Drama depopulării

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ORTODOCŞII

-I-

Răul care afectează cel mai mult România e lipsa copiilor. Acest rău e cel mai mare dintre toate relele, e moartea Ţării şi a Neamului. Fără copii Pământul nu dă roade. Fără copii bogăţia e inutilă. Fără copii cea mai vitează Naţiune e învinsă dinainte.

Toate luptele pe care le-am purtat timp de două mii de ani să fi fost degeaba? Degeaba atâtea fapte eroice? Degeaba atâta sânge vărsat? Da, dacă vom continua să fim un Popor steril. Fără copii totul nu e pentru România decât amăgire, vanitate şi decepţie. Din toate punctele de vedere depopularea e o dramă cumplită.

-II-

Analizarea depopulării printre ortodocşi nu e chiar simplă. Subiectul se impune însă abordat cumva. Lipsa de fecunditate voluntară a ortodocşilor serveşte de exemplu şi de scuză celor fără credinţă. Nu putem să nu recunoaştem că sunt unii care uită pricipiile moralei creştine chiar printre cei exterior credincioşi şi practicanţi.

E dificil totuşi să faci mulţi copii acolo unde aceştia sunt din ce în ce mai puţini. Unii ar prefera să aibă zece copii într-o colectivitate unde majoritatea are zece, decât trei, patru copii într-o colectivitate unde majoritatea nu are decât unul, doi sau niciunul. Teama de a fi diferit de ceilalţi domină raţiunea. În plus ne e cultivată deliberat înclinaţia spre plăceri, spre imoralitate. Presiunea mediului asupra Familiilor e enormă şi doar Familiile puternice îi rezistă.

-III-

Ce-i de făcut? În primul rând să dăm exemplu bun. În al doilea rând se impune participarea noastră activă la viaţa cetăţii. Să ne reamintim că primii creştini nu s-au limitat, cum cred unii, să trăiască în catacombe şi să aştepte martiriul. Ei au readus la viaţă o societate ajunsă în pragul dispariţiei din cauza divorţului, a concubinajului, a viciului contra firii şi a sterilităţii voite.

Dacă noi, ortodocşii, vom avea curajul de a ne inspira din viaţa primilor creştini, vom arăta că suntem mai buni ca alţii şi că Religia noastră are forţă. Fără îndoială Legea Divină e greu de respectat şi în ciuda credinţei ne simţim uneori descumpăniţi în faţa unei lumi care consideră că totul e permis. Cu toate acestea credinţa ne obligă să fim modele de urmat trăind conform conştiinţei noastre şi altfel decât cei lipsiţi de credinţă.

-IV-

Depopularea printre ortodocşi afectează Biserica. Cu mai puţini credincioşi Biserica va regresa. Cu mai mulţi credincioşi Biserica se va dezvolta. Consecinţele depopulării sunt la fel de grave pentru ortodoxie ca pentru Familie şi Naţiune.

-V-

Să repetăm mereu tuturor că nu vom avea un viitor, aici în stânga Dunării, decât dacă suntem numeroşi şi ne păstrăm credinţa moştenită din străbuni! Să avem fii mulţi dacă vrem să ocrotim România şi prin ea tot ce merită trăit în scurta noastră trecerea pe Pământ!

Predescu Virgil

Sursa: http://tineriptromania.blogspot.com/

[CristianR]

Depopularea este, într-adevăr, o dramă. N-ar fi dacă motivul pentru care se nasc tot mai puțin copii ar fi virtutea, iar nu păcatul, asceza și nu desfrâul.
Nu știu câți s-ar apuca, totuși, să dea naștere la (mulți) copii din patriotism.

Este vorba, evident, de o criză, gravă, a familiei, care își are sursa în pierderea rânduielilor de viață creștinești; deci în slăbirea credinței adevărate, care rostuiește viața într-un mod specific ei.

Nu cu multe generații în urmă, și mai ales la țară (unde sufletele erau mai curate), rânduiala era ca tinerii să se căsătorească de timpuriu, fără a avea alte legături înainte, iar apoi să dea naștere la copii, fără a recurge la avorturi. Viața era adesea grea, dar nu lipsită de frumusețe, de curăție, de putere și, mai ales, de sens.

Acum aproape nimic din educația copiilor/tinerilor nu îndeamnă către familie. Chiar și cei de la țară își încep viața sexuală devreme și se căsătoresc, dacă o mai fac, târziu. Iar păcatele de dinainte de căsătorie își pun în mod dramatic amprenta pe aceasta, legătura dintre soți nemaifiind trainică, devenind relativă, mereu în pericol de a se destrăma. Celălalt nu mai este unic, nu mai e de neînlocuit, poate oricând să devină un oarecare.
Iar dacă lipsește credința, soții nu caută să trăiască după voia lui Dumnezeu, ci după propria plăcere sau nevoie; caz în care copiii pot reprezenta un inconvenient, un disconfort.

Nu știu dacă efortul Bisericii de a-i învăța pe tineri cât de importantă este curăția și cum să se pregătească pentru a întemeia familii creștine este suficient de mare. Poate că este; poate profesorii de religie știu să-i sfătuiască.

Însă buna și dreapta învățătură are un mare și prea puternic dușman în educația lumească obișnuită, în mass-media, în mediul online. Dacă în trecut deveneai bărbat pe la 20 de ani, când terminai armata, dobândind totodată și o maturitate a gândirii, acum poți ajunge pe la 40 de ani un „băiat” pasionat de jocuri pe calculator, purtându-te și îmbrăcându-te ca un adolescent.

Modul de viață cu rânduială sfântă, propus de Biserică, este atât de deosebit de cel al lumii, încât este cu neputință să le împaci pe amândouă. Fără un discernământ bine exersat, stând pasiv în fața televizorului ori a calculatorului/smartfonului n-ai cum să fii/devii un bun creștin.

Postul, în zilele noastre, trebuie să includă îndeosebi reținerea de la mijloacele astea de acaparare a gândurilor, preocupărilor, spiritului în cele din urmă. Și, pe lângă reținerea de la cele rele și ucigătoare de suflet, să nu uităm că trebuie să și rodim, căci dacă rămânem sterili vom fi, la Judecată, tăiați și aruncați în foc.
Să nu fie!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CristianR

Modul de viață cu rânduială sfântă, propus de Biserică, este atât de deosebit de cel al lumii, încât este cu neputință să le împaci pe amândouă.

Dar cand a fost altfel ? Cu exceptia, poate, a statelor crestine medievale, cazute de multisor sub presiunea bulversarilor aduse de (i)luminism ?

Are Pelerinul, pe undeva, o excelenta postare despre cele doua lumi. Despre cele doua societati. Societatea sfanta, care este Biserica, fata in fata cu societatea guvernata de printul lumii acesteia.

Ele nu stau fata in fata de ieri. Prima actiunea notabila pe care a facut-o Domnul nostru, dupa aceea de a Se fi nascut, a fost sa fuga din lume. Lumea e nebuna, lumea s-a straduit mereu sa Il ucida pe Pruncul Isus. Citim ca, in plina noapte, ingerul se arata lui Iosif si ii arata ce trebuie facut: sa fuga in Egipt. Rar s-a pomenit o emigrare mai precipitata si mai dramatica. Intelegem ca atunci, in plina noapte, Sfanta Familie si-a facut bagajele, avand, probabil, la dispozitie una bucata cal. Altfel spus, a lasat totul. Agoniseala de o viata. E greu de presupus ca Sf Iosif si-a luat cu el utilajele lui profesionale. Menghina, zgarieciul, echerul, presele, cleiurile etc. La fel, Sfanta Fecioara a lasat pe loc mobila de bucatarie, vesela si toate celelalte. Dealtfel, intelegem ca nici nu au mai trecut pe acasa, pe la Nazaret, ci au plecat cu echipamentul si munitia din dotare: una bucata cal. Si tuleo, frate, ca a-nnebunitara lumea cu conducatorii ei in frunte. Atunci, in noaptea aceea, Evanghelia a facut prima operatie in calitatea ei de Sabie adusa de Domnul, despartind Sfanta Familie de lumea si pamantul parintilor. Lumea si pamantul in care stramosii lor fusesera, candva, regi. Lumea si pamantul care nu-i primise, care era sub ocupatia Babilonului, care le era ostila.

Si azi, ca si ieri, Imperiul, cu regii si guvernatorii lui, il urmareste pe Pruncul Isus sa Il ucida. Si azi, ca si ieri, daca vrem ca familiile noastre sa fie sfinte, trebuie sa ascultam de sugestiile mesagerilor lui Dumnezeu. Sa lasam toate ale noastre, ca nimic nu avem care sa fie, de fapt, al nostru. Si, in noaptea acestei lumi, sa mergem acolo unde ne va arata. Fiindca un lucru trebuie sa ne fie clar: in lumea asta, suntem calatori.

[Florinvs]

Principala cauza a acestei accentuate scaderi a populatiei Romaniei dupa 1990, este dezastrul economic si social de dupa 1990.

Dezastrul economic, prin distrugerea agriculturii romanesti si dezindustrializarea tarii, si implicit lipsa locurilor de munca sigure si bine platite. De exemplul in Husi, in industrie, existau cca 10.000 de salariati in 1990, iar astazi mai putin de 1000.

Dezastrul social, prin promovarea unor lucruri anormale si nefiresti, prin atacarea ideii de familie traditionala, promovarea in mass-media a libertinajului sexual, prin permiterea crimei avortului, etc.

[AlinB]

Fals,

Asa cum o zis s mr. Bill Gatest si cum se vede din trendul occidental, cu cat omul o duce mai bine, cu atat ii arde putin de facut copii.
Da-i un sariu bunicel, stabilitate economia, servicii medicale cat de cat bune, o pensie, un televizor si la ce sa-i mai trebuiasca copii?
Ce politica comunista (chinezeasca) "doar un copil", ce sterlizare si etc.
Si-o face cu manutza lui.

Ca sa nu ai vorbim cat de ridicola, stupida este supozitia ta, cum ca inainte de '89 omul o ducea atat de bine ca ii venea sa toarne copii pe banda.

Nu, pe majoritatea nu ii dadeau banii afara din casa, si nici nu aveai stabilitate - adica nu erai sigur ca invartelile cu care iti faceai rost de mancare luna asta, au sa fie valabile si luna urmatoare.

Daca nu ii obliga legea sa faca copii, situatia ar fi fost fix aceleasi.

De altfel dezastrul economic nu s-a instalat imediat in 90, in schimb in '90 cand inca se traia pe promisiunile feseniste ca o sa traim ca in Occident, acum ca am schimbat tirania despotica pe cea "luminata", a fost an record de avorturi, aproape 1 milion

Deci nene Florinel, mai ajusteaza discursul glorios sa se mai potriveasca si cu realitatea.

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Fals,

Asa cum o zis s mr. Bill Gatest si cum se vede din trendul occidental, cu cat omul o duce mai bine, cu atat ii arde putin de facut copii.
Da-i un sariu bunicel, stabilitate economia, servicii medicale cat de cat bune, o pensie, un televizor si la ce sa-i mai trebuiasca copii?
Ce politica comunista (chinezeasca) "doar un copil", ce sterlizare si etc.
Si-o face cu manutza lui.

Ca sa nu ai vorbim cat de ridicola, stupida este supozitia ta, cum ca inainte de '89 omul o ducea atat de bine ca ii venea sa toarne copii pe banda.

Nu, pe majoritatea nu ii dadeau banii afara din casa, si nici nu aveai stabilitate - adica nu erai sigur ca invartelile cu care iti faceai rost de mancare luna asta, au sa fie valabile si luna urmatoare.

Daca nu ii obliga legea sa faca copii, situatia ar fi fost fix aceleasi.

De altfel dezastrul economic nu s-a instalat imediat in 90, in schimb in '90 cand inca se traia pe promisiunile feseniste ca o sa traim ca in Occident, acum ca am schimbat tirania despotica pe cea "luminata", a fost an record de avorturi, aproape 1 milion

Deci nene Florinel, mai ajusteaza discursul glorios sa se mai potriveasca si cu realitatea.

Acum sunt oameni si oameni! Unii intradevar, daca au asigurata bunastarea materiala, nu mai vor sa faca si copii.
Insa altii, daca ar aveea conditii materiale decente pentru cresterea si educarea copiilor, ar face multi copii.
Aici depinde de fiecare in parte, cum considera ca sunt cele mai importante aspecte in viata.


Inainte de 1989, din punct de vedere material, erau anumite facilitati, care stimulau familiile a aveea copii.
In primul rand, era siguranta serviciului si locului de munca asigurat. Toata lumea aveea serviciu si stia ca in fiecare luna are un venit sigur si stabil.
Apoi femeile aveau garantat doi ani concediul de maternitate, si stiau ca dupa acesti doi ani, se pot reintoarce fara grija la locul de munca.
Apoi nimeni nu statea in strada, toti avand o locuinta. Ori in cazul celor necasatoriti la caminele de nefamilisti a fabricilor, ori dupa ce se casatoreau primeau repartitia pentru garsoniera sau apartament, iar pentru cei care locuiau in mediul rural, aveau o casa.
Apoi preturile la utilitati (curent electric, termoficare, apa-canal, gaz metan, butelii, telefon fix, abonament radio-tv) erau foarte mici, comparativ cu salariile.
Apoi educatia era absolut gratuita, pentru toate formele de invatamant (camin/gradinita, scoala generala, scoala profesionala, liceu industrial, liceu teoretic, facultate).

Cu mâncarea problemele au aparut numai dupa anii 1981-1982. Aici intradevar, mai trebuia de stat uneori la coada, mai ales in marile orase.
In orasele mici, unde lumea se mai cunoastea si erau alte relatii inter-umane, se mai putea apela si la alte metode- sa le zic neoficiale- pentru procurarea alimentelor.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Ma silesc sa nu precizez sensul si nici sa adaug un alt epitet.
Ideologiile si, in general, textele militante, mai ales cand au de-a face si cu aerul cazon al armatei/politiei/securitatii, imi par cele mai nepotrivite atunci cand e vorba despre credinta si Biserica.
Ca roman, ca patriot, ma numar printre cei care apara valorile noastre perene. Asa am fost crescut, educat si am ales sa raman in duhul traditiei romanesti.
Dar sa am tendinta asta de a face o lozincareala demna de cele mai prospere file din cartea cu sloganuri heirupiste a epocii de aur...
Discursul etic populist si tonul didacticist al postarilor de pe aici nu prea vad sa aiba legatura cu Biserica, decat in acceptiunea acesteia de institutie sociala aflata in simfonie (pseudo-bizantina) cu statul.
Pentru mine, Hristos se adreseaza omului duhovnicesc din fiecare crestin si comunitatii eclesiale. Invatatura Lui este duhovniceasca, nu sociala, moralizatoare, politica etc. Formalismul pseudocrestin care bantuie pe aici este dovada, printre altele, a maladiilor care ne maninca oasele.
P.S. Noul trend al canaliilor - manipularea prin apelul la formulari religioase. Ce poate fi mai scarbos?

În prealabil postat de AlinB

Cred ca in perioada urmatoare o sa asistam la o crestere a tiradelor de acest sens.
Massmedia care pana ieri batjocurea trecutul, domnitorii, "demontand miturile propagandei comuniste", va trece la polul opus.
Daca americanii vor intra in conflict cu rusii, ghici cine vor fi trupetii?
Ori, e cam greu sa faci oamenii sa lupte doar din obligatie, ceva idelogie e nevoie, iar patriotismul e cea mai "penetranta" ideologie in acest sens.
Nu am nimic cu patriotismul, sa fie - atunci cand oamenii isi conduc tara si destinul, dar cand ea este sub ocupatie straina iar patriotismul e deturnat pentru a sluji ei, a fi dezertor e mai patriotic decat a lupta cu arma in mana pentru interesele alora care nici pe timp de pace nu te lasa sa traiesti.

Deci după Dv. ce e bine e rău, iar cine susţine altceva e o canalie care foloseşte lozinci patriotarde scârboase pentru a-i sluji pe străini şi pe exploatatorii mârşavi din Ţară care sug sângele Poporului.
Domnilor postând astfel de trăsnăi lăsați impresia că sunteţi fie minoritari care oftează după Patria lor Deşertul Gobi, fie români care nu sunt de acord cu nimic.

În prealabil postat de Florinvs

Acum sunt oameni si oameni! Unii intradevar, daca au asigurata bunastarea materiala, nu mai vor sa faca si copii.
Insa altii, daca ar aveea conditii materiale decente pentru cresterea si educarea copiilor, ar face multi copii.
Aici depinde de fiecare in parte, cum considera ca sunt cele mai importante aspecte in viata.

Pai vezi, nene Florin, de ce nu are ursu coada? Ca depinde de fiecare in parte. Ca depinde, mai exact spus, de acest nenorocit de "considera".
As vrea sa te intreb: daca iubitul tau Nicolae Ceausescu ar fi dat un decret si tu nu l-ai fi agreat, te-ai fi dus la barosan sa ii spui: "tovarase secretar general, eu consider ... altfel decat spuneti dvs." Ai fi facut asta?
I-ai fi spus tu dictatorului ca nu vrei sa te supui directivelor lui pretioase si orbitorluminoase din pricina consideratiunilor tale personale?
Nu, nu ai fi facut asa, intrucat stiai bine ca te belea. Canalul si stuful din albastra delta te manca!
Dar acum, ca ti s-a dat, prin sangele celor de care radeai mai an, libertatea de a considera, iata ca ai scos capul si spui ce vrei si cum vrei. Esti plin de consideratiuni ca iepurele de urechi.
Pai se poate, tovarase?

*
Uite, Florin, ca sa ne intelegem. Eu cred ca sunt anumite aspecte ale vietii unde nu avem nimic de considerat. Decat daca suntem liber-cugetatori. Ca iubitii tai tovarasi si preteni.
Unul dintre aceste lucruri unde nu consideram ci, eventual, contemplam consideratii mai inalte decat ale noastre, este Crezul. Crezul pe care il spun crestinii in bisericile lor.

Din acest Crez si din inimile care il rostesc tasneste o putere, cea a iubirii, care ne spune tuturor ca a avea copii nu atarna de alegerea ori voia noastra ci de voia lui Dumnezeu. Poporul din care fac eu parte, poporul roman, asa a trait mereu: a primit copiii ca dar de la Dumnezeu. Si mult au iubit oamenii acestor locuri darurile Domnului! Fie ca erau daruri numite copii ori belsug al holdelor ori sanatate, fie ca erau daruri de genul bolilor sau al neajunsurilorde tot felul, oamenii acestor locuri le-au primit ca din Mana lui Dumnezeu.

Ei nu considerau, nu isi faceau pareri, nu carteau, nu murmurau impotriva Domnului. Ci, manati de pastorii lor pamantesti, adica dind ascultare de traditia romaneasca si de preotul locului, oamenii acestia le duceau pe toate cu bucurie si cu nadejde. Asa au trait ei veacuri peste veacuri, asa au dat ei frumuseti pe care altii nu le au, asa au pastrat ei comoara limbii noastre si pamantul patriei, asa au creat ei doine si balade, manastiri si biserici si mai ales oameni, oameni intregi.

Dar de cand au venit fratii tai ca sa le considere ei pe toate, iata ca au inceput dureri si mirari noi. Si nici copii nu prea mai sunt, ca nu mai au timp domnnitele si domnii sa se ocupe de cele ale pruncilor si apoi de ale adolescentilor intrucat au tot mai multe de considerat.

Ei bine, nene Florine, sa lasam nitel vorbele si sa vedem faptele. Ca de palavre suntem buni cu totii! Ia aminte ca dovada vie ce iti spun acum si sa iti fie spre indreptare iar marturisirea mea sa iti sune a lauda.
Afla, asadar, ca prin Mila Domnului eu m-am ferit sa consider ceva in cestiuni ca acestea si, in ciuda faptului ca salariul meu de aprox. 700 lei lunar (ca medie, intrucat de cateva luni nu mai castig nici un ban, insa inainte am castigat mai mult) nu e prea grozav, uite ca o ducem bine si nu ne plangem nici unul dintre cei 5 de la noi. Adica io cu nevasta si cei 3 copii ai nostri. Copii daruiti de Dumnezeu din 2006 incoace, deci copii mici, facuti in vremuri grele, nu? La care eu mai am de dus si un copil din prima casnicie, nascut si acela tot in vremuri grele, adica in anul 2000.

Mai afla, Florin, ca nu e bucurie mai mare pentru noi si intre noi decat lumina adusa de copiii nostri. Care, printre altele, ne invata pe noi cei batrani si intelepti cum sa intelegem un verset din Scriptura, cum sa cantam un cantec in biserica, cum sa facem cu adevarat un gest de milostenie sau cum sa fie acela un suspin al inimii.

Dar voi nu aveti decat sa-i dati inainte: considerati nene, considerati!
Si din gura sa-i tot dati, si prostii sa debitati, si doctrine sa urmati, tot creduli si incuiati, si ramaneti stuporati si nauci si-infricosati, iar pe noi sa ne-injurati.
Manaaaati fraaaati!

[CristianR]

În prealabil postat de Florinvs

Apoi femeile aveau garantat doi ani concediul de maternitate.

Ești bun să indici și actul normativ care prevedea asta sau măcar perioada în care a fost valabil? Pentru că nu știu de ce, eu trăiesc cu impresia că era de aproximativ trei luni, iar mamele mergeau la serviciu până le venea vremea să nască.

[CristianR]

În prealabil postat de AlinB

Daca nu ii obliga legea sa faca copii, situatia ar fi fost fix aceleasi.

Adevărat. De altfel, citind statistica asta am fost suprins să aflu că inclusiv în perioada în care avorturile au fost interzise ele au fost foarte multe. Nefericitul record, însă, iarăși surprinzător, îl deține anul 1965.