Cazul Bodnariu si solidaritatea crestina.

Uşor bre!
Uite că nici mie nu mi-au plăcut ultimele intervenţii ale lui Pelerin de pe acest topic, lucru pe care l-am semnalat. Fineţe, fineţe...dar cu subtilităţi tot la fel de fine. Am ajuns să dăm credit drăcoveniilor din vest motivând că se poate şi mai rău. Şi văd că se tot insistă.

În cazul de faţă nu văd nimic greşit din partea lui Alin, intervenţiile au fost pertinente şi de bun simţ în dialogul cu Pelerin.
Acum, că sunt facturi mai vechi de plătit, asta nu ştiu.

P.S.:Ţie nu ţi-e ruşine de intervenţiile tale? Devii ridicol când postezi kilometri de citate din Sfinţii Părinţi şi când deschizi gura laşi de dorit. Băieţii tocmai ţi-au reglat conturile, nu era musai să intervii apelând la jigniri. Sau faptul că eşti scutit de banare îţi dă acest drept? Nu-ţi şade bine, frate! De mult am vrut să-ţi semnalez acest lucru, dar am tot amânat.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ovidiu b.

Uşor bre!

Din nou dai dovadă de ipocrizie presărată cu NESIMȚIRE, dar e alegerea ta .
In altă ordine de idei, bre sa-i spui tatucului tău sau cui îți permite .
Ai înțeles?

Nu, n-am înţeles...cum poţi jigni sistematic fără să fii banat? Sau cum poţi să acuzi pe alţii că fură când tu eşti cu mâţa-n sac? Sau ţie ţi se permite şi altora nu? Uite că am ales şi eu forma asta de mirare, aşa ca între bărbaţi.
Ai priceput?

[AlinB]

Pentru ca nu-l baga nimeni in seama. Nici cand da copy/paste din materiale cu pretentii, nici cand se abereaza :)

Eu unul am ajuns la concluzia ca si gestul de a da click pe butonul cu reclamatia nu-l merita :))

Desi, e drept, uneori ma mai maninca curiozitatea, ca tine, sa vad ce se intampla daca as incerca.

Totusi incep sa ma intreb daca nu cumva asta e tactica de a inchide un subiect incomod.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ovidiu b.

Nu, n-am înţeles...?

Referitor la problema pe care n-o înțelegi :

Desfrânarea este un păcat grav şi un subiect delicat. Întotdeauna este greu de mărturisit şi de uitat. De aceea, cuvintele Sfântului Apostol Pavel rezumă bine efectele devastatoare ale acestei patimi: "Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său" (I Cor. 6:18).
Desfrânarea, alături de lăcomia pântecelui, este patima care afectează şi trupul în mod direct, nu doar sufletul. Sfântul Grigorie de Nyssa ne-a lăsat un comentariu detaliat al acestei cugetări.
Fuga de desfrânare
Unele patimi pot fi înfruntate făţiş şi puse pe fugă cu ajutorul rugăciunii şi smereniei, dar desfrânarea este singura din faţa căreia este bine să fugim. Imaginile desfrânate sau persoanele care ne îndeamnă să săvârşim acest păcat trebuie respinse din start. Orice ezitare în acest moment se poate dovedi fatală, pentru că plăcerea se furişează cu uşurinţă în sufletul nehotărât. Sfântul Grigorie de Nyssa recomandă să întindem o cursă vrăjmaşului, asemenea armatei care se preface că fuge de frică, dar care loveşte necruţător în momentul potrivit. "Dacă năvalnic se abate oştirea necredinţei, sunt de trebuinţă tăria şi strunirea. Dar dacă linia noastră de luptă stă sub ameninţarea vicleşugului, este bine să întindem curse potrivnicului. Aşadar, încordat este arcul nedreptăţilor: de folos e lupta faţă către faţă cu viclenia. Însă ori de câte ori chipul desfrâului îşi slobozeşte săgeata, să ne întoarcem spatele şi să fugim de la faţa lui. Că săgeata desfrâului pătrunde-n ochi; de aceea trebuie să ne amintim de cel ce ne porunceşte: "Fugiţi de desfrânare", căci este mai de temut decât alte nelegiuiri" (Sfântul Grigorie de Nyssa,
Împotriva desfrânării , trad. Laura Pătraşcu, EIBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 96). Faptul că săgeata desfrâului loveşte în ochii noştri nu reprezintă o simplă expresie plastică. Desfrânarea atacă cel mai de preţ dintre simţurile trupului: vederea. Cercetătorii au ajuns la concluzia că nu mai puţin de 90% din informaţiile pe care le percepem din mediul înconjurător ajung la creier prin intermediul ochiului. Astfel, simţul tactil, auditiv, olfactiv, precum şi cel al gustului ne prezintă doar 10% din totalul informaţiilor. Evident, desfrânarea pătrunde în om prin intermediul vederii. Fuga din faţa desfrânării nu poate fi efectuată decât evitând să revedem imaginile care ne fac să dorim acest păcat. Un alt remediu este să nu ne mai întâlnim cu persoanele care ne îndeamnă să facem desfrânare.

Apropos de titlul topicului, n-ati vrea sa lasam "cazul" si sa ne concentram mai degraba pe solidaritate?...:)
Ziceam si io, iertare!....

[stefan florin]

Domnilor, sa dam dovada ca suntem CRESTINI!