Nu imi inteleg ingrijorarea!

În prealabil postat de florentina2014

As vrea sa ma inteleg dar nu pot!Cand citesc Acatistul Sfantului Nectarie s-au pe al Sfantului Efrem,din momentul acela ma apasa toate greutatile,nevoile,problemele si devin o persoana foarte ingrijorata si mumai cu gandul la neajunsurile lumesti!Am asteptare sa ma ajute sfintii la ceea ce ii rog,parca ca o obsesie ma rog in gand ceea ce imi doresc si dupa ceva timp ma supar ma mahnesc ca nu sa intamplat cum vreau si renunt a ma mai ruga!Dupa o perioada de cateva saptamani!Altfel stau lucrurile cand citesc Paraclisul Maicii Domnului,in ceea ce citesc in el chiar imi spun durerea,apoi dupa ce il termin ma simt usurata si ma las in mana Maicii sa ma ajute cum stie ea,iar bucuriile sunt cu mine!Dar ma simt ca sa spun obligata sa citesc Ac Sf Nectarie,simt ca el ma poate ajuta in boala,simt ca rugandu-ma lui ma pot vindeca,,ca nu mi,au iesit analizele bune,simt ca el imi poate vindeca parintii,,totusi acea stare in care am indoieli daca sa citesc acatistul s-au nu,,,Am teama ca voi fi dezamagita!Nu stiu cum sa o interpretez si cum sa ma limpezesc sa imi dau seama ce e bine si ce se intampla!

Faptul ca obisnuiti sa cereti ajutorul Sfintilor, al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si al Bunului Dumnezeu e un lucru crestinesc. Toti credinciosii crestini fac asa.
Si, negresit, noi primim ajutorul Lor, chiar daca nu tocmai asa cum ne-am imaginat.

*
Cand treceam prin situatii si stari ca ale dvs. sau chiar mai rele, eu faceam asa:
1) mergeam constant la slujbele sfinte, participind cu toata atentia si deschiderea sufleteasca; imi marturiseam gandurile la preotul duhovnic; ceream sfat de la preot si ma straduiam sa il urmez; astfel ma simteam bine, ma simteam ocrotit, sprijinit, indreptat, aveam spor;
2) uneori ceream sprijin unui frate crestin mai sporit decat mine in cele ale vietii de credinta; Dumnezeu sa il rasplateasca pentru tot sprijinul (rugaciune, vorba, fapta concreta) pe care mi l-a oferit cu marea lui iubire frateasca;
3) mergeam in grupuri de terapie/consiliere unde impartaseam, zilnic cate o ora, toate cele care ma framantau;
4) luam tratament medicamentos antidepresiv si imi ascultam cu strictete medicul, Dumnezeu sa ii rasplateasca!
5) lucram rugaciunea neincetat, rugaciunea scurta, deoarece nu aveam puterea sa ma concentrez pe toata durata unui acatist; cele 5 cuvinte ale rugaciunii ma linisteau si ma protejau de gandurile ori emotiile intruzive care tindeau sa imi invadeze constiinta;
6) cautam sa imi fac un program, fie si minimal, care ma ajuta sa nu cad in stare de confuzie totala; cele cateva repere din programul zilnic imi erau ca o busola sau ca o harta pentru pustia fiecarei zile; si nu conta prea mult daca nu imi respectam programul intru totul - intelegeam ca sunt bolnav si ca important e sa ma straduiesc spre insanatosire, nu sa excelez in performante pe care, adeseori, nu le realizeaza nici oamenii foarte sanatosi;
7) ma abtineam de la relatii si activitati daunatoare, in special de la cele care tulbura in mod vadit simturile si mintea (de pilda nu consumam alcool, sub nici o forma!)

Toate acestea mi-au fost de mare folos.
Poate va va ajuta si pe dvs. ceva de aici,
Toate cele bune,
Doamne ajuta!