Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de GMihai

Haideţi să vedem se spune Sfântul Teofilact al Bulgariei despre felon:

"Felonul acesta ce zice Pavel aicea e o îmbrăcăminte şi cere să i-o aducă Timotei, care îmbrăcându-o, să nu aibă trebuinţă a lua dela altul, fiindcă dumnezescul Apostolul acesta totdeuna şi pretutindenea poartă grijă şi se păzeşte a nu avea trebuinţă a lua dela alţii ceva, nici argint, nici pâne, nici haină ! Iar unii zic că felonul acesta era o prostire, întru care erau cărţile învechite; dar ce trebuinţă avea Pavel de cărţi, în vreme ce el urma să se ducă către Dumnezeu în mucenicie ? Răspundem, că îi trebuia pentru ca să le lase hristianilor celor ce crezuse în Roma, ca să le aibă mângâere în locul lui Pavel. Poate că memvranele acestea aveau oare-cari învăţături mai folositoare scrise decât cele în cărţi şi pentru acestea le cerea Apostolul cu mai mult dor".

Reproducerea este, evident, dintr-o ediţie veche, de unde şi limbajul arhaic (de pildă, memvrane în loc de pergamente).

Nicio menţiune despre felon ca veşmânt liturgic; este o haină, iar insistenţa cu care cere Pavel să îi fie adusă se explică prin aceea că nu vrea să se îndatoreze a lua o haină de la altul.

Cărţile şi pergamentele, la fel - nicio menţiune că ar cuprinde texte liturgice, ci "învăţături". Care urmau să fie "lăsate" ca "mângâiere în locul lui Pavel".

Minunat ! Mă bucur mult să văd că cercetezi.
Ăsta e unul din cele două citate care vroiam să le dau şi eu.

Dacă iubim Biserica lui Hristos, privim cu ochi duhovniceşti cuvintele Sfântului Teofilact al Bulgariei, nu gândim mai mult raţional, ci mai mult duhovnicesc, cu dragoste creştină nefăţarnică.

Când priveşti cu ochi duhovniceşti, acea haină nu e o haină oarecare, simplă şi uzuală, de zi cu zi, care trebuia să o îmbrace Pavel, pentru că fiind atât de specială acea haină, o cere expres la ucenicul său Sfântul Părinte Episcop Timotei şi nu avea trebuinţă de la altul de ea, adică nu vroia să primească felonul altui om, tocmai că e atât de specială, nu poate fi decât haină-veşmânt, altfel nu ar fi cerut-o aşa insistent.

Dacă era o simplă pelerină, sau o simplă haină, nu ar fi cerut-o aşa de special, ci îşi făcea alta, îşi fabrica, confecţiona alta, că doar dexteritate de croitor avea, că a stat 2 ani cu făcătoriii de corturi, Acvila şi Priscila.

În prealabil postat de GMihai

Apare şi posibila interpretare (pe care o regăsim şi la Sf. Ioan Gură de Aur) că felonul menţionat de Pavel ar fi putut fi un fel de învelitoare pentru cărţi.

Aici te contrazic. Sfântul Ioan Gură de Aur, e Sfântul meu preferat cel mai de suflet, din primul mileniu creştin şi citesc destul de mult din tâlcuirile Sfântului.

Deci al doilea citat pe care vroiam şi eu să-l dau, pe lângă cel al Sfântului Teofilact al Bulgariei, e de la Sfântul Ioan Gură de Aur:

"Despre felon, Pavel vorbeşte aici ca de o haină, iar unii vorbesc de lădiţa în care erau cărţile. Dar de ce mai avea nevoie de cărţi, dacă urma să călătorească către Dumnezeu? Mai cu seamă avea nevoie, ca să le încredinţeze credincioşilor şi să le aibe în locul învăţăturii sale. Era firesc ca toţi credincioşii să simtă atunci mare durere, mai ales cei de faţă, durere de moartea sa, cei care se bucuraseră de el până atunci. Felonul îl cere însă ca să nu fie luat de alţii. Îl vezi pe Apostolul Pavel cât de multă vorbă face de acesta, spunând în altă parte, pe când grăia către cei din Efes: "Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele, şi ale celor ce erau cu mine. ...mai fericit este a da decât a lua" (Faptele Apostolilor 20, 34-35)".
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola a doua către Timotei, editura Nemira, 2005, pag. 112-113.)

Deci dacă mai fericit este a da decât a lua, oare Pavel nu putea să-şi dea felonul la alţii?
Doar era o simplă haină, nu?
Dar n-a vrut să fie lăsat felonul la alţii, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Şi dacă "voi înşivă ştiţi că mâinile (lui Pavel) acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine", atunci nu putea să-şi facă altă "haină", deci alt felon?
Nu, nu putea.
Pentru că nu e o simplă haină, am spus deja, dexteritate avea, a stat cu făcătorii de corturi Acvila şi Priscila. Tocmai fiindcă felonul nu e o simplă haină, nici o simplă pelerină, şi tocmai pentru că îl pune conex şi de nedespărţit cu cărţile şi pergamentele "de învăţătură" spun Părinţii, eu sunt de acord căci şi rugăciunile sunt învăţături, atunci, deducem că Felonul lui Pavel, era veşmânt liturgic, aşa cum au şi astăzi preoţii lui Hristos în Sfânta Mireasă a Sa, Ortodoxia: felon, epitrahil, stihar, mânecuţe, brâu.

Da, parţial sunt de acord că unele veşminte au fost încă din primul secol creştin, precum Felonul, iar celelalte veşminte care le avem azi în Ortodoxie: stihar, epitrahil, mânecuţe, brâu, au apărut mai târziu, în secolele 2 şi 3, tocmai pentru a fi mai autentică slujirea lui Hristos din Biserică, atât în catacombe cât şi la suprafaţă, când a primit libertate Biserica să fie mai apropiată slujirea faţă de veşmintele de slujire din Cortul Legământului şi din Templu, veşminte care le aveau leviţii evrei. Doar că ei aveau pietre preţioase veritabile, şi fir de aur adevărat, iar noi azi, avem doar simboluri, făcute din plastic şi fir din material textil, pentru că ceea ce contează e simbolistica, însăşi lumea fiind doar simbolistică, că aici suntem "ca prin oglindă, ca prin ghicitură" (I Corinteni 13, 12)

Mai departe... cine vrea să considera Felonul o simplă haină şi mai grav, o pelerină, n-are decât. Nu mie îmi dă socoteală pentru (ne)credinţa lui, ci lui Hristos şi Sfinţilor care vor judeca toată lumea şi care vor judeca şi pe îngeri.

Dar eu şi mulţi ca mine slavă Domnului, considerăm Felonul ca fiind veşmânt liturgic, din motivele care le-am spus mai sus, foarte logice, argumentate, de bun simţ, cred eu, spre slava Domnului şi a Bisericii a cărui mădular sunt şi eu, trup din trupul lui Hristos, cum spune acelaşi Pavel: "Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte." (I Corinteni 12, 27) şi nu sunt dat satanei, ca şi ereticii: "Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească." (I Timotei 1, 20)

Dumnezeu să ajute pe mulţi, pe cât mai mulţi, să dobândiţi cunoaşterea Bisericii celei adevărate şi vii, Ortodoxia şi să faceţi parte din ea, ca să vă puteţi mântui.
Iar nouă tuturor (cine vrea) ce am scris, în micimea mea de suflet, să ne fie spre mântuirea mult dorită şi spre dobândirea unei mai mari iubiri către Domnul Dumnezeu, Preacurata şi Preasfânta Sa Maică, şi ale tuturor Sfinţilor, Prietenii şi Casnicii Împărăţiei Lui.

Iertaţi-mă.

În prealabil postat de AlinB

Teoria ta, sectara ca si a lui Emilian.

In Sf. Scriptura nu exista teoria ca "sfintii plang in Rai".

Daca ar fi cum spuneti voi, ar trebui sa planga o vesnicie pentru chinurile celor din Iad.

Frate... frate; dă argumente; arată gândirea ta şi argumentale tale; biblice, istorice, dogmatice, patristice; cele din fiinţa ta plină de iubire de Dumnezeu şi de aproapele; şi cu rugăciune ridică-te alături de Hristos şi luptă. Luptă frate; alături de Biserică; contra domniilor, stăpâniilor şi puterilor întunericului (Efeseni 6, 12)

Că nefăcând astfel, în lipsa de argumente şi citate şi versete şi gândirea ta cea curată şi plăcută Domnului în lupta contra întunericului, atunci eu te acuz pe tine, pe bună dreptate că eşti sectar şi ai o gândire protestantă.

Eu n-am spus că sfinţii din Rai, şi de lângă noi, atunci când vin lângă noi din Rai, cum a venit şi Moise cu Ilie, alături de Hristos, la schimbarea la faţă, n-am spus niciodată că plâng pentru cei din iad. Pentru că cei din afara iadului nu au acces la ce se petrece înăuntrul iadului, cum spun Sfinţii Părinţi, ci între iad şi Rai, este o prăpastie de netrecut, că altfel s-ar topi de durere, în dragostea lor cea mare, Sfinţii din Rai, pentru cei ce sunt arşi de respingerea iubirii lui Dumnezeu din iad.

Citeşte frate din Părinţi, Sfinţii îndumnezeiţi, citeşte, înainte să deschizi gura preaplinului harului tău.

Ia seama ce faci frate... ce spui, cum ajuţi turma cea mică a lui Hristos sau cum o sminteşti.

Hristos a înviat; frate.