Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Copacel]

În prealabil postat de GMihai

Poţi să plângi şi de la ceapă, dar amicul Botoş Remus Emilian se referea la plânsul sfinţilor când văd nepocăinţa unora (cu trimitere mai mult sau mai mult voalată la neortodocşi).

Pai in cazul ala sfintii plang pt cei pacatosi.Adica o fac din mila.Sfintii plang
asa si cum Hristos plange pt cei care nu se pocaiesc.
Igor are dreptate aici.Nu plang doar sfintii ci insusi Hristos plange pt cei
care nu vor sa revina la credinta adevarata si sa se pocaiasca.Pt ca
Hristos si pt ei s-a rastignit.

[GMihai]

În prealabil postat de Copacel

Pai in cazul ala sfintii plang pt cei pacatosi.Adica o fac din mila.Sfintii plang
asa si cum Hristos plange pt cei care nu se pocaiesc.
Igor are dreptate aici.Nu plang doar sfintii ci insusi Hristos plange pt cei
care nu vor sa revina la credinta adevarata si sa se pocaiasca.Pt ca
Hristos si pt ei s-a rastignit.

Înseamnă că Biserica Ortodoxă minte atunci când afirmă că sfinţii se află la loc "fără întristare, fără suspin" ?

Cum poţi să plângi fără întristare, fără suspin ? Sfinţii plâng veseli, cu chicoteli, sau cum ?!!!

[Copacel]

În prealabil postat de GMihai

Înseamnă că Biserica Ortodoxă minte atunci când afirmă că sfinţii se află la loc "fără întristare, fără suspin" ?

Nu.Dar sfintii nu-si mai plang sufletul si nu mai suspina dupa Hristos pt ca
deja sunt cu EL.
In schimb,ii plang pe cei care nu-l au pe Hristos.

Cum poţi să plângi fără întristare, fără suspin ? Sfinţii plâng veseli, cu chicoteli, sau cum ?!!!

Sfintii plang de bucurie atunci cand cineva se intoarce la credinta adevarata.
De fapt tot Raiul se bucura atunci cand cineva se intoarce la credinta adevarata.

În prealabil postat de Copacel

Nu.Dar sfintii nu-si mai plang sufletul si nu mai suspina dupa Hristos pt ca
deja sunt cu EL.
In schimb,ii plang pe cei care nu-l au pe Hristos.

Sfintii plang de bucurie atunci cand cineva se intoarce la credinta adevarata.
De fapt tot Raiul se bucura atunci cand cineva se intoarce la credinta adevarata.

Bigotism in starea cea mai pura. Deci, dupa tine si Igor, toata lumea plange acolo, ba intr-un fel, ba in altul. :))))))))))))))))))))))

[DragosP]

Ca să te parafrazez, cu siguranţă mai bine bigot decât căldicel.

[stefan florin]

În prealabil postat de The Willful One

Bigotism in starea cea mai pura. Deci, dupa tine si Igor, toata lumea plange acolo, ba intr-un fel, ba in altul. :))))))))))))))))))))))

nu ai inteles...era o metafora!

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

nu ai inteles...era o metafora!

Cum plangi metaforic??

As vrea si o acoperire din Sf. Scriptura pentru asta.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Tu dă-i înainte şi numeşte-L pe Mântuitorul "demon" şi "mincinos".
Ai nişte circumstanţe atenuante.

Mântuitorul e Unul, nu 60.000.
Mântuitorul e întro Biserică, cea Ortodoxă, nu în toate ereziile, care schimbă creştinismul după bunul lor plac.

Pe Mântuitor nu Îl numesc mincinos, îi numesc mincinoşi pe hristoşii-mincinoşi, sau hristoşii-draci, că aşa îi numeşte Însuşi Duhul Sfânt, în Sfânta Scriptură.

În prealabil postat de GMihai

Cum îţi poţi tu imagina că există plângere fără întristare, când Biserica din care pretinzi că faci parte spune clar "fără întristare", sincer, mă depăşeşte.

Nu-mi imaginez, ci ştiu sigur, că acea plângere a Sfinţilor este pentru păcatele noastre.

Fiindcă am dovedit din Biblie, că cei din cer fac mare bucurie la întoarcerea unui păcătos, la fel, fi sigur, că se întristează pentru cei botezaţi, dar păcătoşi şi nepocăiţi, căci asta e pe scurt pocăinţa: starea de plângere pentru păcatele proprii şi ale aproapelui, fiindcă îl iubim ca noi înşine, dorirea îndreptării şi înnoirii. Starea asta de pocăinţă, durează până la primul păcat.
Apoi pierdem harul şi din nou trebuie să facem pocăinţă, măcar la fiecare răsărit de soare.

Deci acele cuvinte: "fără întristare, fără suspin", din rugăciune se referă la plânsul fizic, cu lacrimi, pe care aici trebuie să-l avem, dar acolo, fiind suflet, fără trup, aşteptând Învierea, să ne luăm trupul înviat, acolo nu ne mai trebuie lacrimi, deci e "fără întristarea, fără suspin", căci acestea aduc lacrimile: întristarea şi suspinul.

Dar deşi a spus "fără întristare, fără suspin" nu spune rugăciunea: fără părere de rău pentru păcatele noastre, fiindcă este părere de rău pentru păcatele noastre, nu spune fără mâhnire pentru neputinţele noastre, fiindcă este şi aceasta la Sfinţii din Ceruri şi îngeri, pentru noi, când păcătuim.

La fel cum se bucură Sfinţii din ceruri pentru noi, când ne întoarcem, la fel se şi întristează, când ne doare-n cot de mântuirea noastră.

În prealabil postat de GMihai

Să ştii că dacă tu, de un milion de ori vei spune că romano-catolicii nu sunt romano-catolici, ci "franco-latini", aşa va fi. Dar numai în lumea ta interioară. În lumea reală, nu.

N-am spus-o eu, o spune istoria.

Reamintesc pe scurt:

- Toţi cetăţenii imperiului roman de răsărit şi de apus, erau numiţi în limba greacă: romei, romioi, romano, romanoi
şi
- Oricâţi erau cetăţeni ai imperiului roman şi erau şi creştini pe deasupra, erau numiţi: katolicoi, katolonoi, katoloni sau katolici adică creştini, sau membrii ai Bisericii, sau cei din credinţa sobornicească: adică a tuturor oamenilor (din civilizaţia cunoscută de atunci), sau mai savant spus, universală.
deci
Numiţi pe drept, acei oameni: romioi-katolikoi sau mai pe româneşte romano-katolici (scos k (kapa) grecesc, înlocuit cu "c" românesc).

În anul 1009, Roma este cucerită de barbarii franci, Imperiul Roman de Apus cade definitiv.

Spune-mi:
Mai e drept să se numească romei, romioi, adică cetăţeni ai Imperiului Roman de Apus, oamenii de acolo, din Occidentul de mai târziu, când Imperiul Roman de Apus se şterge din istorie pentru totdeauna, începând din anul 1009, cucerit fiind de franci ?

Nu, nu e drept să se mai numească romei sau romano, că nu mai aparţin de Imperiul Roma, că numai există.

Cucerit fiind de barbarii franci, nu mai au dreptul legal, moral şi etic, să se numească "romano" sau "romioi", că Imperiul Roman de Apus, nu mai exista, era desfiinţat, ci mai degrabă "franco", asta da, e just şi drept.

În cel mai rău caz, între anii 1009-1054, se pot numi nu "romano-catolici" ci "franco-catolici", fiindcă ăsta-i efectiv Adevărul, asta până în 1054, că apoi nu se mai pot numi catolici deloc, niciodată, din cauza ereziilor.

Apoi...

Dacă din anul 1054, de la Marea Schismă, creştinii franci din Occident, cad în acele cumplite erezii şi nu mai ascultă strigarea Răsăritului de a evita erezia (nici nu le mai păsa aşa tare, că erau influenţaţi de ideologiile scolastice ale francilor) deci mai e drept să se numească după 1054 katolikoi, katolici, adică creştini, când ei au devenit primii protestanţi, practic din 1054, începând un alt soi de creştinism, care până atunci nu exista?

Începând printre altele apoi cruciadele, inchiziţia şi alte atrocităţi, eu le numesc holocaustul "romano-catolic" pentru care nimeni nu îi trage la răspundere nici până azi...

Deci pentru acele mari păgânisme şi crime, ei nu mai sunt katolici, din anul 1054, din nou: nu e moral, etic să fie numiţi "creştini", deci katolici şi mai ales roadele şi faptele lor, sunt stricate începând din 1054.

Înţelegi acum de ce "romano-catolicii", nu mai sunt defapt romano-katolici, în sensul real al cuvintelor, ci sunt franco-latini ?

Ştiu că înţelegi, dar din încăpăţinarea ta, nu vrei să accepţi, că şi tu te dai mare "catolic", dar e alegerea ta, eu nu te judec.

Dar ai să vezi la judecată Adevărul, pe Hristos, că din anul 1054, nu a mai stat în "biserica romano-catolică" şi în niciun occidentalist de după ereziile franco-latinilor, din care a ieşit şi călugărul franco-latin Martin Luther, cu lutheranismul, şi Jean Calvin cu calvinismul şi Zwingli cu zwinglinismul, care se aliază până la urmă cu lutheranismul, şi apoi baptiştii, adventiştii, penticostalii, iehoviştii şi alţii, fiecare având un nou tip de creştinism inventat?

Nici o formaţiune nu mai a creştină, nu e drept să se numească creştini, fiindcă nu sunt, pe drept nu mai sunt creştini, au schimbat tot ce era în primii 1000 de ani.

Doar Ortodoxia, a continuat să ţină ce era în primii 1000 de ani, şi ţine şi astăzi, iată fiind 2015 ani, decând ţine totul, fidel, biblic, patristic, dogmatic, istoric, mântuitor.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de The Willful One

Bigotism in starea cea mai pura. Deci, dupa tine si Igor, toata lumea plange acolo, ba intr-un fel, ba in altul. :))))))))))))))))))))))

"Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte" (Pildele lui Solomon 14, 6)

Dar eu totuşi cred sincer în aflarea ta şi îndreptarea ta...

Spune-mi, te rog:
Hristos, Apostolii, Sfinţii Părinţi, Sfinţii Mucenici, episcopi, preoţi, diaconi, cei bineplăcuţi Domnului, au fost, sunt şi vor fi bigoţi?

Deci, dacă un om vrea să urmeze cât de bine poate lui Hristos şi Sfintei Treimi şi Sfinţilor cu vieţile lor, fiind modele, acel om este bigot?

Dar oare dacă un om, stă 30 de ani, 50 de ani sau toată viaţa, în nebunia şi întunericul ateismului, sau a materialismului, a existenţialismului, sau a epicureismului, sau a hinduismului, a budismului, a islamismului, e ereziilor lepădării de Biserică, acela ce este? Poate bigot, sau altceva?

Te rătăceşti, frăţior iubit.

Ia seama la păcatele tale, la bărnele din ochii tăi, înainte să sari la osândirea altora, că te sminteşti pe tine şi pe alţii şi slăbeşti şi vei cădea.

Întăreşte-te cu rugăciune şi multă iubire, cunoaşte credinţa creştină cea fără erezie, Ortodoxă, şi o mărturiseşte până la moarte, cere cu lacrimi rugăciunile Sfinţilor care vor judeca lumea şi vor judeca pe îngeri, şi aleargă pe rugăciunile lor, către Hristos, prin Duhul Sfânt, ca să ajungi prin Hristos la Tatăl şi astfel făcând, vei fi viu.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă.

În prealabil postat de GMihai

versetul în care scrie că "se poate plânge metaforic", l-ai găsit ? Că de fapt asta întrebase Alin.

De bună voie accepţi orbirea, şi fiind orb, frăţioare, te-aş ajuta, din inimă, îţi spun, vreau să te ajut, dar nu vrei să mă iei de mână, nu vrei să fi ajutat, eşti îndărătnic şi tare de cerbice în mândria ta, dar Domnul te va smeri, eu nu pot nimic.

Iată:

Mergi la un preot al lui Hristos, cere Taina Sfintei Spovedanii, fă canonul de pocăinţă şi mai mult adaogă la el, cu post şi rugăciune slăbindu-ţi trupul şi întărindu-te în duh mântuitor şi plângându-ţi păcatele în fiecare zi, pentru tot restul vieţii tale, apropie-te cu frică şi cu cutremur de mântuirea ta (Iacov 2, 12), care este în Sfântul Potir, la Sfânta Împărtăşanie şi apoi vei putea primi cu bucurie, ajutorul altor fraţi, în neputinţele noastre, spre întărirea noastră, spre mântuire, a tuturor, în Domnul.

Iartă-mă, atât ţi-am mai spus. Evită-mă, ignoră-mă, până vei face acestea. Iartă-mă neputinţele.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

cu post şi rugăciune slăbindu-ţi trupul şi întărindu-te în duh mântuitor şi plângându-ţi păcatele în fiecare zi, pentru tot restul vieţii tale
..........
Evită-mă, ignoră-mă, până vei face acestea.

Adică să aştept întâi sfârşitul vieţii şi abia apoi să mai vin să-ţi demontez "prostioarele" ? Eheeei, ţi-ar place ţie, nu-i aşa.

Stai să mă gândesc.

Ok, m-am gândit. Răspunsul este nu.