|
|
|
|
|
|
|
#1
12.01.2016, 21:40:41
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
#2
13.01.2016, 03:00:11
|
|||
|
|||
|
Citat:
Antropologia crestina, ca invatatura intemeiata pe Revelatia divina, are printre temele sale majore si pe aceea privind constitutia fiintei omenesti. Omul este o fiinta cu natura dubla: trup material si suflet spiritual. Pornind de aici, indraznesc sa formulez asa (sa fiu iertat!): 1) Nemurire inseamna exact ce zice termenul: a nu muri, a ramane in viata, a fi mereu (pururea) viu prin impartasire de viata (si Viata). 2) Deoarece natura sufletului, spre deosebire de cea a corpului, nu este materiala, imi pare firesc sa nu gandim sufletul in termeni obiectuali (marime, greutate, distrugere), decat, eventual in sens metaforic - de exemplu "mi-a rupt inima/sufletul", "mi-a sfasiat inima/sufletul", "un om distrus sufleteste" etc. 3) A distruge, respectiv indestructibilul, sunt notiuni si termeni specifici gandirii obiectualiste. Gandirea meta-fizica nu opereaza, in mod obisnuit, cu astfel de termeni, in primul rand din pricina naturii imateriale, spirituale a "obiectelor" asupra carora se apleaca. Nu putem distruge o senzatie, un gand, un efort, un motiv etc. Nu la sensul propriu. 4) Sufletul este duh, spirit. Este imaterial, indefinibil in esenta ci doar in manifestari, este simplu, este invizibil ochilor trupesti. Prin imaterialitatea lui transcende trupul, dar elementul cheie pentru nemurirea lui este, dupa opinia mea, unul dual: pe de o parte originea divina si simplitatea (ca natura unica, spirituala, de sorginte divina), pe de alta parte menirea lui care tine de impartasirea vesnica de Viata, de Dumnezeu. Reiau ideea ca sufletul nu se transforma, in sens analitic/obiectual de descompunere si recompunere, de diviziune si rearanjare etc. E drept ca noi il putem analiza, enumerindu-i de pilda componentele, ca metoda de cunoastere intelectuala bazata prin trecerea de la cunoasterea partilor la cunoasterea intregului. Dar acesta e doar un demers cognitiv prin care doar ne apropiem de obiectul investigatiei, la infinit, asimptotic, fara insa a-l epuiza cognitiv. 5) Sufletul nu se transforma, nu se supune categoriei distructibilitatii, deoarece este simplu. Astfel ramane pururea ceea ce este. Asadar este nemuritor. Iar aceasta este o insusire sau capacitate a lui, data de Dumnezeu la crearea omului. 6) Cand judecam nemurirea, putem vedea si scopul sau sensul acesteia. Este perspectiva teleo/logica. Sufletul tinde la deplinatate prin comuniunea cu Dumnezeu. Sufletul e nemuritor, tocmai pentru ca lucreaza la nesfarsit deplinatatea in vesnicia comuniunii cu Dumnezeu. Evident, e o lucrare inceputa in viata pamanteasca si continuata in Imparatia lui Dumnezeu. 7) Teologic, sufletul e nemuritor nu doar in sensul ca e simplu, ci mai mult de atat, e simplu pentru a fi pe masura relatiei indestructibile cu Dumnezeu Cel Vesnic Viu. Sufletul e facut asa, simplu si nemuritor, pentru ca Dumnezeu il vrea in relatie vesnica, neintrerupta, de comuniune cu El. Sufletul traieste nu prin el insusi, pentru ca ar fi viata, ci pentru ca se impartaseste necontenit din viata. De ce? Pentru ca Dumnezeu vrea ca el, sufletul, sa traiasca. Pentru ca "El da tuturor viata si suflare si toate" (FA 17,25). Last edited by ahilpterodactil; 13.01.2016 at 03:13:34.
|
|
|
Mod hibrid