![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Inevitabil când mă gândesc la Duhul Sfânt am în minte un porumbel, inevitabil când mă gândesc la Hristos am în minte un evreu de acum 2000 de ani, etc... |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Pe cuvintele rugaciunii.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Da. Parintii folosesc expresia "a inchide mintea in cuvintele rugaciunii". A aduna atentia, a o focaliza si mentine, doar asupra cuvintelor. Care, cu cat sunt mai putine, cu atat e mai bine, deoarece numarul mare al cuvintelor risipeste/imprastie concentrarea si stabilitatea atentiei.
Cand mintea se aduna asupra cuvintelor, rostul e sa se umple de intelesul acestora, iar nu de imaginile asociate. Ceea ce ne e de folos este ce inseamna cuvantul cutare, iar nu cum arata! De aceea, o prealabila incalzire sufleteasca e de folos rugaciunii. Lucrarii ei, ma rog... Ce este aceea atmosfera de rugaciune sau incalzirea mintii pentru rugaciune? Cugetarea, este. Meditatia la cele dumnezeiesti si omenesti. Reamintirea ca ma rog lui Hristos, Imparatului Vesniciei, eu omul pacatos, faptura vremelniciei... Daca mai aprind si o lumanare, daca ma invaluie si mireasma unui strop de tamaie, cu atat mai bine... Dar cel mai bine ar fi sa ma las purtat in atmosfera lacrimilor... Pe fondul cugetarii, de pilda atunci cand citesc o talcuire a unui parinte la o rugaciune sau la un verset din Scriptura sau la orice alt lucru din Biserica, pe fondul cugetarii si al unui inceput de oarece contemplatie, apare uneori dorinta/zvacnetul/impulsul catre lucrarea rugaciunii. Atunci tasneste rugaciunea in om si e bine ca sufletul sa se lase purtat de ea! * Mintea noastra are doua mari tendinte in plan operator: spre imagini si spre intelesuri. Operarea concreta, adica inclinata spre imagini are rostul ei dar se opreste la marginea intelesului. Ea ne orienteaza bine catre lumea de dincolo (de semn, de obiect, de senzorialitate), dar nu ne poate purta in acea lume tacuta, incolora, discreta... Ca sa trecem de la aparenta concretetii la bogatia semnificatiilor tainice, avem nevoie de exersarea operarii de tip abstract. Pentru aceasta ne sunt utile talcuirile parintilor, exericitiile de meditatie asupra talcului etc. Adolescentii se afla in mod firesc intr-o etapa de dezvoltare sufleteasca/mintala unde concretetea gandirii/cugetarii/inteligentei se arata, inca, hartuitoare si limitativa. Totodata ei sunt deja capabili si de abstractizare, de smulgere in funigeii gandului... Centrat pe intelesul cuvantului ("Doamne" inseamna ceva!; "Iisuse Hristoase" iarasi are un inteles!; "miluieste-ma" are o semnificatie, un sens, un motiv, un scop etc.), rugatorul poate fi hartuit de imagini asociate. Ce poate face? Sa se razboiesca cu ele? Nu. E suficient sa nu le bage in seama, sa nu le hraneasca cu atentia (energie nobila) silindu-se mai departe sa ramana atent la miezul cuvintelor rugaciunii. Imaginile acestea sunt ca mustele (sau ca bazaitorii tantari). Nu putem scapa de ele, in miezul verii, cand lucram la camp. Nici calul nu poate, desi are coada mare!... Ce putem face si noi si calul e sa le dam din cand in cand la o parte si sa ne vedem de treaba noastra. Noi de sapat, prin tuneluri de intelesuri tainice, calul de rumegat!..... P.S. In timpul rugaciunii nu facem mari teologii, nu depanam savantlacuri, nu zabovim pe nu stiu ce intinderi dogmatice ale unui cuvant sau al altuia... Ca picam din rugaciune in meditatie sau in teologhisire stearpa, nefolositoare rugaciunii. E suficient sa cuplam mintea la intelesul de baza, fundamental, asa cum si-l cunoaste fiecare. De mult folos ne e aici Crezul, de exemplu. Desi toata cultura biblica si in general bisericeasca, precum si toata viata de credinta e de folos atunci cand cernem bobul mic si curat al graului care foloseste la rugaciune. Last edited by ahilpterodactil; 29.03.2016 at 12:52:43. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Cand te gandesti la Duhul Sfant, nu trebuie sa ai in minte un porumbel, ci trebuie sa stii ca Duhul Sfant este dulceata duhovniceasca si caldura, pace adanca si multa bucurie pe care le poti simti inca din viata aceasta. Citeste cartea
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm De ce se spune ca Duhul Sfant este Mangaietor? Cine ii intarea pe mucenici sa accepte martiriul pentru Hristos? Duhul Sfant. Duhul Sfant le dadea o pace sufleteasca deosebita, ii ajuta sa-si ierte dusmanii si sa priveasca mucenicia ca pe o sarbatoare. Asadar Duhul Sfant a luat forma unui porumbel inainte de Cincizecime, insa el este duh, nu ceva material. Fiind duh, se poate salaslui in orice om care este placut lui Dumnezeu. Duhul Sfant este tinta tuturor nevoitorilor crestini. Este comoara pentru care multi au lasat cele materiale si s-au dedicat unei vieti de rugaciune. Cand Hristos S-a inaltat la Cer, ne-a promis ca ne va trimite un mangaietor, adica Duhul Sfant. Si L-a trimis. Este un dar deosebit, insa trebuie sa ne smerim si sa ne rugam ca sa-L simtim in inimile noastre. Astfel, in inimile noastre se poate salaslui Imparatia lui Dumnezeu. Daca ne orientam viata spre pacat, locul din inima noastra nu ramane liber. In avcest caz, in inimile noastre se salasluieste imparatia raului. |
|