Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Compasiune

”Compasiunea este ceea ce mișcă inima celui bun la durerea altora. Sfarâmă și distruge durerea altora; astfel se numește compasiune. Se numește compasiune pentru că protejează și îmbrățișează pe cel în dificultate.” – Buddha[61]

Compasiunea sau karuna stă in centrul învățăturilor lui Buddha.

Se spune că a fost întrebat de însoțitorul său personal, Ananda:
”Ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității iubitoare și a compasiunii este o parte a practicii noastre?”

Buddha a răspuns:
”Nu! Nu ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității și compasiunii este parte a practicii noastre.
Ar fi corect să spunem că dezvoltarea amabilității iubitoare și compasiunii este toată practica noastră”


Ea depinde de cat de mult ne recunoastem pe noi insine in ceilalti.

[florin.oltean75]

Compasiunea spirituala

Compasiunea spirituala este o traire care ia nastere din intelegerea profunda a realitatii, nu este doar o empatie circumstantiala (limitata la anumite fiinte samsarice, limitata temporal).

Fiecare fiinta poarta in suflet germenele acestei compasiuni, insa ea nu poate ajunge la plenitudinea spirituala fara efort contemplativ.

Compasiunea spirituala, desi are la baza compasiunea naturala, este inconceptibil superioara acesteia (in intensitate si cuprindere).

Compasiunea naturala este generata prin intelegerea starilor de suferinta perceptibile de simturi in contrast cu fericiri samsarice.

Compasiunea spirituala este generata prin intelegerea suferintei pana in aspectul sau cel mai subtil in contrast cu fericirea sublima a budeitatii (dumnezeirii). Aceasta compasiune nu are preferinte, ci imbratiseaza cu dragoste adanca toate fiintele, fara exceptie. Este ca o mare lumina care razbate prin toate lumile.

Cel ce este angajat in lucru spiritual are nevoie sa-si matureze aceasta traire exceptionala.

Orice actiune care are la baza o motivatie samsarica este o actiune samsarica, adica acest gen de actiuni ne perpetueaza starea de prizonierat in inchisoarea suferintelor samsarice.

Orice actiune care are la baza compasiunea spirituala este o actiune iluminata - aceasta nu doar ca ne salveaza pe noi insine din samsara dar are atata putere ca se instituie ca o cauza care lucreaza la salvarea tuturor fiintelor.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Compasiunea spirituala

Compasiunea spirituala este o traire care ia nastere din intelegerea profunda a realitatii, nu este doar o empatie circumstantiala (limitata la anumite fiinte samsarice, limitata temporal).

care sau a cui realitate?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

care sau a cui realitate?

Cel putin realitatea observabila - conditia de efemeride a tuturor fiintelor (samsarice) supuse
-unei nasteri necontrolate (acestea nu aleg sa se nasca / nu sunt consultate de nimeni in aceasta privinta/nu aleg circumstantele nasterii - specie, rasa, parinti, loc, starea de sanatate la nastere...),
-unei imbatraniri si deteriorari a trupului implacabile (desi nu isi doresc degenerarea functiilor trupului lor),
- mortii (desi nu doresc sa moara).

[florin.oltean75]

Din acest punct de vedere, in crestinism fie nu se constientizeaza, fie se eludeaza deliberat dreptul la liberul arbitru fundamental, ontologic - dreptul de a alege existenta (de ex. pamanteana) sau non-existenta.

Se pare ca acestea nu sunt trecute pe lista cu optiuni a liberului arbitru.

De aceea, consider ca Biblia are nevoie de explicatii mai profunde decat cele care sunt oferite/acceptate formal de autoritatile clericale.

[delia31]

În prealabil postat de florin.oltean75

dreptul la liberul arbitru fundamental, ontologic - dreptul de a alege existenta (de ex. pamanteana) sau non-existenta.

???
Cum vine asta? Adica inainte de a aduce pe cineva la existenta, cui ar trebui Creatorul sa adreseze intrebarea asta: ce anume doresti sa alegi intre "a fi" si "a nu fi"? Intre cine si cine e acest dialog pre-fiintial? Intre Creator si...???

Si ce fel de Creator sa fie acela care asteapta raspuns de la ceea ce nu este?
Cred ca unul creat mental dupa chipul si asemanarea omului cazut...in aporia cugetarii din Darma.
Unul care probabil nici despre el insusi nu-i prea sigur ca este..ci e doar o iluzie a unei minti care-si inchipuie ca face parte din mintea altei fiinte care la randul ei e doar o iluzie in mintea alteia...si tot asa.
Un soi de solilocviu interogativ intrapsihic?(termen impropriu oricum)
Sau de alt tip? Unde cel care intreaba e diferit de cel care da raspunsul? Sau cum?

În prealabil postat de delia31

???
Cum vine asta? Adica inainte de a aduce pe cineva la existenta, cui ar trebui Creatorul sa adreseze intrebarea asta: ce anume doresti sa alegi intre "a fi" si "a nu fi"? Intre cine si cine e acest dialog pre-fiintial? Intre Creator si...???

Si ce fel de Creator sa fie acela care asteapta raspuns de la ceea ce nu este?
Cred ca unul creat mental dupa chipul si asemanarea omului cazut...in aporia cugetarii din Darma.
Unul care probabil nici despre el insusi nu-i prea sigur ca este..ci e doar o iluzie a unei minti care-si inchipuie ca face parte din mintea altei fiinte care la randul ei e doar o iluzie in mintea alteia...si tot asa.
Un soi de solilocviu interogativ intrapsihic?(termen impropriu oricum)
Sau de alt tip? Unde cel care intreaba e diferit de cel care da raspunsul? Sau cum?

In puscaria de sinapse ale omului, in general, multe si neintelese lacasuri sunt...:)
P.S. Ma gandeam ca Florin l-o fi recitit de curind pe Shakespeare si a ramas fascinat de dilema "a fi sau a nu fi?"...

[flying]

În prealabil postat de delia31

???
Cum vine asta? Adica inainte de a aduce pe cineva la existenta, cui ar trebui Creatorul sa adreseze intrebarea asta: ce anume doresti sa alegi intre "a fi" si "a nu fi"? Intre cine si cine e acest dialog pre-fiintial? Intre Creator si...???

Si ce fel de Creator sa fie acela care asteapta raspuns de la ceea ce nu este?
Cred ca unul creat mental dupa chipul si asemanarea omului cazut...in aporia cugetarii din Darma.
Unul care probabil nici despre el insusi nu-i prea sigur ca este..ci e doar o iluzie a unei minti care-si inchipuie ca face parte din mintea altei fiinte care la randul ei e doar o iluzie in mintea alteia...si tot asa.
Un soi de solilocviu interogativ intrapsihic?(termen impropriu oricum)
Sau de alt tip? Unde cel care intreaba e diferit de cel care da raspunsul? Sau cum?

Florin ,probabil ,a ajuns la concluzia ca drumul pe care a apucat-o duce intr-o fundatura si nevrand sa se intoarca pe directia corecta...se ia la cearta cu Creatorul de la l-a mai creat ,daca se inpotmoleste asa usor cu tocanita de budism + idei din crestinism =care nu duc nicaieri, decat la deznadejde.

[stefan florin]

În prealabil postat de delia31

???

intortocheate sunt caile Dharmei

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

???
Cum vine asta? Adica inainte de a aduce pe cineva la existenta, cui ar trebui Creatorul sa adreseze intrebarea asta: ce anume doresti sa alegi intre "a fi" si "a nu fi"? Intre cine si cine e acest dialog pre-fiintial? Intre Creator si...???

Si ce fel de Creator sa fie acela care asteapta raspuns de la ceea ce nu este?
Cred ca unul creat mental dupa chipul si asemanarea omului cazut...in aporia cugetarii din Darma.
Unul care probabil nici despre el insusi nu-i prea sigur ca este..ci e doar o iluzie a unei minti care-si inchipuie ca face parte din mintea altei fiinte care la randul ei e doar o iluzie in mintea alteia...si tot asa.
Un soi de solilocviu interogativ intrapsihic?(termen impropriu oricum)
Sau de alt tip? Unde cel care intreaba e diferit de cel care da raspunsul? Sau cum?

Nu este necesar sa fie complicata sub forma unei aporii/paradox, scenariul ipotetic poate fi formulat intr-o secventialitate temporara in care sufletul (care in dogma crestina poate fiinta in afara trupului) sa fie pus sa aleaga intre o existenta trupeasca (intrare in trup) si inexistenta.

Un liber arbitru, cu adevarat liber - ar include si optiunea inexistentei, inainte ca sufletul sa fie obligat sa aleaga intre bine si rau.

Mai simplu, de exemplu, daca cineva si-ar dori la un moment dat sa nu mai existe, din punct de vedere al crestinismului este o imposibilitate - o asemenea optiune fiind refuzata si oferit in schimb iadul.
--------
Bineinteles ca este un scenariu la limita absurdului - insa necesar pentru a testa modelul "liberului arbitru" asa cum este prezentat in acceptiunea religiilor abrahamice.
-------