Micile placeri ale vietii

În prealabil postat de un.suflet

In unele postari sunteti foarte sarcastic.Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut.La fel ca toata lumea, si ca si dvs., caut sa cunosc cat mai multe lucruri( si sa ma cunosc).Nu e nevoie sa fiti asa ironic.Deranjeaza.Chiar daca aveti o alta parere, ati putea-o spune intr-o alta forma.Mai putin ironica.Daca se pote.Daca nu, asta e.

Si ironia unde e?
Te rugasem sa dezvolti ceea ce incepusei. Ca imi reprosai ceva, acolo, in postarea precedenta.
Doream detalii. Numesti, aceasta, ironie?
Cum asa?

În prealabil postat de un.suflet

Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut .

Asta mai lipsea!...:)
dar cum de ti-a trecut prin minte??.....:))
*
Hai, intelege te rog ca subiectul cu micile placeri e nitel cam ridicol, cam tras de par, asa...
Pana la micile placeri avem mult de lucru cu .... marile pacate.
In acest sens, cred, a intervenit si batranul, mult-hirsitul Pelerin.
Adica hai sa nu ne ocupam cu fleacuri, cand treaba e cu totul alta si e grozava.
Acum intelegi sensul obiectiei mele (noastre)?
Iarta-ma, te rog ca te-am necajit. Asa e, uneori sunt cam sarcastic, imi pare rau.

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Asta mai lipsea!

De ce ar mai fi lipsit tocmai asta?

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Asta mai lipsea!...:)
dar cum de ti-a trecut prin minte??.....:))
*
Hai, intelege te rog ca subiectul cu micile placeri e nitel cam ridicol, cam tras de par, asa...
Pana la micile placeri avem mult de lucru cu .... marile pacate.
In acest sens, cred, a intervenit si batranul, mult-hirsitul Pelerin.
Adica hai sa nu ne ocupam cu fleacuri, cand treaba e cu totul alta si e grozava.
Acum intelegi sensul obiectiei mele (noastre)?
Iarta-ma, te rog ca te-am necajit. Asa e, uneori sunt cam sarcastic, imi pare rau.

Nu, dvs. sa ma iertati.

Intr-adevar, inteleg ce spuneti dvs.Dar va repet: nu toti oamenii sunt la nivelul asta de constientizare a situatiei.Si atunci, cand vine cineva mai nepregatit din toate punctele de vedere si va pune intrebarea respectiva, ce ii raspundeti, pe intelesul lui?

[Misuar]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Asta mai lipsea!...:)
dar cum de ti-a trecut prin minte??.....:))
*
Hai, intelege te rog ca subiectul cu micile placeri e nitel cam ridicol, cam tras de par, asa...
Pana la micile placeri avem mult de lucru cu .... marile pacate.
In acest sens, cred, a intervenit si batranul, mult-hirsitul Pelerin.
Adica hai sa nu ne ocupam cu fleacuri, cand treaba e cu totul alta si e grozava.
Acum intelegi sensul obiectiei mele (noastre)?
Iarta-ma, te rog ca te-am necajit. Asa e, uneori sunt cam sarcastic, imi pare rau.

Nu stiu cat e de ridicol sa te intrebi ce sa faca omul cu timpul sau. Ma interesa perspectiva ortodoxa asupra chestiunii, nu neaparat opiniile personale.
Multumesc oricum pentru mesaje.

În prealabil postat de Misuar

Ma interesa perspectiva ortodoxa asupra chestiunii, nu neaparat opiniile personale.

Păi dacă desconsideri persoana şi adori perspectivele,
de unde vrei să îţi spun eu sau altul care e "perspectiva ortodoxa"?
Dacă vrei asta, de ce n-o întrebi pe ea?
Pe perspectivă, adică.


Când erau condamnaţi la răstignire, creştinii nu erau întrebaţi "ce perspectivă ai nene? cumva una ortodoxă?" ci, pur şi simplu erau întrebaţi: "Eşti creştin?"
"Da, sunt creştin." A fost răspunsul milioanelor de mucenici pentru Hristos.
Nu a avea, ci a fi. Fiinţa.

[AlinB]

Un raspuns la obiect:

Nici o placere in sine nu e rea, reaua intrebuintare legata de ele, atasamentul, patima in schimb sunt.

ex.
imi place sa ma intalnesc cu prietenii - nu e rau
imi place sa ma intalnesc cu prietenii desi prietenii mei nu ma duc intr-o directie buna - e rau

imi place sa fac plimbari in natura - nu e rau
imi place atat de mult sa fac plimbari in natura incat lipsesc sistematic de la Sf. Liturghie pentru asta - e rau

imi place gustul unor mancariuri anume - nu e rau
imi place atat de mult gustul mancarii incat nu pot manca decat ce imi place, imi vine f. greu sa tin postul din cauza asta - e rau

etc.

În prealabil postat de un.suflet

Si atunci, cand vine cineva mai nepregatit din toate punctele de vedere si va pune intrebarea respectiva, ce ii raspundeti, pe intelesul lui?

Inima ta este mai curată decât a mea, în mod vădit. Şi nici nu are atâtea cicatrici, dovadă a multor suferinţe din care cea mai mare parte au fost absurde - semne ale unor ani irosiţi.
Ca urmare, mai degrabă eu te-aş întreba, cu nădejde de bun răspuns, despre o chestiune sau alta.
Înţelege că inocenţa reală, curăţia inimii, sunt o carte demnă de a fi citită, cu mult mai bună decât fiţuicile perverse ale unor oameni îmbătrâniţi în rău.
Ce răspuns aştepţi de la un intelectual care a venit înapoi Acasă, după ce şi-a irosit anii cu porcii şi cu roşcovele? Mai degrabă te-aş întreba eu: ce s-a mai întâmplat între timp Acasă, în vremea când eu rătăceam...

*
Micile plăceri sunt deja o expresia bolnăvicioasă, de-a dreptul curvească. Ia aminte la asta, înainte de toate!
Cuvântul cheie este "micile". Prin această particulă omul ar vrea deja să strecoare sugestia de nevinovăţie, de lucru care nu contează, de fleac. Adică să minimalizeze ceea ce poate fi major.
Or, dacă spunem lucrurilor pe nume, nu e vorba de mici, e vorba de plăceri. Iar aici Hristos ne vorbeşte limpede, lămurit, prin sfânta Lui gură şi prin apostoli şi preoţi.

Pe de altă parte, ai enumerat o serie de lucruri naturale şi de activităţi naturale ale omului. Vorbeai despre plimbarea prin natură, de pildă.
Ei bine, de ce îi pui eticheta de "mică plăcere" a vieţii? De ce nu, de adevărată desfătare!
Un om cu inima curată, un om în care şuşoteşte blînd Duhul lui Hristos, găseşte în plimbarea prin "natură" o adevărată fericire. Oare nu a făcut Domnul, în zilele Creaţiei, toată natura pentru om? Nu este natura o găteală prin care Domnul ne-a împodobit existenţa? Nu ne minunăm noi, când cercetăm natura, când o contemplăm, de măiestria uluitoare a Ceasornicarului lumii?
Aşadar, nu doar că NU e o mică plăcere vinovată, dar plimbarea prin casa gătită nouă de Dumnezeu este o adevărată fericire, un act de rugăciune şi de contemplaţie, un prilej binecuvântat de a cunoaşte încă mai bine pe Creatorul nostru şi de a ne bucura cu duhul că suntem, iată, copiii lui Dumnezeu.
Totul atârnă de curăţia inimii, a ochiului prin care privim Creaţia.
Aşa încât, mai bine ar fi ca tu să mă înveţi pe mine, întrucât ai inima curată, cum să mă bucur şi eu, îmbătrânitul în rele, de natură şi de toate cele oferite nouă în dar de Bunul Dumnezeu.
Toate cele bune, Doamne ajută!

[Florinvs]

În prealabil postat de Misuar

Incerc sa inteleg conceptia ortodoxa despre cum ar trebui omul sa traiasca. Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca.
Ce parere aveti?

Nu vad nimic rau sau contrar ordodoxiei in acele- asa cum le-ati numit dumneavoastra- mici placeri ale vietii, atata timp cat acestea nu devin scop in sine, ci fac parte din viata sociala, fireasca, a oricarui om.

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Aşa încât, mai bine ar fi ca tu să mă înveţi pe mine, întrucât ai inima curată, cum să mă bucur şi eu, îmbătrânitul în rele, de natură şi de toate cele oferite nouă în dar de Bunul Dumnezeu.
Toate cele bune, Doamne ajută!

Nici eu nu am un comportament intotdeauna ireprosabil, nici dvs. nu sunteti chiar atat de "pierdut', doar daca asta alegeti.In schimb, nu am ce sa invat pe nimeni, pentru ca intr-un final am inteles partea care tine de vointa fiecaruia in traiul de zi cu zi.Eu caut acum sa ma invat pe mine obiceiuri mai bune.Nu sunt cea mai in masura sa dau lectii altora, desi uneori am mai alunecat si pe panta asta gresita.Daca particip la o discutie, pe un forum sau altul, e pentru a-mi clarifica mie( si doar mie) anumite lucruri.

Multumesc pentru amabilitate si rabdare.