Mâncat de viu.

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cristian, tu ai acasa o pisi?
Dar soricei? Din aia mici, cafenii, care rontaie tot ce exista...:)
Ei, sa nu-mi zici ca matzei nu ii place sa isi chinuiasca victima, invocind de pilda chestia aia cu adrenalina raspandita ca urmare a spaimei soricelului, adrenalina care "indulceste" carnea. O condimenteaza, ma rog... (Apropos, unii zic ca nici nu e adrenalina, ci noradrenalina!...:))

Da, am o pisică. Și chiar am văzut ce face cu șoriceii. Dar îi aduc circumstanțe atenuante: nu cred că are capacitatea de a fi empatică, nu bănuiește frica șoricelului; n-o interesează dacă îi e frică sau nu. Jocul ei are de-a face cu antrenarea la vânătoare a propriilor pui, cred; chiar și atunci când ei nu sunt de față. :)

În prealabil postat de CristianR

... nu cred că are capacitatea...

Cristian, te rog frumos sa dai dovada de maturitate si sa nu subestimezi capacitatile pisicii!

P.S. Azi subestimezi pisica, maine te pomenesti ca il subestimezi si pe leu... Pai unde vei ajunge asa? Te vei pomeni intr-o zi ca vei subestima si pe om!
Pai se poate, frate?.....

[CristianR]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Cristian, te rog frumos sa dai dovada de maturitate si sa nu subestimezi capacitatile pisicii!

Îmi dau seama că știi mai multe, în calitate de pisicolog. :)

[dobrin7m]

În prealabil postat de pc-cutza

Întrebarea mea este: Dumnezeu le-a creat așa? El este autorul acestui comportament?

Prin căderea sa, omul a atras și creația spre rău, pervertind-o, iar raporturile dintre om și creație devin din ce în ce mai ostile. Din cauza păcatului omului, întreaga fire a fost îndepărtată de Dumnezeu, pervertindu-se şi înstrăinându-se. Pacatul a afectat toata creatia, nu doar pe om.


"Adevarul este caderea omului, iar caderea nu are pur si simplu un continut juridic. Dar, asa cum am incercat sa aratam, este o decadere, o pervertire a vietii, catre care libertatea omului atrage cu sine intreaga creatie - din moment ce libertatea umana este singura posibilitate de a se realiza sau a de a nu se realiza scopul existentei tuturor creaturilor si al fiecareia in parte. Pervertirea vietii inseamna alterare si contrafacere a legilor- modurilor de functionare a vietii. in toate exemplele biblice de pedepsire a omului si in toate manifestarile maniei lui Dumnezeu, Biserica vede consecintele functionarii defectuoase a legilor-modurilor vietii, consecintele distantarii creaturii de "viata cea adevarata", prapastia pe care a creat-o revolta omului intre creat si necreat. Limbajul pedagogic al Sfintei Scripturi si in special al Vechiului Testament, care se adreseaza unui popor tare in cerbice, interpreteaza aceste consecinte cu imagini prin excelenta intelese de omul cazut; de aici imaginea unui Dumnezeu manios care pedepseste orice abatere.

Dar Dumnezeu nu este unul care pedepseste, ci El respecta la modul desavarsit libertatea omului si consecintele acestei libertati. Nu intervine sa desfiinteze fructele amare ; ale optiunii libere a omului, deoarece atunci ar desfiinta insusi adevarul persoanei umane si dimensiunile cu adevarat cosmice ale acestui adevar. Iubirea lui Dumnezeu intervine numai ca sa transforme autopedepsirea omului in pedagogie mantuitoare. Culmea acestei "interventii este intruparea lui "Dumnezeu insusi, asumarea in trupul divino-uman al lui Hristos a tuturor urmarilor revoltei omului, "pana la moartea pe cruce", si trasfigurarea acestor urmari in relatie si comuniune cu Tatal, adica in viata vesnica."

http://www.crestinortodox.ro/editori...ile-70131.html

[dobrin7m]

exista in Sfanta Traditie, exemple nenumarate de sfinti in fata carora natura , creatia toata, s-a plecat, plecandu-se in fata sfinteniei data de Dumnezeu.
Inainte de cadere exista starea paradisiaca in care leul si caprioara petreceau in pace, toate animalele si omul impreuna. Caci pacea lui Dumnezeu cuprindea intreaga creatie si intreaga natura.
Insa dupa cadere, pacatul a alterat intreaga creatie, nu doar omul si astfel totul s-a pervertit.

Si nici nu putea fi altfel, caci Dumnezeu a zis, in dureri sa nasti, din sudoarea muncii tale sa iti castigi hrana. Daca inainte de pacat hrana era dar de la Dumnezeu, intinzand mana , avand, acum trebuie lupta si sudoare si toate parca se impotrivesc.

Numai sfintenia aduce inapoi pacea si in om dar si in tot ce il inconjoara.

Violenta si moartea sunt, fata de compasiune si viata, celalalt taler al balantei in lumea organica, sentienta sau nu.
Cum a zis un personaj: "Life is as empty without terror as without love". :)

Lupta e si intre plante. Chimica. Nucul e un luptator de exact acest fel. Fungii care maninca rotiferi, nematode si tardigrade, nu sunt decit o fateta, in acest moment mai fascinanta. Cit priveste omul, el era viceregele in numele lui Dumnezeu in lumea organicilor, inainte de cadere, sau mai corect, fusese intentionat in acest mod. Acum, el este o coroana a Creatiei...de spini!
La scumpa noastra specie mai sunt din pacate cazutele motivatii ale cupiditatii, urii personale si fanatismului ideologic/religios.