ETERNA INCHIZITIE VESTICA si nu se poate oprii, nu se poate opri...

Doamnelor si domnilor, de toate confesiunile, sa nu ne uitam doar in oglinda si sa ni-se faca rau de ce vedem, sa nu acoperim oglinda!

1.Cazul Bodnariu a beneficiat de sprijinul, lupta si lobby-ul comunitatii penticostale pentru ca..erau penticostali. Asa a inceput totul, dansii au luptat si lupta, s-au zbatut si se zbat, pentru ei. Nu din alte motive. Inainte de acest trist episod au mai fost situatii cu Barnevernet da nu a interesat pe nimeni, pt ca...fiecare ii iubeste, in principal, pe cei dragi lui. Exceptie cazul Nan, care au fost ceva adiacent si nu au generat miscari de strada decat ca o consecinta a cazului Bodnariu.Este ceva gresit in ce a facut comunitatea penticostala? Nu. Este normal sa-i apere si sa-i sustina. Motivul sustinerii este foarte simplu, daca vrem sa fim sinceri. In alte zeci, sute,mii de situatii, care implica copii de la noi nu intereseaza pe nimeni. Un cinic ar spune: ,,macar unii daca nu toti". Putem dormi linistiti si cu asta, in functie de gradul de atrofiere al constiintei. Este foarte bine daca ne intereseaza macar din cand in cand ceea ce, in mod normal, nu ne intereseaza niciodata.Este un inceput. Sunt convins ca dupa ce se va termina cazul Bodnariu, cu bine sper desi eu am dubii cu privire la cateva aspecte, acest ferment al dreptatii, acest catalizator al milei va genera proteste, macar de acelasi nivel, si pt nefericitii de la noi. Se vor duce lupte si pt ei, sa vedeti acolo lupta, nu cu un stat strain si cinic, ci cu al nostru, indiferent si sadic. Adversarul va fi foarte aproape,nu ceva neclar de la mii km distanta, ne vom privi in ochi unii pe altii. Veti vedea cat de mult dureaza mila si compasiunea noastra.

2.Acum m-as adresa credinciosilor ortodocsi. Oameni buni modul cum s-a procedat cu familia Nan a fost patetic. Intr-o tara majoritar ortodoxa, tinand cont de cata furie a starnit Barnevernet trebuiau manifestatii in toate orasele tariipentru ei. Au fost doar adiacente. In alta ordine de idei. Am remarcat, inainte de aceste evenimente, ca foarte multi ortodocsi ii considera pe penticostali sectanti. Cu subiect si predicat. Chiar pe acest forum. Ma adresez acelora dintre dvs care ii considerati sectanti in trecut dar care, in valtoarea acestor evenimente tragice, ati subscris la ideea de ,,crestini persecutati" prin Norvegia de catre o organizatie nazisto-ateist-malefica. Va rog ca dupa ce se termina totul sa-i considerati in continuare crestini. Adica sa nu transformati un cuvant minunat ,,crestin" in slogan ipocrit de moment. Daca nu doriti asta atunci cand ii mai sustineti, si ramaneti la vechea parere, sa spuneti clar, inclusiv la proteste: ,, Sectantilor Bodnariu li-se face o nedreptate!". Pt ca multi dintre dvs asta ii considera pe penticostali in mod constant. Sa fim sinceri unii cu altii si sa spunem exact ce gandim,nu doar cand ne apuca mila de moment. Pentru cei dintre dvs care nu ati subscris la sloganul,,crestini persecutati", care ii considerati sectanti da macar ati protestat/rugat fie doar dintr-o minima compasiune umana va felicit sincer pt ca sunteti sinceri.

Nu ezitati sa va spuneti parerea da sa incercam sa fim sinceri. Poate fi o stare de eliberare si un gest de credinta in Dumnezeu care vede tot si stie tot, dincolo de micile mizerii ale ipocriziei noastre zilnice.

[Flovs_]

Cel putin pentru mine, nu are nici o relevanta religia familiei Bodnariu! Puteau la fel de bine sa fi fost de orice alta religie sau chiar atei, si as fi avut acceiasi atitudine fata de abuzurile comise de statul norvegian!

Consider (si nu numai in cazul familiei Bodnariu, ci si in alte cazuri) ca autoritatile norvegiene au comis un abuz si o nedreptate, din urmatoarele motive

1. Orice familie are dreptul a-si educa copii si a le impartasi valorile religioase, filozofice, politice, etc, din aceea familie.
Nici un om intreg la minte si bine intentionat, nu poate considera ca fiind asa-zis fanatism religios faptul ca parintii le spun si isi educa copii in sensul normelor morale si a religiei pe care o au.

Doar in cazul in care parintii si-ar forma copii in sensul unui fanatism religios, care sa incite la actiuni violente, antisociale, sau de crime ori vatamari corporale asupra unor persoane de alte religii , doar atunci parintii ar putea fi acuzati de fanatism religios si de incitare la crime, distrugeri sau actiuni violente.
Ori nici un parinte caruia i s-au luat copii de autoritatile norvegiene, nu s-a spus si nu s-a demonstrat ca ar fi comis ori si-ar fi indemnat copii sa comita astfel de actiuni.

Sau de exemplul martorii lui Iehova li se pot reprosa atitudini antisociale, prin refuzul efectuarii stagiului militar obligatoriu (când era din fericire si in Romania armata obligatorie) si prin refuzul transfuziilor de sange.


2. Acuzatia de vatamare corporala sau de rele tratamente aplicate copiilor nu se sustine in cazul familiei Bodnariu.

Autoritatile norvegiene nu au putut demonstra sau proba ca familia Bodnariu si-ar fi maltratat copii (prin maltratare sau rele tratamente aplicate copiilor inteleg batai grave, care sa fi dus la vatamare corporala grava, ori leziuni fizice de natura sa afecteze dezvoltarea normala a organismului sau care sa necesite tratament medical, ori sa provoace infirmitati ).

Ca asa daca au dat o palma la fund copiilor sau i-au certat ori pedepsit, nu cred ca este ceva grav- doar si parintii nostri mai certau copii sau le mai dadeau o palma la fund, si nimeni nu a patit nimic din asta!
Uneori când copilul este foarte obraznic, trebuie si certat, ca sa inteleaga ca trebuie sa asculte de parinti.

Asa daca mergem pe ideea sa lasam copilul sa faca ce vrea, va deveni un adult iresponsabil, incapabil sa se integreze in societate si sa-si formeze la rândul sau o familie.

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Doamnelor si domnilor, de toate confesiunile, sa nu ne uitam doar in oglinda si sa ni-se faca rau de ce vedem, sa nu acoperim oglinda!

1.Cazul Bodnariu a beneficiat de sprijinul, lupta si lobby-ul comunitatii penticostale pentru ca..erau penticostali. Asa a inceput totul, dansii au luptat si lupta, s-au zbatut si se zbat, pentru ei. Nu din alte motive. Inainte de acest trist episod au mai fost situatii cu Barnevernet da nu a interesat pe nimeni, pt ca...fiecare ii iubeste, in principal, pe cei dragi lui. Exceptie cazul Nan, care au fost ceva adiacent si nu au generat miscari de strada decat ca o consecinta a cazului Bodnariu.Este ceva gresit in ce a facut comunitatea penticostala? Nu. Este normal sa-i apere si sa-i sustina. Motivul sustinerii este foarte simplu, daca vrem sa fim sinceri. In alte zeci, sute,mii de situatii, care implica copii de la noi nu intereseaza pe nimeni. Un cinic ar spune: ,,macar unii daca nu toti". Putem dormi linistiti si cu asta, in functie de gradul de atrofiere al constiintei. Este foarte bine daca ne intereseaza macar din cand in cand ceea ce, in mod normal, nu ne intereseaza niciodata.Este un inceput. Sunt convins ca dupa ce se va termina cazul Bodnariu, cu bine sper desi eu am dubii cu privire la cateva aspecte, acest ferment al dreptatii, acest catalizator al milei va genera proteste, macar de acelasi nivel, si pt nefericitii de la noi. Se vor duce lupte si pt ei, sa vedeti acolo lupta, nu cu un stat strain si cinic, ci cu al nostru, indiferent si sadic. Adversarul va fi foarte aproape,nu ceva neclar de la mii km distanta, ne vom privi in ochi unii pe altii. Veti vedea cat de mult dureaza mila si compasiunea noastra.

1. Opinia publica este anemica la noi. Probabil nu doar la noi.
Deci oamenii trebuie mobilizati, impinsi de la spate. Si asa este greu.

Si chiar in conditiile astea, se ivesc cozi de topor care sa puna bete in toate.

Ca mobilizarea publica sperie.
Vorba aia, prosti, indelung prostiti, dar multi.

Somnul ratiunii/compasiunii e dulce pentru conducatori, trezirea maselor, care incep sa umble in afara programului fixat, este cosmarul lor.

Asa ca trimit cozile, pardon, formatorii de opinie.

Ca de ce faceti asta?
Ca mai bine faceti aialalta.
Ca o faceti de frica. Pentru ca va simtiti vinovati.
Ca etc.
Orice, dar sa nu faceti.
Ca faceti degeaba, ca nu sunteti suficient de buni pentru asta, ca etc.

Ok, problema voastra, cine mai are un dram de minte insa, chiar asa lipsit de compasiune universala si actiune sociala si etc., nu tace.

2.Acum m-as adresa credinciosilor ortodocsi. Oameni buni modul cum s-a procedat cu familia Nan a fost patetic. Intr-o tara majoritar ortodoxa, tinand cont de cata furie a starnit Barnevernet trebuiau manifestatii in toate orasele tariipentru ei. Au fost doar adiacente. In alta ordine de idei. Am remarcat, inainte de aceste evenimente, ca foarte multi ortodocsi ii considera pe penticostali sectanti. Cu subiect si predicat. Chiar pe acest forum. Ma adresez acelora dintre dvs care ii considerati sectanti in trecut dar care, in valtoarea acestor evenimente tragice, ati subscris la ideea de ,,crestini persecutati" prin Norvegia de catre o organizatie nazisto-ateist-malefica. Va rog ca dupa ce se termina totul sa-i considerati in continuare crestini. Adica sa nu transformati un cuvant minunat ,,crestin" in slogan ipocrit de moment. Daca nu doriti asta atunci cand ii mai sustineti, si ramaneti la vechea parere, sa spuneti clar, inclusiv la proteste: ,, Sectantilor Bodnariu li-se face o nedreptate!". Pt ca multi dintre dvs asta ii considera pe penticostali in mod constant. Sa fim sinceri unii cu altii si sa spunem exact ce gandim,nu doar cand ne apuca mila de moment. Pentru cei dintre dvs care nu ati subscris la sloganul,,crestini persecutati", care ii considerati sectanti da macar ati protestat/rugat fie doar dintr-o minima compasiune umana va felicit sincer pt ca sunteti sinceri.

Nu ezitati sa va spuneti parerea da sa incercam sa fim sinceri. Poate fi o stare de eliberare si un gest de credinta in Dumnezeu care vede tot si stie tot, dincolo de micile mizerii ale ipocriziei noastre zilnice.

Domnul meu, din punct de vedere teologic, lucrurile raman fix la fel.
Atunci cand ne intalnim pe taramurile teologiei, dl. Penticostal ramane tot sectar.

Iar persecutia alora, in prostia lor, nu face diferenta.
Tot ce aduce a crestinism, chiar si in cele mai vagi forme este si va fi persecutat.
Asadar, daca e vorba de persecutie, si eu in prostia mea, nu fac diferenta.

Un eretic persecutat, nu va intra niciodata ca sfant in Calendar, este regula si e dreapta si buna.
Insa un eretic de buna credinta, persecutat pentru numele lui Hristos, eu trag nadejde si ma rog ca va gasi ingaduinta in fata lui Hristos.
Mai mult decat unul botezat ortodox si cazut cu buna si deplina vointa in rele faptuiri.
Amin.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Este foarte bine daca ne intereseaza macar din cand in cand ceea ce, in mod normal, nu ne intereseaza niciodata.Este un inceput. Sunt convins ca dupa ce se va termina cazul Bodnariu, cu bine sper desi eu am dubii cu privire la cateva aspecte, acest ferment al dreptatii, acest catalizator al milei va genera proteste, macar de acelasi nivel, si pt nefericitii de la noi. Se vor duce lupte si pt ei, sa vedeti acolo lupta, nu cu un stat strain si cinic, ci cu al nostru, indiferent si sadic. Adversarul va fi foarte aproape,nu ceva neclar de la mii km distanta, ne vom privi in ochi unii pe altii. Veti vedea cat de mult dureaza mila si compasiunea noastra.

Nu ezitati sa va spuneti parerea da sa incercam sa fim sinceri.

Eu incerc sa imi exprim parea cat pot de sincer.

Am auzit de cazul Bodnariu de la inceput.
Mi-am zis: "daca ramaneati voi in Romania nu vi se lua niciun copil". Apoi am aflat ca mama e de acolo, din Norvegia. M-am uitat mai atent pe poze, am mai citit ceva despre ei pe blogurile crestine (presa si politicienii habar n-aveau ca exista un nume, Bodnariu), si incet, incet au inceput sa ma apuce toate pandaliile: "frate astia au gresit, traiau in Norvegia, trebuiau sa respecte legea de acolo. Dar sa li se ia toti copiii? TOTI? Care e ideea mah tata, ca astia nu par precum penticostala din Brasov care si-a macelarit bebelusu'?"

Si uite asa, m-am enervat. In timpul asta, un pastor din America (nu Ionescu, ca, fara niciun motiv, cu el nu reusesc sa rezonez), Petrica Lascau a inceput sa scrie pe blogu' lui: "ma baieti, e bine ca va rugati, dar voi cei din Bucuresti iesiti cativa si in fata Ambasadei Norvegiei si spuneti ceva. Orice. Dar aratati si in felul asta ca va pasa de familia aia!"

Lascau mi-a placut dintotdeauna. Cu toate bubele lui. Si mi s-a parut ca e corect ce zice si acum. Si m-as fi bucurat sa faca o miscare de strada penticostalii din Bucuresti, dar, sincer nu-i credeam in stare. M-as bucura daca oamenii care gandesc cu capetele lor ar intelege un adevar elementar: BISERICA PENTICOSTALA NU ARE CULTURA PROTESTULUI. Habar n-am avut ce-s alea proteste pana la cazul Bodnariu. Ceva palid, pro-familie, acum cativa ani in urma. Mai nimic.

In aceasta circumstanta, cand nimeni nu avea initiativa si curaj sa porneasca o miscare de strada, Presedintele Comunitatii Penticostale Bucuresti, da un comunicat pe net si declara ca "lui ii este rusine sa iasa pe strazi la manifestatii, pentru asta ar arata lipsa de credinta in Dumnezeu." Punct.
Mai tarziu si-a cerut scuze. Tot publice. Tardiv si impardonabil.

Insa pentru ca Bodnariu a avut marea bafta sa aiba un frate pastor intr-o biserica mare din Bucuresti, asta a zis ca el totusi va merge sa obtina o autorizatie pentru un miting in fata Ambasadei. A si primit autorizatie sa organizeze un protest de maximum 80 de persoane pentru ca spatiul din fata Ambasadei Norvegiei este foarte stramt.

In Constanta, eu am cerut bisericii noastre sa se roage pentru cazul Bodnariu. "Frate, ne rugam, mi-a zis cineva, dar sunteti gata sa facem si altceva?". " - Sunt gata sa merg pana-n panzele albe, i-am zis. Pentru cazul asta voi face tot ce pot." "Veti incuraja chiar si un protest?". "Orice."

La o intalnire a mai multor slujitori din judetul Constanta s-a ridicat si cazul Bodnariu. Presedintele Comunitatii de Constanta a avut aproape aceeasi pozitie ca si cel de la Bucuresti. "Domnilor, nu putem sa iesim in strada. Pentru un motiv simplu: sunt doua parti implicate iar noi nu avem decat pozitia uneia dintre ele. Daca se va dovedi ca acuzatiile sunt fundamentate? Daca dupa ce iesim in spatiul public, vor fi scoase pe masa certificate medico-legale care sa ateste ca leziuni grave au fost produse de parinti batausi? Daca se va dovedi ca acesti copii au fost agresati sexual? Da, parintii par sinceri si pozeaza frumos. dar, scuze, cati criminali nu aratau bine? Daca noi ne trezim ca manifestam public in favoarea violentelor grave si abuzurilor sexuale? Cum iesim din toata povestea asta? TREBUIE sa asteptam sa fie exprimat si celalalt punct de vedere."

Eu am luat foc: "Nu putem sa asteptam nimic. Acele personaje nu vor comunica cu noi. Vor lua toti copiii si ii vor da in alte familii sau institutii. Si gata. Hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Cand ne vom trezi si noi, va fi PREA TARZIU. Acum trebuie sa iesim si sa punem presiune asupra lor. Acum oamenii aia trebuie sa stie ca sunt priviti si tot ce fac ei se monitorizeaza. Nu putem face prea multe dar macar sa transmitem mesajul: "noi privim la ce faceti voi in ascuns!". Si tot va fi de ajutor pentru fratii nostri. In ce ma priveste pe mine, le-am spus, prefer de zece mii de ori sa gresesc pentru ca am facut ceva in acest caz, decat sa regret si sa plang ca am fost las si mi-a fost frica sa fac ceva. Daca se va dovedi ca am gresit, ne vom cere iertare si vom spune: Am gresit! Dar am fost sinceri si am actionat pe baza informatiilor pe care le-am primit. Ca mai multe date n-am avut de unde sa obtinem!".

Era prima data in douazeci de ani cand il confruntam public pe presedinte. Insa majoritatea celor prezenti au zis: "dom'le asa e, are dreptate!". Presedintele, a zis: "fratilor, eu nu ma implic aici dar nici nu vreau sa va opresc. Luati initiativa si faceti protestul. Mie cugetul nu imi da voie sa merg mai departe". " Ia initiativa, mi-a zis el. Cum vrei sa faci?"
Am raspuns: eu cred ca ar trebui sa inchiriem cinci -sase autocare, sa facem o mobilizare exemplara si sa ducem oamenii la Bucuresti".
"Nu stii ce vorbesti, mi-au replicat ceilalti. Stii cat costa un autocar pentru o zi la Bucuresti? Doua - trei mii de lei. Sase autocare? Cum le platim? Si de unde strangem atatia oameni? Iar la Bucuresti nici nu avem loc. E o autorizatie pentru cateva zeci de oameni"
Dupa multa vorba, s-a hotarat sa iesim in Constanta, in fata Prefecturii, cu cati oameni or veni. Am sperat sa fie acolo 200 de oameni. Au venit mai mult decat dublu.

In aceeasi zi, in Bucuresti, au iesit la fel de multi oameni ca si la Constanta. Au fost mai multi la Timisoara si Cluj. Organizati tot asa, de oameni din esalonul doi sau trei. Sau de te miri cine.

Mai tarziu au iesit cu miile. In 16 Aprilie vor fi zeci sau sute de mii de oameni din peste 150 de orase din toata lumea.

Cazul Bodnariu are sustinere? DA.
S-au trezit si politicienii si televiziunile si ziarele. Dar daca nu erau proteste pornite de oameni simpli in diferite orase din Romania, NICIUN politician nu stia ca exista un om cu numele Bodnariu.
Exista cazuri mai grave pentru care se merita sa protestam? DA, fara indoiala. Asa cum spuneai si tu, sunt copii in canale care o duc ingrozitor. Sunt in lumea noastra alte nenorociri mult mai mari: copiii mor nevinovati in razboi in Siria si in Irak. Mor de foame in Africa. Cu zecile de mii. Sau de milioane?
E corect ca eu sa ma implic in cazul Bodnariu, DOAR DUPA ce vor fi fost rezolvate toate problemele omenirii? NU.
Sunt un om simplu care a fost miscat emotional de drama unei familii. Si incerc sa o ajut. Atat pot spune deocamdata.
Dupa ce se va rezolva cazul Bodnariu, ne vom implica in alte cauze vrednice de ajutor grabnic? NU STIU. Asa de mult mi-as dori ca raspunsul meu sa fie pozitiv. Imi doresc. Sper. Stiu ca nu vom mai fi aceeiasi oameni ca mai inainte. Cazul Bodnariu mi-a schimbat perceptia asupra responsabilitatii crestinului de a se implica si in comunitate nu doar in Biserica.


Dar stiu totusi ceva: nu penticostalii sunt chemati sa transforme tara asta. Sarcina de a fi sarea pamantului si a transforma comunitatea, o au toti crestinii. La sfarsitul lunii va avea loc o sedinta de lucru pentru organizarea mitingului din 16 Aprilie. Zilele astea voi merge la Arhiepiscopia Tomisului cu o hartie oficiala prin care vom cere sa trimita doi reprezentanti. Vom merge si la catolici si la protestantii germani si la toate bisericile cunoscute de noi. "Crezi tu ca vor veni cei de la Arhiepiscopie? Niciodata nu am facut ceva in comun cu ei.". Da asa cred. Si daca nu vor veni, sa fie sanatosi. Noi ii invitam. Cu drag. In rest, Dumnezeu cu mila.
La protestul de la Constanta nu vreau sa ne concentram atentia doar pe Bodnariu si Barnevernet. Voi astepta opinii din partea colegilor.

Idei bune pentru a face ceva. Nu pentru a stopa protestele si implicarea.
De asta nici nu vreau sa mai aud.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Eu incerc sa imi exprim parea cat pot de sincer.

Am auzit de cazul Bodnariu de la inceput.
Mi-am zis: "daca ramaneati voi in Romania nu vi se lua niciun copil". Apoi am aflat ca mama e de acolo, din Norvegia. M-am uitat mai atent pe poze, am mai citit ceva despre ei pe blogurile crestine (presa si politicienii habar n-aveau ca exista un nume, Bodnariu), si incet, incet au inceput sa ma apuce toate pandaliile: "frate astia au gresit, traiau in Norvegia, trebuiau sa respecte legea de acolo. Dar sa li se ia toti copiii? TOTI? Care e ideea mah tata, ca astia nu par precum penticostala din Brasov care si-a macelarit bebelusu'?"

Si uite asa, m-am enervat. In timpul asta, un pastor din America (nu Ionescu, ca, fara niciun motiv, cu el nu reusesc sa rezonez), Petrica Lascau a inceput sa scrie pe blogu' lui: "ma baieti, e bine ca va rugati, dar voi cei din Bucuresti iesiti cativa si in fata Ambasadei Norvegiei si spuneti ceva. Orice. Dar aratati si in felul asta ca va pasa de familia aia!"

Lascau mi-a placut dintotdeauna. Cu toate bubele lui. Si mi s-a parut ca e corect ce zice si acum. Si m-as fi bucurat sa faca o miscare de strada penticostalii din Bucuresti, dar, sincer nu-i credeam in stare. M-as bucura daca oamenii care gandesc cu capetele lor ar intelege un adevar elementar: BISERICA PENTICOSTALA NU ARE CULTURA PROTESTULUI. Habar n-am avut ce-s alea proteste pana la cazul Bodnariu. Ceva palid, pro-familie, acum cativa ani in urma. Mai nimic.

In aceasta circumstanta, cand nimeni nu avea initiativa si curaj sa porneasca o miscare de strada, Presedintele Comunitatii Penticostale Bucuresti, da un comunicat pe net si declara ca "lui ii este rusine sa iasa pe strazi la manifestatii, pentru asta ar arata lipsa de credinta in Dumnezeu." Punct.
Mai tarziu si-a cerut scuze. Tot publice. Tardiv si impardonabil.

Insa pentru ca Bodnariu a avut marea bafta sa aiba un frate pastor intr-o biserica mare din Bucuresti, asta a zis ca el totusi va merge sa obtina o autorizatie pentru un miting in fata Ambasadei. A si primit autorizatie sa organizeze un protest de maximum 80 de persoane pentru ca spatiul din fata Ambasadei Norvegiei este foarte stramt.

In Constanta, eu am cerut bisericii noastre sa se roage pentru cazul Bodnariu. "Frate, ne rugam, mi-a zis cineva, dar sunteti gata sa facem si altceva?". " - Sunt gata sa merg pana-n panzele albe, i-am zis. Pentru cazul asta voi face tot ce pot." "Veti incuraja chiar si un protest?". "Orice."

La o intalnire a mai multor slujitori din judetul Constanta s-a ridicat si cazul Bodnariu. Presedintele Comunitatii de Constanta a avut aproape aceeasi pozitie ca si cel de la Bucuresti. "Domnilor, nu putem sa iesim in strada. Pentru un motiv simplu: sunt doua parti implicate iar noi nu avem decat pozitia uneia dintre ele. Daca se va dovedi ca acuzatiile sunt fundamentate? Daca dupa ce iesim in spatiul public, vor fi scoase pe masa certificate medico-legale care sa ateste ca leziuni grave au fost produse de parinti batausi? Daca se va dovedi ca acesti copii au fost agresati sexual? Da, parintii par sinceri si pozeaza frumos. dar, scuze, cati criminali nu aratau bine? Daca noi ne trezim ca manifestam public in favoarea violentelor grave si abuzurilor sexuale? Cum iesim din toata povestea asta? TREBUIE sa asteptam sa fie exprimat si celalalt punct de vedere."

Eu am luat foc: "Nu putem sa asteptam nimic. Acele personaje nu vor comunica cu noi. Vor lua toti copiii si ii vor da in alte familii sau institutii. Si gata. Hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Cand ne vom trezi si noi, va fi PREA TARZIU. Acum trebuie sa iesim si sa punem presiune asupra lor. Acum oamenii aia trebuie sa stie ca sunt priviti si tot ce fac ei se monitorizeaza. Nu putem face prea multe dar macar sa transmitem mesajul: "noi privim la ce faceti voi in ascuns!". Si tot va fi de ajutor pentru fratii nostri. In ce ma priveste pe mine, le-am spus, prefer de zece mii de ori sa gresesc pentru ca am facut ceva in acest caz, decat sa regret si sa plang ca am fost las si mi-a fost frica sa fac ceva. Daca se va dovedi ca am gresit, ne vom cere iertare si vom spune: Am gresit! Dar am fost sinceri si am actionat pe baza informatiilor pe care le-am primit. Ca mai multe date n-am avut de unde sa obtinem!".

Era prima data in douazeci de ani cand il confruntam public pe presedinte. Insa majoritatea celor prezenti au zis: "dom'le asa e, are dreptate!". Presedintele, a zis: "fratilor, eu nu ma implic aici dar nici nu vreau sa va opresc. Luati initiativa si faceti protestul. Mie cugetul nu imi da voie sa merg mai departe". " Ia initiativa, mi-a zis el. Cum vrei sa faci?"
Am raspuns: eu cred ca ar trebui sa inchiriem cinci -sase autocare, sa facem o mobilizare exemplara si sa ducem oamenii la Bucuresti".
"Nu stii ce vorbesti, mi-au replicat ceilalti. Stii cat costa un autocar pentru o zi la Bucuresti? Doua - trei mii de lei. Sase autocare? Cum le platim? Si de unde strangem atatia oameni? Iar la Bucuresti nici nu avem loc. E o autorizatie pentru cateva zeci de oameni"
Dupa multa vorba, s-a hotarat sa iesim in Constanta, in fata Prefecturii, cu cati oameni or veni. Am estimat sa fie acolo 200 de oameni. Au venit mai mult decat dublu.

In aceeasi zi, in Bucuresti, au iesit la fel de multi oameni ca si la Constanta. Au fost mai multi la Timisoara si Cluj. Organizati tot asa, de oameni din esalonul doi sau trei. Sau de te miri cine.

Mai tarziu au iesit cu miile. In 16 Aprilie vor fi zeci sau sute de mii de oameni din peste 150 de orase din toata lumea.

Cazul Bodnariu are sustinere? DA.
S-au trezit si politicienii si televiziunile si ziarele. Dar daca nu erau proteste pornite de oameni simpli in diferite orase din Romania, NICIUN politician nu stia ca exista un om cu numele Bodnariu.
Exista cazuri mai grave pentru care se merita sa protestam? DA, fara indoiala. Asa cum spuneai si tu, sunt copii in canale care o duc ingrozitor. Sunt in lumea noastra alte nenorociri mult mai mari: copiii mor nevinovati in razboi in Siria si in Irak. Mor de foame in Africa. Cu zecile de mii. Sau de milioane?
E corect ca eu sa ma implic in cazul Bodnariu, DOAR DUPA ce vor fi fost rezolvate toate problemele omenirii? NU.
Sunt un om simplu care a fost miscat emotional de drama unei familii. Si incerc sa o ajut. Atat pot spune deocamdata.
Dupa ce se va rezolva cazul Bodnariu, ne vom implica in alte cauze vrednice de ajutor grabnic? NU STIU. Asa de mult mi-as dori ca raspunsul meu sa fie pozitiv. Imi doresc. Sper. Stiu ca nu vom mai fi aceeiasi oameni ca mai inainte. Cazul Bodnariu mi-a schimbat perceptia asupra responsabilitatii crestinului de a se implica si in comunitate nu doar in Biserica.


Dar stiu totusi ceva: nu penticostalii sunt chemati sa transforme tara asta. Sarcina de a fi sarea pamantului si a transforma comunitatea, o au toti crestinii. La sfarsitul lunii va avea loc o sedinta de lucru pentru organizarea mitingului din 16 Aprilie. Zilele astea voi merge la Arhiepiscopia Tomisului cu o hartie oficiala prin care vom cere sa trimita doi reprezentanti. Vom merge si la catolici si la protestantii germani si la toate bisericile cunoscute de noi.
La protestul de la Constanta nu vreau sa ne concentram atentia doar pe Bodnariu si Barnevernet. Voi astepta opinii din partea colegilor.

Idei bune pentru a face ceva. Nu pentru a stopa protestele si implicarea.
De asta nici nu vreau sa mai aud.

Sper că e totul clar: acesta e adevăratul ecumenism: al omeniei. Să sprijine toți creștinii toate familiile afectate, indiferent de confesiunea acestora din urmă. De pildă, sînt adventiștii anihilaționiști și mai au și alte ciudățenii dogmatice cam la limita exterioară, să zic așa, a creștinismului mainstream, dar, și dacă soții Bodnariu ar fi fost adventiști, unitarieni, etc., tot aceeași ar fi trebuit să fie atitudinea noastră, a celor solidari cu această familie. Copiii NU sint obiecte sau marfa. Nici pentru parinti iresponsabili, nici pentru Stat drogat cu neohegelianism satanic. Punct.

Am inteles ca aici se propun urmatoarele doua solutii pentru rezolvarea problemelor lumii: iesitul in strada (la momentul potrivit, desigur) si centrarea fiecaruia pe neajunsurile lui (in oglinda, mai intai si apoi in fapte).
Bun.
Suna bine, ca la carte. E si logic, nu? Ca doar de aici vin toate bubele societatii - din nedesavarsirile proprii si din indiferenta autoritatilor care isi fac de cap pana le permite lumea...

Asa sa fie oare? Asta sa fie totul?
Ma tem (ca ortodox vorbesc, daca tot s-a pus problema confesiunilor) ca mai lipseste ceva. De fapt lipsesc mai multe, dar n-o sa ma apuc sa le enumar. Pentru ca mi s-a reprosat ca mila si furia mea nu fac doi bani si ca sunt un bun samarinean prefacut (asadar pentru ca mi s-a trantit in fata ca parerea mea oricum nu conteaza), citesc mai departe topicul si las pe demagogii experimentati sa toarne mai departe.
Toate cele bune!

[GMihai]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

La o intalnire a mai multor slujitori din judetul Constanta s-a ridicat si cazul Bodnariu. Presedintele Comunitatii de Constanta a avut aproape aceeasi pozitie ca si cel de la Bucuresti. "Domnilor, nu putem sa iesim in strada. Pentru un motiv simplu: sunt doua parti implicate iar noi nu avem decat pozitia uneia dintre ele. Daca se va dovedi ca acuzatiile sunt fundamentate? Daca dupa ce iesim in spatiul public, vor fi scoase pe masa certificate medico-legale care sa ateste ca leziuni grave au fost produse de parinti batausi? Daca se va dovedi ca acesti copii au fost agresati sexual? Da, parintii par sinceri si pozeaza frumos. dar, scuze, cati criminali nu aratau bine? Daca noi ne trezim ca manifestam public in favoarea violentelor grave si abuzurilor sexuale? Cum iesim din toata povestea asta? TREBUIE sa asteptam sa fie exprimat si celalalt punct de vedere."

Mi se pare o poziţie de maxim bun simţ.

[AlinB]

Si daca da, au fost agresati sexual, dar in sistemul legal de "protectie" a copilului din Norvegia tocmai in timpul "cercetarilor" care dureaza nepermis de mult?

Sper ca nu o sa-mi spuneti ca astfel de lucruri nu se pot intampla.

Pentru ca in Germania cel putin, se pare ca s-a intamplat dupa spusele colegului Ioan Pop.

Domnu' avocat, vi se pare de bun simt sa fie institutionalizati copiii presupus abuzati sexual/batuti o perioada atat de lunga fara sa se vina cu acuzatii/dovezi clare in acest sens?

Dupa experienta dvs. in domeniu, sau daca nu aveti, va puteti interesa, cat dureaza o expertiza in acest sens, mai ales ca nu vorbim de copii de 2-3 ani care sa nu inteleaga care e diferenta intre o palma si "baie crunta" (citat din clasic in viata forumului) ?

Mai ales ca dupa atata timp, exista un risc semnificativ ca trauma efectiva si reala impusa de sistemul norvegian sa se dovedeasca mai mare decat cea presupusa a parintilor?

In schimb, iata fapte:

Matei avea pe spate o julitură urâtă și vânătăi, iar Ioan avea vânătăi pe față. La întrebările părinților prin care se cereau detalii, reprezentanții Barnevernet nu a dat prea multe explicații, trecând repede peste aceste aspecte. Explicațiile lor erau că din vina lui Matei, a căzut pe spate, iar Ioan s-a împiedicat pe scări și a căzut cu fața de trepte. Noi ne întrebăm, dacă ar fi avut aceste semne copiii în momentul în care au fost luați în custodie, ar mai fi fost Marius astăzi în libertate? Ar fi acceptat Barnevernet și din partea părinților astfel de explicații cu privire la vânătăile și juliturile copiilor? De asemenea, suntem îndreptățiți să ne întrebăm, sunt copiii mai în siguranță acum decât acasă, și câtă grijă au de ei acolo unde sunt? Iar dacă așa ceva s-ar putea întâmpla oricum, de ce Barnevernet nu mai este așa de preocupat de integritatea fizica a copiilor? De ce nu s-a sesizat Barnevernet din oficiu? Sau, pe ei nu-i trage nimeni la răspundere și de asta fac ce vor?

Barnevernet, explicaţii INCREDIBILE: copiii Bodnariu au vânătăi pe faţă şi julituri pentru că au căzut. Familia solicită o EVALUARE medicală a micuţilor aflaţi la familiile surogat


http://www.evz.ro/barnevernet-explic...e-surogat.html

Theo bine ai venit si tu in clubul ipocritilor anonimi da nu era cazul ! Poti fi acuzat de multe dar, in general, tu esti pe principiul ,,ce-i in gusa si-n capusa" :) Postarea mea se adreseaza tuturor celor care se prefac ca-i intereseaza cazul Bodnariu fara sa-i intereseze in realitate. Ii intereseaza doar ca pretext pt propria polemica, printre altele. In viata de zi cu zi ma indoiesc ca-i intereseaza soarta cuiva in afara de persoana lor. Vor dormi foarte linistiti si daca familia Bodnariu va pierde. La fel cum au dormit si dupa ce Nan au pierdut si nu s-a scos pe aici o vorbulita. Adica frate aceia sunt deja executati si nici o tresarire, nici o revolta, nimic? Doar tacere? Nu v-a interesat pana la cap cazul, era plictisitor, prea in umbra? Nici o postare, macar una?

Domnul AlinB la dvs ma refer. La modul cel mai direct. De Camelia Jalaskoski ati auzit? Va preocupa? Facem un protest si pt ea? Hai ca acolo, desi nu in Norvegia, e mama abuzurilor.

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Domnul AlinB la dvs ma refer. La modul cel mai direct. De Camelia Jalaskoski ati auzit?

Poate ca nu a auzit. dar a auzit de mine, cu cativa ani in urma, cand postam pe forum si ceream ajutor. Iar el (am aflat mai tarziu de la un alt forumist) a fost printre primii care m-a ajutat atunci, concret. Cu bani. Intelegi?
Poate ca sunt mai multe forme prin care oamenii se pot ajuta intre ei. Uneori cu o vorba, alteori cu bani, alteori cu rugaciunea etc. etc.
De ce sa ne grabim in a presupune una sau alta despre cel cu care ne aflam in polemica? mai bine zicem ce avem de spus, daca tot tinem la valorile noastre care, probabil, chiar sunt intemeiate.