi pun alta problema.Daca relatia dintre voi n-o sa mearga care
din voi va schimba Biserica, in momemntul in care unul din voi
va flirta cu alta/altu din Biserica ?

PS:timiditatea unui barbat inseamna ca nu este inca copt.

Puneti dumneata cate probleme vrei dar nu mi le pune si mie ca sunt paralele cu mine. Iar daca tot iti hranesti sufletul cu conspiratii pe marginea subiectului si pesimism, mi-e teama ca nu cumva sa iti stric placerea... am scris chiar la inceput ca eu nu fac parte din acea parohie, merg ocazional acolo. Problema ridicata de matale e deja "țesătură" negră cu drob de sare si struguri acri. Despre ce vorbim?

PS In povestea mea eu sunt timida cea necoapta; si nu pentru ca asa sunt in viata de zi cu zi ci pentru ca pur si simplu nu pot sa reactionez cand un tip imi zambeste la biserica. Deaceea am cerut consiliere aici; poate reusesc sa depasesc acest blocaj si macar sa zambesc si spre el (ca in partea stanga, cu femeile stau tare surazatoare).

[Copacel]

În prealabil postat de oitza ratacita

Domnule Copacel, evit sa-mi prind vorba cu persoanele superficiale care pe deasupra mai si eticheteaza tot ce misca.

A pffff...asta este siptomul persoanei care este imbatata de amor si nu
vrea sa acepte alte pareri in afara de "imaginea" idilica pe care si-a facut-o
in cap despre acel X.

Nu stiu in ce fel de mediu va desfasurati traiul dar sa stiti ca dincolo de zidurile inguste si terne pe care refuzati sa le pictati (sau macar sa le puneti ferestre) exista o lume mobila, elastica si minunat colorata - e vorba de creatia desavarsita a lui Dumnezeu.

Daca tot lumea e mobila ia vezi ca mai sunt si draci pe langa voi, care vor
sa va distraga atentia atunci
Te citez:

Ne privim pe furis, imi zambeste, la icoane sa ne inchinam mergem unul dupa altul

Voi cati ani aveti amandoi.Seriios cati ani ai in realitate.Ca virgula adolescenti
se mai trece cu vederea ca nah hormonii fac ravagii si uitati pentru o clipa
unde sunteti.
Daca amandoi sunteti adulti, atunci nici unul din voi nu este intzarcat.

Apropos: la duhovnic, la urmatoarea spovedanie sa treci pe lista asa:
"flirtat cu barbat in fatza sfiintelor icoane".(desfranare din inima in fatza icoanelor)

Nu-mi dau seama de unde ati putut deduce asa ceva. E vorba de un barbat credincios, serios, cuviincios, rabdator, punctual, milostiv si zambitor. Eu atat am putut remarca privindu-l din cand in cand.

Sa stii ca toti suntem ingeri in fatza femeilor prima oara.E drept, si femeile
pozeaza in sfinte.Asta pana cand se infurie Dumnezeu si ne da arama pe fatza caz in care cei doi nu se mai suporta si se despart.Ei ca sa vezi tu aici
chestie.Despartire..., nuuuuu este "pesimism".Nu bre e o consecinta logica
a unor fapte.

E doar impresia pe care o lasa...dar pana a ma gandi la "a lua barbat" e cale lunga de tot; si cu multe bariere pe care eu insami le creez.

Poate nici el nu vrea sa se insoare.Vrea doar restul.

Din nou, despre ce discutam?

Discutam despre faptul ca doi tineri nu sunt atentzi la slujba si la Sfanta
Liturghie sau sunt cu gandul in alta parte decat la Sf Liturghie, si in
momentul ala vine dracusorul ala mic "Cupidon" si incepe sa se joace
cu ei in fatza icoanelor.

Puneti dumneata cate probleme vrei dar nu mi le pune si mie ca sunt paralele cu mine.

Nu-s paralele.Se intersecteaza la infinit.

Iar daca tot iti hranesti sufletul cu conspiratii pe marginea subiectului si pesimism, mi-e teama ca nu cumva sa iti stric placerea... am scris chiar la inceput ca eu nu fac parte din acea parohie, merg ocazional acolo.

Azi ocazional, maine mai des, poimaine gata.

PS In povestea mea eu sunt timida cea necoapta; si nu pentru ca asa sunt in viata de zi cu zi ci pentru ca pur si simplu nu pot sa reactionez cand un tip imi zambeste la biserica. Deaceea am cerut consiliere aici; poate reusesc sa depasesc acest blocaj si macar sa zambesc si spre el (ca in partea stanga, cu femeile stau tare surazatoare).

Pai problema este ca nu trebuie sa-i zambesti in Biserica ci in afara ei.
Ce mai lipseste este sa va trimiteti sms-uri in timpul slujbei.
Problema este ca amandoi sunteti prea timizi unul pentru altul.
Daca va iese in cale o baba cu o pisica fioroasa in lesa ce faceti atunci eh?

Daca tu esti o fire prea timida atunci iti tie iti trebuie un barbat netimid, bine-facut la corp(iti da tie psihic senzatia
ca esti protejata), sigur pe sine, ne-ezitant.Adica cam opusul.
Stii, o salcie are nevoie de stejar ca se sprijine pe furtuna.Doua salcii se leagana una pe alta incurcandu-se.Care fuge
de primul, prima sau primul ?

[oitza ratacita]

Mdah, si oamenii care vad primejdii, draci, curvasareala, lucruri urate si necurate in orice si in toate sunt tot creatia lui Dumnezeu; si trebuie sa-i iubim si sa-i mangaiem si pe acestia.
Sunteti amuzant, cred ca stiti deja, domnule profesor Copacel; dati lectii sterpe in care nici dvs. nu credeti si emiteti judecati stereotipice. Dar e mijto sa fi atoatestiutor si povatuitor pe internet, poate te ia careva in serios, macar virtual.
Doamne, te rog, binecuvanteaza-l si lumineaza-i mintea acestui Copacel uscat! (am scris asta ca sa nu trebuiasca sa spovedesc si faptul ca am pacatuit trimitand in dulcea origine un pios si omenos crestin de biblioteca)

[AlinB]

Faina replica :)

MI-e greu sa inteleg cum atitudinea asta bataioasa si inteleapta totodata se impaca cu timiditatea excesiva :)

[oitza ratacita]

În prealabil postat de AlinB

Faina replica :)

MI-e greu sa inteleg cum atitudinea asta bataioasa si inteleapta totodata se impaca cu timiditatea excesiva :)

Asta ma straduiesc si eu sa inteleg si sa pot controla pana la urma; nu sunt o timida in viata de zi cu zi, in activitatea profesionala si cotidiana. Dar devin precum o bleaga plouata si paralizata in anumite conjuncturi cu baieti pe care-i plac. Am remarcat deasemenea ca mi se intampla si in prezenta hainelor preotesti si monahale.
O fi ceva de tratat la specialist :)

[Copacel]

În prealabil postat de oitza ratacita

Mdah, si oamenii care vad primejdii, draci, curvasareala, lucruri urate si necurate in orice si in toate sunt tot creatia lui Dumnezeu; si trebuie sa-i iubim si sa-i mangaiem si pe acestia.

Absolut

Sunteti amuzant, cred ca stiti deja, domnule profesor Copacel; dati lectii sterpe in care nici dvs. nu credeti si emiteti judecati stereotipice. Dar e mijto sa fi atoatestiutor si povatuitor pe internet, poate te ia careva in serios, macar virtual.

Nu este treaba mea daca cineva crede sau nu.E problema fiecaruia.

Doamne, te rog, binecuvanteaza-l si lumineaza-i mintea acestui Copacel uscat! (am scris asta ca sa nu trebuiasca sa spovedesc si faptul ca am pacatuit trimitand in dulcea origine un pios si omenos crestin de biblioteca)

Inainte de asta poate ar fi bine sa incepi cu alte tale origini inainte si sa te
trimiti cam pe unde vrei tu.