Mai sunt baieti crestini? Unde?

[oitza ratacita]

Ma bag un pic ca musca sau ca oaia ratacita, peste dialogul vostru. Expozitiunea: De cateva luni particip adesea la slujbe intr-o alta parohie decat cea din care fac parte; am gasit aici o comunitate placuta si calda, cu persoane de diferite varste, impreuna cu care merg uneori in pelerinaje. Biserica aceasta abunda de tineri si tinere, credinciosi pe care-i intalnesc de fiecare data acolo. Deci, la biserica intalnesti baieti credinciosi dar cred ca important e sa-l gasesti pe cel potrivit, cu care sa rezonezi in toate cele.
Intriga si desfasurarea actiunii la un loc: Acum, cred ca urmeaza sa-mi descarc trepidatiile sufletesti si sper sa nu se supere nimeni ca o fac aici, dar se potriveste cu subiectul. Nici nu prea stiu cum sa formulez deoarece e hilar si pueril pt varsta din buletinul meu...E vorba despre un tanar domn de la biserica; de cateva saptamani intre noi se petrece o idila muta. Il stiam din vedere, ca ii simteam privirea adeseori, insa l-am remarcat cu adevarat dupa ce s-a izbit accidental de mine intr-un loc larg, si-a cerut scuze dar tolomaca de mine n-a fost in stare sa articuleze niciun cuvant de raspuns. Ne privim pe furis, imi zambeste, la icoane sa ne inchinam mergem unul dupa altul, la plecare iesim in acelas timp, imi zambeste ca de ramas bun iar eu nu am suficienta prezenta de spirit sa pot avea vreo reactie. Ma simt exact ca la 14 ani. Nici macar numele lui nu-l stiu, dar mi-e deajuns ca-i stiu privirea blanda si surasul cald... Si nu stiu ce ar fi potrivit sa fac sau ce s-ar cuveni, am impresia ca mingea e la mine in fileu dar nu prea stiu ce sa fac cu ea. Mai mult, toate simtamintele acestea ale mele se ivesc in perioada in care intrebarile mele pentru Dumnezeu se refera la viata monahala. O fi situatia aceasta un raspuns de la El, o fi o incercare pentru mine...cu rugaciune si rabdare voi afla; si poate cu o doza de prezenta de spirit la momentul potrivit.
Punctul culminant si deznodamantul...in desfasurare.
Domnilor, voi ce ati astepta intr-o situatie similara? Domnisoarelor, voi cum ati proceda?

[AlinB]

Probabil si el e la fel de timid/fricos ca si tine, probabil incearca un fel de aprobare din partea ta pentru o abordare mai directe.

Ai putea sa incepi prin a-i zambi, atunci probabil va incerca ceva mai mult.

Acum depinde si din ce motive te bate gandul spre viata monahala..

[Mihailc]

În prealabil postat de oitza ratacita

Domnilor, voi ce ati astepta intr-o situatie similara? Domnisoarelor, voi cum ati proceda?

Eu zic să pui la cale şi tu o ciocnire întâmplătoare într-un loc larg.... dacă, deocamdată, în limbajul coliziunilor comunicaţi...!!

[AlinB]

Buna remarca. Dupa atata planificare trebuie sa-l fi descurajat serios lipsa de reactie :)

[oitza ratacita]

Alin, cu siguranta el asteapta acea aprobare; dar asta ziceam, ca-s tolomaca la fazele astea si-mi ia mult sa fiu pe faza.
De ce viata monahala? Nu exista anume motive, e o chemare launtrica; si e ceva amplu de descris. Pe scurt, pana in prezent doar in perioadele de asceza m-am simtit implinita si cu adevarat fericita.
Mihail, de-as fi o buna regizoare...n-as fi doar spectator la viata mea.

[Mihailc]

Dar nu-i musai să fii nominalizată la Oscar, pur şi simplu te duci şi te loveşti de el exact în locul unde s-a petrecut "accidentul" anterior. Desigur, cu oarecare grijă să nu vă adunaţi unul pe altul de pe jos. Apoi, pe baza acestor "stranii coincidenţe", se poate iniţia un dialog. Cu sonor.
E şi o ocazie potrivită să debutezi într-un rol principal în propria ta viaţă.

[Corinusha]

În prealabil postat de AlinB

Ei, stii cum e, dorinta inlatura ratiunea si lasa loc liber imaginatiei..

Daca nu sunte atenti, da; dar se poate "trata" :)

În prealabil postat de Mihailc

Dar nu-i musai să fii nominalizată la Oscar, pur şi simplu te duci şi te loveşti de el exact în locul unde s-a petrecut "accidentul" anterior. Desigur, cu oarecare grijă să nu vă adunaţi unul pe altul de pe jos. Apoi, pe baza acestor "stranii coincidenţe", se poate iniţia un dialog. Cu sonor.
E şi o ocazie potrivită să debutezi într-un rol principal în propria ta viaţă.

Frumos spus.

[stefan florin]

În prealabil postat de Corinusha

Daca nu sunte atenti, da; dar se poate "trata" :)

sa stii ca sunt multe persoane pe acest forum care ar dori sa le dai reteta

[Florinvs]

In momentul in care doi oameni decid sa fie impreuna toata viata si sa se casatoreasca, nu este de ajuns numai atractia fizica (desi conteaza si aceasta) ci si multe alte aspecte- caracterul, modul de comportament, felul de a gandi, teluri, valori si pasiuni comune, etc!
Ori toate aceste aspecte se pot afla numai prin comunicare directa, si din aceasta cauza - atunci când doi oameni singuri se plac si doresc sa se cunoasca- nu trebuie sa ezite sa comunice reciproc, in mod direct!

In privinta subiectului topicului- daca mai sunt baieti crestini- sunt convins ca mai sunt, dovada fiind multe casnicii sau relatii reusite existente.
Acum depinde ce intelege fiecare ca fiind un baiat crestin- dar personal consider ca acest lucru inseamna un baiat care este credincios (dar nu numai prin mersul la biserica, ci si prin faptele sale concrete, prin comportamentul in societate si in familie), care sa stie ce vrea (atat pe plan personal cat si profesional), care sa se comporte demn, civilizat in societate si in familie, etc!

[oitza ratacita]

În prealabil postat de Mihailc

Dar nu-i musai să fii nominalizată la Oscar, pur şi simplu te duci şi te loveşti de el exact în locul unde s-a petrecut "accidentul" anterior. Desigur, cu oarecare grijă să nu vă adunaţi unul pe altul de pe jos. Apoi, pe baza acestor "stranii coincidenţe", se poate iniţia un dialog. Cu sonor.
E şi o ocazie potrivită să debutezi într-un rol principal în propria ta viaţă.

Frumoase indemnuri, Mihail; multumesc. De-ai stii tu cum mi-am propus sa ii zambesc ultima data; si ce reactie am avut practic? m-am ascuns dupa un stalp. Imi propun sa merg spre el si ajung in directie opusa. Paraliz de emotie. Stiu, Dumnezeu imi ofera daruri insa nu mi le baga in traista; trebuie sa fac si eu ceva. Voi incerca metoda "accidentul" sau macar zambetul acela frontal de incurajare; in fond si la urma urmei nu e nimic de pierdut; si orice s-ar intampla ar fi mai usor de depasit decat regretul ca nu am facut nimic.