![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Dacă e arbitru, și încă unul liber, are și el ceva hotărâri de luat, ale lui și doar ale lui și, nu-i așa, mai apoi le are de impus. Că doar arbitrează, nu? Și e respectat ca atare, că doar nu-i anarhie chiar și în lumea liberului arbitru...??..... Ce arbitrează liberul arbitru în noi, oare? Ceva meciuri, nu? Ceva dispute ori spune-le cum vrei. Așadar tocmai liberul arbitru e instanța care hotărăște de-i Liturghie ori Liverpool, nu? Care, liber arbitru, știi mai bine ca mine (în virtutea avansului de studii teologice) că nu-i chiar așa străin de conștiința pusă de Dumnezeu în om. Pentru satisfacția mea strict personală, pe de altă parte, m-ar binedispune să îmi zici cum faci distincția dintre liber arbitru, voință conștientă, deprinderi și obișnuințe, inconștient (personal și colectiv), construct social (că tot s-a spus zilele astea în legătură, cică, cu "dreptatea"), reprezentare socială, scenariu/script și, ca să închei cu oarece tentă calvină, predestinare. Tot atâția factori care presează în deciziile "personale"! * Oricare ar fi răspunsul tău, eu rămân la opinia că liberul arbitru nu-i degeaba arbitru. Hotărăște și își asumă. La o adică e tras la răspundere, nu? Iar eu, da, mărturisesc, mă simt constrâns în mine însumi să aleg Liturghia în locul tv-ului sau invers. Curios lucru, însă, am așa un simțământ de libertate din constrângerea asta, de nu-ți pot tălmăci...:) P.S. Iar pe libertacii ăștia de azi și dintotdeauna cine îi arbitrează, oare? Sau ei sunt prin definiție de nearbitrat?.... |
|