Micile placeri ale vietii

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dincolo de faptul ca va jucati cu termenul placere, dupa... plac, precum si dincolo de faptul ca ne antrenati si pe noi in acest joc, care e unul nevinovat, nu-i asa?,
constat ca de fapt vorbiti despre un lucru banal: conflictul dintre pulsiunea vietii trupesti si normele unui fel de sef normativ. Altfel spus, ridicati o problema veche, a relatiei dintre Id si Supraeu. Treburi care tin strict de interiorul psihismului, de dinamica intra-psihica, iar nu de relatia dintre lut si Cer.
Sa fiu iertat, dar locul pentru astfel de lupte (nevrotice, de obicei) nu e Biserica. Nu despre chestiuni analizabile si solutionabile psihanalitic se poarta discutiile duhovnicesti. Aceste chestiuni lumesti sunt bune la psihanalist.
In Biserica vorbim despre Dumnezeu si om, despre razboiul duhovnicesc (patimi, mandrie, draci, har, nevointa etc.).
Dar e treaba dvs. sa flecariti la infinit, mai ales ca, precum vad, v-ati gasit repede amatori zelosi.
Toate cele bune!
Si munti de placeri nevinovate va doresc!

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.

În prealabil postat de un.suflet

Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.

Poti continua?

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Poti continua?

In unele postari sunteti foarte sarcastic.Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut .La fel ca toata lumea, si ca si dvs., caut sa cunosc cat mai multe lucruri( si sa ma cunosc).Nu e nevoie sa fiti asa ironic.Deranjeaza.Chiar daca aveti o alta parere, ati putea-o spune intr-o alta forma.Mai putin ironica.Daca se poate.Daca nu, asta e.

Daca nu v-am deranjat prea tare cu ce am spus in randurile de mai sus, raspundeti si dvs. la intrebare?Repet postarea de mai devreme.

-----------------------------------------------

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.

În prealabil postat de un.suflet

In unele postari sunteti foarte sarcastic.Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut.La fel ca toata lumea, si ca si dvs., caut sa cunosc cat mai multe lucruri( si sa ma cunosc).Nu e nevoie sa fiti asa ironic.Deranjeaza.Chiar daca aveti o alta parere, ati putea-o spune intr-o alta forma.Mai putin ironica.Daca se pote.Daca nu, asta e.

Si ironia unde e?
Te rugasem sa dezvolti ceea ce incepusei. Ca imi reprosai ceva, acolo, in postarea precedenta.
Doream detalii. Numesti, aceasta, ironie?
Cum asa?

În prealabil postat de un.suflet

Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut .

Asta mai lipsea!...:)
dar cum de ti-a trecut prin minte??.....:))
*
Hai, intelege te rog ca subiectul cu micile placeri e nitel cam ridicol, cam tras de par, asa...
Pana la micile placeri avem mult de lucru cu .... marile pacate.
In acest sens, cred, a intervenit si batranul, mult-hirsitul Pelerin.
Adica hai sa nu ne ocupam cu fleacuri, cand treaba e cu totul alta si e grozava.
Acum intelegi sensul obiectiei mele (noastre)?
Iarta-ma, te rog ca te-am necajit. Asa e, uneori sunt cam sarcastic, imi pare rau.

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Asta mai lipsea!

De ce ar mai fi lipsit tocmai asta?

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Asta mai lipsea!...:)
dar cum de ti-a trecut prin minte??.....:))
*
Hai, intelege te rog ca subiectul cu micile placeri e nitel cam ridicol, cam tras de par, asa...
Pana la micile placeri avem mult de lucru cu .... marile pacate.
In acest sens, cred, a intervenit si batranul, mult-hirsitul Pelerin.
Adica hai sa nu ne ocupam cu fleacuri, cand treaba e cu totul alta si e grozava.
Acum intelegi sensul obiectiei mele (noastre)?
Iarta-ma, te rog ca te-am necajit. Asa e, uneori sunt cam sarcastic, imi pare rau.

Nu, dvs. sa ma iertati.

Intr-adevar, inteleg ce spuneti dvs.Dar va repet: nu toti oamenii sunt la nivelul asta de constientizare a situatiei.Si atunci, cand vine cineva mai nepregatit din toate punctele de vedere si va pune intrebarea respectiva, ce ii raspundeti, pe intelesul lui?

În prealabil postat de un.suflet

Si atunci, cand vine cineva mai nepregatit din toate punctele de vedere si va pune intrebarea respectiva, ce ii raspundeti, pe intelesul lui?

Inima ta este mai curată decât a mea, în mod vădit. Şi nici nu are atâtea cicatrici, dovadă a multor suferinţe din care cea mai mare parte au fost absurde - semne ale unor ani irosiţi.
Ca urmare, mai degrabă eu te-aş întreba, cu nădejde de bun răspuns, despre o chestiune sau alta.
Înţelege că inocenţa reală, curăţia inimii, sunt o carte demnă de a fi citită, cu mult mai bună decât fiţuicile perverse ale unor oameni îmbătrâniţi în rău.
Ce răspuns aştepţi de la un intelectual care a venit înapoi Acasă, după ce şi-a irosit anii cu porcii şi cu roşcovele? Mai degrabă te-aş întreba eu: ce s-a mai întâmplat între timp Acasă, în vremea când eu rătăceam...

*
Micile plăceri sunt deja o expresia bolnăvicioasă, de-a dreptul curvească. Ia aminte la asta, înainte de toate!
Cuvântul cheie este "micile". Prin această particulă omul ar vrea deja să strecoare sugestia de nevinovăţie, de lucru care nu contează, de fleac. Adică să minimalizeze ceea ce poate fi major.
Or, dacă spunem lucrurilor pe nume, nu e vorba de mici, e vorba de plăceri. Iar aici Hristos ne vorbeşte limpede, lămurit, prin sfânta Lui gură şi prin apostoli şi preoţi.

Pe de altă parte, ai enumerat o serie de lucruri naturale şi de activităţi naturale ale omului. Vorbeai despre plimbarea prin natură, de pildă.
Ei bine, de ce îi pui eticheta de "mică plăcere" a vieţii? De ce nu, de adevărată desfătare!
Un om cu inima curată, un om în care şuşoteşte blînd Duhul lui Hristos, găseşte în plimbarea prin "natură" o adevărată fericire. Oare nu a făcut Domnul, în zilele Creaţiei, toată natura pentru om? Nu este natura o găteală prin care Domnul ne-a împodobit existenţa? Nu ne minunăm noi, când cercetăm natura, când o contemplăm, de măiestria uluitoare a Ceasornicarului lumii?
Aşadar, nu doar că NU e o mică plăcere vinovată, dar plimbarea prin casa gătită nouă de Dumnezeu este o adevărată fericire, un act de rugăciune şi de contemplaţie, un prilej binecuvântat de a cunoaşte încă mai bine pe Creatorul nostru şi de a ne bucura cu duhul că suntem, iată, copiii lui Dumnezeu.
Totul atârnă de curăţia inimii, a ochiului prin care privim Creaţia.
Aşa încât, mai bine ar fi ca tu să mă înveţi pe mine, întrucât ai inima curată, cum să mă bucur şi eu, îmbătrânitul în rele, de natură şi de toate cele oferite nouă în dar de Bunul Dumnezeu.
Toate cele bune, Doamne ajută!

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Aşa încât, mai bine ar fi ca tu să mă înveţi pe mine, întrucât ai inima curată, cum să mă bucur şi eu, îmbătrânitul în rele, de natură şi de toate cele oferite nouă în dar de Bunul Dumnezeu.
Toate cele bune, Doamne ajută!

Nici eu nu am un comportament intotdeauna ireprosabil, nici dvs. nu sunteti chiar atat de "pierdut', doar daca asta alegeti.In schimb, nu am ce sa invat pe nimeni, pentru ca intr-un final am inteles partea care tine de vointa fiecaruia in traiul de zi cu zi.Eu caut acum sa ma invat pe mine obiceiuri mai bune.Nu sunt cea mai in masura sa dau lectii altora, desi uneori am mai alunecat si pe panta asta gresita.Daca particip la o discutie, pe un forum sau altul, e pentru a-mi clarifica mie( si doar mie) anumite lucruri.

Multumesc pentru amabilitate si rabdare.

[Misuar]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Asta mai lipsea!...:)
dar cum de ti-a trecut prin minte??.....:))
*
Hai, intelege te rog ca subiectul cu micile placeri e nitel cam ridicol, cam tras de par, asa...
Pana la micile placeri avem mult de lucru cu .... marile pacate.
In acest sens, cred, a intervenit si batranul, mult-hirsitul Pelerin.
Adica hai sa nu ne ocupam cu fleacuri, cand treaba e cu totul alta si e grozava.
Acum intelegi sensul obiectiei mele (noastre)?
Iarta-ma, te rog ca te-am necajit. Asa e, uneori sunt cam sarcastic, imi pare rau.

Nu stiu cat e de ridicol sa te intrebi ce sa faca omul cu timpul sau. Ma interesa perspectiva ortodoxa asupra chestiunii, nu neaparat opiniile personale.
Multumesc oricum pentru mesaje.