Ortodoxia, singura cale de mantuire?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Misuar

Aceasta realitate trezeste niste intrebari. De ce ingaduie Dumnezeu exista unor false religii, falsi profeti, false doctrine?

Este un aspect particular al chestiunii mai generale: "de ce ingaduie Dumnezeu raul" ? Fiindca din acelasi motiv ingaduie schismele, ereziile, falsele religii, dupa cum ingaduie razboaie, foamete, boli ori seceta.

De ce l-ar osandi Dumnezeu pe om pentru o alegere gresita?

Cea dintai datorie a omului pe Pamant este sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Atata cat se lasa Atoatele cunoscut. Pentru aceasta, omul este chemat sa cerceteze daca nu cumva Dumnezeu a vorbit oamenilor, ce anume le-a spus si ce a facut. Omul poate avea ideea de Dumnezeu unic, inteligent, viu si atotputernic bazandu-se numai pe observatie si intelgenta sa. Cu conditia bunei credinte. Ulterior, de asta data bazandu-se pe sursele credintei, dintre care cea dintai este cuvantul Domnului care e Biblia, omul poate descoperi atat misiunea generala a oamenilor pe pamant, cat si faptul ca Dumnezeu Intrupat a cladit o singura Biserica, pe care o prefigurase si ingrijise timp de milenii inainte prin poporul Sau ales. De asemenea, omul cunoaste criteriile dupa care poate deosebi Biserica autentica, aceea cladita de Cristos, de falsele Biserici.

Toate acestea, insa, cu conditia bunei credinte. Sa nu uitam ca omul e singura faptura vizibila care, daca vrea, ii poate spune "Nu!" lui Dumnezeu.

Prin urmare, nu alegerea gresita o osandeste Domnul. Motivul pentru care cei care se afla in afara Bisericii lui Dumnezeu se expun damnarii perpetue nu este rezultatul unei alegeri care ar fi cumva asa, ca rezultatul unei extrageri loto, ci reaua credinta cu care s-a facut.

De cele mai multe ori ( marea lor majoritate), nici macar nu e o alegere. Omul urmeaza religia familiei sale, cu buna credinta si speranta.

In cazul acesta nu vorbim de alegere gresita, ci de lipsa unei alegeri, lipsa unui demers, a unei cercetari, a unei preocupari, a unui parcurs propriu. Imi aminteste de un banc in care Itic se roaga staruitor, sambata de sambata, sa castige la loto. Dintr-o data se aude o voce ca de tunet: "Bey Itic, dar mai joaca si tu, din cand in cand, trage macar un bilet!". Cea mai buna metoda de a nu castiga la loto este sa nu joci. Dar, cum spuneam mai sus, alegerea asta (curios termen, eu il prefer pe acela de a urma religia decat de a alege religia) nu are caracter aleatoriu, din moment ce Dumnezeu, din inaltul Lui, a facut destule demersuri in creatie si in sufletele noastre ca sa Il urmam asa cum trebuie.

Aceasta alegere, capitala pentru om, este facuta de om dupa puterea discernamantului sau, a puterii lui, putere inzestrata de Dumnezeu. De ce nu ii da Dumnezeu putere omului sa faca alegerea corecta?

Eu cred ca oricare om, odata trecut de varsta intelegerii, are destula putere ca sa Il gaseasca pe Dumnezeu. Daca nu il gaseste, sau daca nu se aseaza in Arca faurita dupa indicatiile Lui si planul Lui, ci in barcute facute de tot felul de oameni, asta nu se poate din cauza lipsei de discernamant. Vorbesc de oameni care au discernamant, ceilalti sunt inocentii Domnului. Nu este necesar sa ai cine stie ce studii de matematica, filosofie sau teologie. "Cautati", "Cereti", "Bateti" spune Dumnezeu, promitand ca vom afla, vom primi, ni se va deschide. "Cercetati Scripturile!" ne mai indeamna Apostolul desemnat special ca sa-i converteasca pe cei ce nu sunt inca in Poporul Sau. Dar noi, neauzind nici chemarea lui Dumnezeu, nici indemnul celor Lui urmatori, nu cautam, nu cerem, nu batem la usa Lui, nu cercetam nimic toata viata. Si suntem scandalizati ca, la capatul ei, Dumnezeu va indrazni sa ne ceara socoteala alegerilor noastre.