Teama...de implicare?

[AGabriela]

În prealabil postat de AlinB

Stau si ma gandesc daca nu cumva o femeie care respinge ideea calugariei este o femeie potrivita pentru casatorie.

In ambele cazuri, virtutea esentiala si care displace si pentru care displace multora calugaria, este ascultarea.

Mai mult, calugaria desi presupune ascultare in planul uman, ofera o mult mai mare libertate in relatia cu Dumnezeu.

Pe cand o viata in lume vine cu multe limitari inclusiv pe partea asta.

Nu am spus ca's pregatita, ba din contra. Dar de calugarie m-am convins incercand sa stau mai aproape de maici in cateva randuri. Si, sunt de acord cu calugaria, dar stiu ca eu nu am "veleitati" de a fi calugarita. Pur si simplu stiu ca nu sunt "potrivita" pentru manastire...atat. Asta nu inseamna ca resping ideea sau ca ii desconsider pe cei ce aleg aceasta cale.

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

Nu am spus ca's pregatita, ba din contra. Dar de calugarie m-am convins incercand sa stau mai aproape de maici in cateva randuri. Si, sunt de acord cu calugaria, dar stiu ca eu nu am "veleitati" de a fi calugarita. Pur si simplu stiu ca nu sunt "potrivita" pentru manastire...atat. Asta nu inseamna ca resping ideea sau ca ii desconsider pe cei ce aleg aceasta cale.

Si ce calitati extraordinare crezi ca trebuie pentru asa ceva?
In afara de ascultare?

E o viata ca oricare alta, maninci, muncesti, dormi, te rogi..

Sigur, poaet mai putina socializare in sensul lumesc, fara televizor, internet, etc.

[Florinvs]

Viata la manastire si viata lumeasca difera complet- fiecare din ele avand bucuriile si greutatile lor, care insa difera complet.

Acum din cate am inteles, initiatoarea topicului a spus clar ca nu-si doreste si nu are inclinatie spre calugarie.

Deci ramane cealalta varianta- a vietii in lume si a intemeierii unei familii.
Aici cred ca ar trebui in primul rand de a va invinge aceasta teama sau retinere , in a cunoaste pe cineva. Incercati sa va ganditi ca nu aveti ce pierde daca veti cunoaste pe cineva, se poate discuta cu om despre diferite subiecte de interes sau pasiuni comune, sau mers la un film, concert, piesa de teatru, etc.
Nu trebuie sa va speriati sau sa va faceti griji ca daca nu vor aparea anumite sentimente- asta se va vedea in timp.

Si nu trebuie sa va faceti griji, in sensul ca daca nu ati cunoscut pe cineva sau nu v-ati casatorit pana la o anumita varsta, nu veti mai realiza acest lucru nicioadata! Trebuie sa aveti incredere in Dumnezeu, dar si in calitatile dumneavoastra, si sunt convins ca veti realiza si acest lucru- acela de a va casatori si intemeia o familie, alaturi de care sa fiti fericita toata viata.

[AGabriela]

În prealabil postat de Florinvs

...se poate discuta cu om despre diferite subiecte de interes sau pasiuni comune, sau mers la un film, concert, piesa de teatru, etc.

:-)... Va multumesc ptr sfaturile practice. Nu e greu sa ies la o plimbare sau concert. Problema e cand se vrea mai mult: pur si simplu sunt ca un rac :-)). Rad eu rad, dar nu-i de ras. Stiu ca problema mea este una din cele mai.mici si va multumesc pentru importanta cu care o tratati.

[Florinvs]

Cu placere! Cred ca va doriti (si sunt convins ca veti reusi) sa gasiti um om rabdator, care sa aibă aceea rabdare a va asculta si a va cunoaste, pentru a putea sa va deschideti sufleteste in fata lui!

La psihologie recunosc ca nu ma pricep asa de bine- poate am gresit cum am spus, insa asta e impresia mea!

Important este sa aveti rabdare, si atunci când se va ivi posibilitatea sa cunoasteti pe cineva, sa va invingeti aceea teama sau retinere in a sta de vorba cu cineva si a schimba ideii, pareri, poinii!
Despre partea de mers mai departe, si de aparut anumite sentimente, aici permiteti-mi sa folosesc vorba soferilor- trebuie sa se aprinda scanteia. Si aici numai dumneavoastra, la momentul respectiv, veti sti ce simtiti pentru un anumit om.

Si pana la urma toate problemele omenesti sunt importante- vorba aia, doar suntem oameni si e normal a ne ajuta intre noi.

[AlinB]

În prealabil postat de AGabriela

:-)Nu e greu sa ies la o plimbare sau concert. Problema e cand se vrea mai mult: pur si simplu sunt ca un rac :-)).

Pai uite aici e problema, nimeni nu poate intelege de ce e asa fara o poveste completa a unor detalii destul de personale de viata.
Daca au exista dezamagiri din cauza carora s-au instalat niste temeri, trebuie vazut daca exista cazul ca temerile sa persistent dar vizavi de cazuri concrete.

Ori ma indoiesc ca asta se poate face public pe un forum.

Pai e mai usor sa te plangi (in privat sau public) de problema, decat sa faci ceva concret (mai exact nu ceva, nu orice, ci ceea ce e limpede ca ar ajuta) pentru a o rezolva.
Toti oamenii avem in noi o aplecare spre trandavie, spre complacerea cu boala si moartea. Asta pesemne e urmarea pacatului acela, nu?...
Deci, indiferent de neajuns, omul tinde sa il pastreze, inertios. Prin urmare, cel mai adesea miscam ceva cu adevarat folositor doar atunci cand suntem stransi tare cu usa, cand ne apuca marile frici. Or, poate, nici atunci.

Cel mai izbitor lucru imi pare puterea neobisnuita pe care o are omul de a-si nascoci scuze, justificari etc. Si, bineinteles, de a se plange ca e nedreptatit, jignit, neinteles etc.

[Florinvs]

Acum nu cred ca ar trebui sa judecam asa aspru pe un om care a cerut un sfat aici pe forum!

Pana la urma nimeni din noi nu este perfect, si absolut toti avem la un moment dat slabiciunile sau temerile noastre.