schimbarea duhovnicului

În prealabil postat de ahilpterodactil

Care orientare vine uneori tot în biserică...:)
Ce am vrut eu să spun şi s-a grăbit Crinrin să nuanţeze, este că din nenorocire lumea merge la biserică din raţiuni care amintesc mai degrabă de magie decât de biserică. Dar aici e discuţie lungă... A fi în biserică înseamnă adeseori tocmai a fi în afara ei. Şi nicăieri, cred eu împreună cu alţii mai avizaţi decât mine, nu e hulit mai mult Hristos decât, uneori, tocmai în bisericile noastre. Nu prin alcătuirea/conţinutul slujbelor, care sunt purtătoare de har şi sfinţenie, ci prin sufletele noastre iubitoare de moarte. În fine...

Adică pot fi în biserică (fizic) şi cu gândul la..., deci în afara ei. Sau tocmai când sunt în afara bisericii (adeseori fizic) arăt dacă sunt în biserică sau în afara ei (lăuntric) prin gândurile, faptele şi vorbele mele. Am înţeles bine?
Sau ba nu, odată ce ai intrat în biserică (pentru simplul motiv de a face nişte poze) minunile încep să aibă loc. :)