Sa vorbim despre prostie!

[delia31]

În prealabil postat de CristianR

Știu că în Biblie Dumnezeu spune despre Sine „Eu sunt Cel ce este”, dar nu știu dacă asta e ceea ce numești definiția Lui.

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu ştiam că în Biblie Dumnezeu spune despre Sine "Eu sunt Cel ce sunt".

În prealabil postat de CristianR

Așa e. Însă în versiunea Anania e tradus mi-a rămas și mie în minte. Și acum căutând să văd dacă am reținut greșit, uite ce notă am găsit, legat tocmai de această definiție:

Text fundamental pentru modul în care Dumnezeu Se defineşte pe Sine. Definiţia e concentrată în celebra tetragramă YHWH (care se poate citi IAHVÉ sau, mai rar, IEHOVA), al cărei nucleu e verbul „a fi“. Textul Ebraic are câteva variante de traduceri: „Eu sunt Cel ce sunt“ (misterul lui Dumnezeu Care refuză să-Şi dezvăluie numele); „Eu sunt ceea ce sunt“ (fiinţă prin ea însăşi); „Eu sunt fiindcă sunt“ (care conţine în sine propria-i cauzalitate) şi chiar „Eu sunt Cel ce voi fi“ (TOB) (Cel pe Care oamenii Îl vor percepe prin revelaţii succesive). Septuaginta preferă sensul „Eu sunt Cel ce este“ (Dumnezeu este existenţa în sine, singura realitate adevărată şi cauza unică a tuturor realităţilor); aşa traduce şi Biblia de Ierusalim, revendicându-şi aplicarea unei riguroase sintaxe ebraice.

Exprimarea “Eu sunt Cel ce este”, spre deosebire de “Eu sunt Cel ce sunt”, traduce mai bine originalul din Septuaginta - "Ego eimi o On" ("Eu sunt Fiinta", Fiinta prin excelenta, de la sine, prin sine iar tot restul universului nu are fiinta in sine, ci e creat ex nihilo).

Imi pare ca varianta cu care ne-am obisnuit, “Eu sunt Cel ce sunt”, nu reda subtilitatea foarte fina din original, distinctia mult mai limpede dintre “a fi” si “a exista”.

Nu doar ca in limbaj teologic, cele doua verbe nu sunt nicidecum sinonime, ba chiar deseori se face o imensa confuzie intre cei doi termeni atunci cand ii atribuim lui Dumnezeu termenul “a exista”. Dumnezeu e singurul Caruia ii este propriu verbul “a fi”, e singurul care e Fiinta.

In timp ce, “a exista” e specific doar celor care isi au originea din afara lor. Prefixul ex- din alcatuirea cuvantului, tocmai asta inseamna: “in afara”. Adica toate, cu exceptia lui Dumnezeu, exista, isi au originea din afara lor si El e singurul care nu exista, ci ESTE.
Asa a raspuns Dumnezeu cand Moise L-a intrebat cine e: “Ego imi o On”. De aceea optiunea Mitr. Bartolomeu si exprimarea lui Cristian “Eu sunt Cel ce este” reda mai bine sensul din original.