Alcoolul

Voi comenta in amanunt aceasta postare, deoarece e plina de subiecte care se dezbat in AA si in centrele de consiliere pentru preventia si tratamentul alcoolismului.
Spun din capul locului ca nu imi exprim parerile ci doar transmit mai departe ce am aflat de-a lungul catorva mii de ore de consiliere, in AA mai intai, ca alcoolic. In 3 ani de abstinenta completa, desavarsita. De asemenea, folosesc si o parte din literatura consacrata, la noi si in lume, alcoolismului.
Stiu ca tot ce voi scrie nu poate fi de ajutor unui alcoolic, decat cel mult ca orientare generala si ca sugerare a unei posibile solutii. Totusi, e datoria mea sa scriu deoarece am fost ajutat sa supravietuiesc, atunci cand credam ca nu mai e posibil, tocmai de oameni care mi-au spus aceste lucruri. Pe de alta parte, in lume sunt nenumarate prejudecati legate de consumul distructiv de alcool, tot felul de teorii habarniste, tot felul de moralisme vane etc. Asadar sper ca facind unele comentarii (superficiale, pentru o buna intelegere e nevoie de multe sedinte in AA si de studiul serios al unor carti potrivite) voi reusi macar sa ofer o perspectiva diferita fata de obisnuitele pareri si presupuneri ridicate la rang de dogme, in lume. Mai mentionez ca tocmai acest curent gros de prejudecati lumesti (includ aici si moralismele popesti, ca terapii duhovnicesti mai rar gasesti) constituie alaiul dracesc al fortei care taraste pe oameni in degradare si moarte prin consum de alcool.

Nu am dependenta fizica de alcool. Adica nu trebuie sa imi iau suta dimineata la prima ora sau sa ma tremure daca nu beau.

Dependenta nu se manifesta doar asa. Unii beau seara ori noaptea, dupa incheierea zilei de lucru. Altii cand ii apuca melancoliile sau sub stres ocazional. Altii beau tot timpul sau cand trec printr-o perioada mai lunga de griji ireprimabile. Nu exista norme si reguli, manifestarile sunt puternic individualizate.
*
Tremuratul apare mai ales in etapele evolutive apropiate de delirium tremens dar ele fac parte si din sevraj, apar atunci cand dependenta a ajuns in stadii ceva mai avansate. Nu sunt un semn al dependentei ci al degradarii consecutive dependentei, dupa ani si ani de baut nesanatos. Pot aparea mai repede, chiar la tineri, acolo unde organismul e mai vulnerabil. Nu se stiu bine cauzele si mecanismele, desi sunt numeroase ipoteze medicale. Unii sustin ca e o manifestare strict psihogena, a dorintei ireprimabile (partial camuflate) de a bea.

Sunt in stadiul in care imi e mai usor sa nu beau deloc decat sa beau doua beri si sa ma opresc.
Am doua ganduri: unul sa ma las de tot si al doilea sa beau moderat.

Esti intr-un stadiu timpuriu, din fericire. Bine ar fi sa te folosesti ACUM de el. Mai tarziu o sa ai alta plaja de alegeri...
Primul gand e de la Dumnezeu. Al doilea de la dracul (sugestie tipica, stiind ca e suficient sa incepi cu putin, apoi vine si restul pentru ca deja constiinta si celelalte sunt modificate de alcool). Gandul de a bea moderat e numit in AA "obsesia alcoolicului de a controla bautul". Acesta este considerat unul din "motoarele" principale ale adancirii in alcoolism si principalul mecanism de autoinselare.

Uneori e foarte solicitant fizic si in special psihic. Daca beau o bere, doua ma relaxeaza in ambele sensuri. Ma ajuta sa trec peste momentele de tensiune maxima.

Da, tipic.
Alcoolul stimuleaza mecanismele naturale de secretie a hormonilor destinderii, relaxarii, placerii... Treaba cu endorfinele... Problema e ca astfel, treptat, stimulul care declanseaza si particpa la reglarea secretiei hormonale nu mai e cel natural, ci este alcoolul. La limita, se ajunge in situatia cand omul nu mai poate descarca endorfine decat daca bea. Nasol!.... E o pervertire teribila a reglajelor naturale, firesti, de a face fata stresului si altor neplaceri. Scade robustetea, supletea, dinamica sanatoasa a functionarii creierului si a reglajelor psi. Autoreglajul trece treptat pe maini straine, externe... Autocontrolul e inlocuit de controlul extern, chimic si social (grupul de consum, "prietenii", actorul-vanzator).

In timpul liber compun muzica. Iarasi, cand beau ma ajuta foarte mult la texte, la creatie. Scoate pasiunea din mine. In acelasi timp sunt si inginer de sunet, iar in timpul lungilor sesiuni de studio, berea ma ajuta la fix.

Printre alcoolici se gasesc multi oameni cu inclinatii artistice. Exista ideea ciudata ca artistul creaza mai bine/mai usor/mai interesant cu ajutorul narcoticelor, a excitantilor externi. Inutil sa mai comentam asta... E o gogomanie. Creatia autentica si placerea jocului artistic nu au nevoie de proteze. Ori poti si ai chef sa o faci, ori o lasi balta. Sau mai bine inveti cum sa o faci sanatos! Restul e trufie...
Berea te ajuta, da, insa ai de platit un pret. El creste cu fiecare ajutor primit, deoarece ajungi sa functionezi, prin invatarea acestui mecanism de autoreglare, doar pe suport extern. Fara el, devii tot mai incapabil de a te adapta suplu, prin resurse personale, la oboseala, plictis, monotonie etc.

Mai imi place sa ma duc la fotbal cu baietii. Dupa meci, e un ritual sa ramanem sa bem niste beri. Cine e sportiv, intelege.

Da, e un ritual. Tipic alcoolic. Foarte raspandit.
Dar cine e sportiv cu adevarat nu, nu intelege. Sportivii autentici nu consuma alcool, pentru ca le scade performanta. Un sportiv adevarat se ingrijeste cu mare atentie si nu se autosaboteaza prin consum de alcool, tutun etc. Eventual se dopeaza, dar asta cand a facut din sportul lui o patima, un idol, un cult...

Iau uneori pauze de o saptamana, doua. Dar asta reusesc doar daca stau in casa toata ziua, dupa job evident. Asta ma face sa ma simt inutil. Cand imi dau seama ca am exagerat cu o seara inainte, ma framant. Ma gandesc la Sfanta Scriptura si la ce zic Sfintii Parinti. Nu interzice transant, dar condamna excesul.

Draga moderatie, care e secretul tau?

Deci te feresti de consum, autoclaustrindu-te. Him... Se pare ca deja e destul de rau... Chiar nu realizezi ca esti in dependenta destul de evidenta?
Faptul ca te simti inutil nu este ceea ce pare - ca nu ai sens fara oameni, ca ar trebui sa fii folositor altora si sa te bucuri de viata impreuna cu semenii, ca esti tanar, ca faci parte din societate etc. Nu. De fapt, daca te scrutezi cu atentie, in dosul acestor masti de autoinselare se afla un singur lucru: dorinta de a bea. Care, insa, nu poate trece de barierele tale morale inca puternice, zdravene. Si atunci mintea dependenta scorneste prin adancurile ei motive "nobile" pentru a pacali paznicul constiintei morale.
E firesc sa te framanti. Pofta spune una, constiinta morala spune alta....

Moderatia nu e pentru cei predispusi la dependenta de alcool. Unii oameni nu pot sa bea normal, asa cum unii nu pot consuma dulciuri sau lactate.
Nu despre moderatie e vorba, deci, ci despre abstinenta. Totala. Si pe acest fond de largirea travaliului de lucru cu sine. Apoi, cine stie, va fi poate si momentul sa iti pui problema daca vei mai bea sau nu. Adica sa faci loc iarasi ispitei obsesionale de a bea ca tot omul normal, ca tot bautorul social.
Dar daca vei progresa mai mult in lucrul cu tine, te asigur ca va veni o zi cand vei rade daca iti iese alcooolul in cale. Il vei privi mirat si ii vei spune: "cine esti tu? nu te cunosc, nu am nevoie de tine." Il vei privi cu un dispret compasional. Vei fi liber.