Arsenie Boca - 105 ani de la nastere

[AlinB]

Petitiile online sunt ridicole, la fel si cei care apealeaza la ele.

Si mai ridicol va fi cand dupa cateva luni, petitia nu va strange mai mult de o suta de semnaturi, asta binenteles daca nu se apeleaza la diverse dedesupturi.
Eu unul n-as avea incredere intr-o petitie din asta daca nu se afiseaza si o statistica GeoIP a sursei semnaturilor + semnaturile duplicat de pe aceeasi adresa de IP.

Deja mi se pare amuzant ca din 15 comentarii, 12 sunt ale aceluiasi "Adin Lucian Roman".
Nu m-ar mira ca lucrurile sa stea la fel si cu cele 19 semnaturi.

criststiann: Ragleanu Cristian tu esti?

Nici eu nu sunt un mare fan al canonizarii dar pot sa cred ca sunt altii care stiu mai bine cum stau lucrurile.

[crisstiann]

În prealabil postat de AlinB

criststiann: Ragleanu Cristian tu esti?

-tu cine esti ?

[DragosP]

El e Alin.

[crisstiann]

nume de familie nu are ?

[AlinB]

Ce, vrei sa ne inrudim?

[cristiboss56]

Tristețe

Când tu şi eu şi el şi fiecare
La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru,
Când cerem multe, dar puţin : „ Iertare!"
Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?

Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte!
Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire!
Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte:
Toţi din iubire-am fost lăsaţi, pentru iubire!

Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie,
Ne desfiem, sinucigaş, de tot înaltul...
Deşi egali întru nimicnicie,
E unul mai ţărână decât altul!

Ne înălţăm, ieşim din ale firii,
Ieşim viclean de la frăţeasca cină,
Vrăjmaşi apoi, pârâm lipsa iubirii
Şi-ntotdeauna-i celălalt de vină!...

Când, lacomi de păcat, ca orice om,
Uitând că vine ultima strigare,
Luăm al vrajbei măr din vechiul pom -
Mai este vreo nădejde de iertare?!?

Când, viermănoşi şi colcăind de ură,
Ne credem drepţi şi vrem dreptatea noastră,
Când ne rugăm şi blestemăm cu-aceeaşi gură –
Cui trebuie îngenuncherea noastră?

de Paraschiva Rădoi

[flying]

Tristețe

Când tu şi eu şi el şi fiecare
La rugăciune ne plecăm, în gândul nostru,
Când cerem multe, dar puţin : „ Iertare!"
Vorbim cu Tatăl meu, cu-al tău sau cu al Nostru?

Iar dacă-i Tatăl Nostru – suntem fraţi, fireşte!
Fraţi de ţărână şi-ndumnezeire!
Acelaşi lut şi-aceeaşi taină ne uneşte:
Toţi din iubire-am fost lăsaţi, pentru iubire!

Dar noi, cu-a noastră veche cerbicie,
Ne desfiem, sinucigaş, de tot înaltul...
Deşi egali întru nimicnicie,
E unul mai ţărână decât altul!

Ne înălţăm, ieşim din ale firii,
Ieşim viclean de la frăţeasca cină,
Vrăjmaşi apoi, pârâm lipsa iubirii
Şi-ntotdeauna-i celălalt de vină!...

Când, lacomi de păcat, ca orice om,
Uitând că vine ultima strigare,
Luăm al vrajbei măr din vechiul pom -
Mai este vreo nădejde de iertare?!?

Când, viermănoşi şi colcăind de ură,
Ne credem drepţi şi vrem dreptatea noastră,
Când ne rugăm şi blestemăm cu-aceeaşi gură –
Cui trebuie îngenuncherea noastră?

de Paraschiva Rădoi

Uneori o imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte .Alteori o poezie valoreaza cat 1000 de imagini.