![]() |
![]() |
|
#17
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Problema a fost ridicata la un recent Sinod al episcopilor catolici. Iata un extras din hotararea 44 a acelui sinod: "Este, in mod special, de dorit ca Impartasania sa fie oferita persoanelor cu dizabilitati mentale, daca sunt botezate si confirmate. Ei primesc Impartasania in baza incredintarii familiei si comunitatii care ii sustine. Imposibilitatea de a cunoaste dispozitia sufletului in cazul unor tipuri de bolnavi nu este un motiv suficient pentru a-i lipsi de ajutorul sacramental de care Biserica dispune." In limbaj mai comun, daca preotul nu stie daca persoana respectiva poate sau nu primi Sfintele, inseamna ca le poate primi. Dar, daca bolnavul respectiv nu ar fi in stare de gratie ? Nu ar fi impartasania, atunci, spre osanda ? Iar preotul care nu ar cunoaste starea sufletului lui, nu ar face bine sa se abtina de la a-i oferi Preasfantul Sacrament, ferindu-l, astfel de terbilul pacat al sacrilegiului ? Nu, fiindca sacrilegiul, ca orice pacat, necesita adeziunea vointei. Comit un sacrilegiu cand imi amintesc bine ca am un pacat pe suflet, si totusi ma impartasesc. Atunci cand nu-mi amintesc nimic, nu comit niciun sacrilegiu, iar preotul, impartasindu-ma, nu are a-si face procese de constiinta.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 21.03.2016 at 13:21:01. |
|