Ajutor cu sfaturi si idei pentru a iesi din somaj!!

[sophia]

În prealabil postat de Yasmina

De multe ori ,iti spun sincer ca m-am intrebat daca nu cumva tu insati ai nevoie de un ajutor de specialitate???!!!!
Asa ma gandesc eu deseori cand iti citesc bazaconiile si ideile rupte de context.

Niciodata dar niciodata nu ai rabadarea si bunul simt necesar sa iei aminte niste idei de tip descriere si sa comentezi DOAR pe baza lor!
Ai niste probleme mocnite si cand se intalnesc cu altele care par ca le imita pe ale tale,iei foc si dai pe afara de indignare.
Indignare care-ti vine din faptul ca nu intelegi NICIODATA NIMIC ,indignare la propria stare de confuzie.

Inteleg, o fi groaznic si asa ,trebuie sa fie o stare tare mizerabila nu zic,nu as vrea sa fiu in pielea ta sa nu inteleg niciodata nimic! Ar fi cosmar.

Poate esti o fire prea impulsiva? Nu prea pari...si nici distrata ,ca sa-ti scape unele detalii.
Atunci cum se explica ca nu ramai cu nimic din ce citesti/iei aminte?
Nu stiu, mister.

In fine,nu faci decat sa complici si sa deturnezi firul discutiei ( ca si alti cativa de aici) dar nu-i bai,ma descurc si asa.
Important este ca cei pe care ii stiam ca prieteni ,aici pe forum ,au inteles perfect situatia.

Pt a-ti face pe plac am sa-ti dedic un comentariu foarte rezumativ si explicit la toate intrebarile ridicate despre acest caz,un fel de raport daca vrei...pt ca nu-mi face deloc cinste judecata ta dura si nedreapta.

Fix asa cum descrii fac si altii.
Nimeni nu poate sa tina minte toate amanuntele presarate pe zeci de pagini.
Si la mesajele scrise de mine se raspunde de multe opri aiurea in tramvai, fara a se citit mesajul.
Imi pare foarte rau dar asa este.
Daca observi se scriu atatea prostii si lucruri rupte de subiect, incat se pierde subiectul pe drum.
Unul scrie de rugaciune, altul de psihiatru, altul de alte chestii.

Imi pare rau, daca ai scris si eu am pierdut firul.

Si mai este ceva: mie imi este foarte mila de oameni si nu pot sa sufar sa mai fie si judecati in lipsa, fara sa se poata apara.

Nu stiu cati ani si prin ce ai trecut, dar eu sunt mult mai in varsta ca tine si am trecut prin multe, multe necazuri si experiente negative.
In tara cred ca nici nu stie lumea de somaj, asa cum nici eu n-am stiut pana am venit in vest. Este cumplit.

Inca o data spun - sa fereasca Dumnezeu de somaj, saracie si singuratate.

Si mi se pare totusi ca esti prea dura si poate si exagerezi cu unele lucruri.

Nu stiu, nu pot sa cred ca este asa vinovata verisoara ta si mai ales ca nu poate fi ajutata.
De ce a ajuns in spital si ce este cu ea....e greu de spus.
Situatia ei mi se pare cumplita si cu cat se prelungeste va fi mai rau.

Ajutati-o!

Un cuvant si lui ...dactil.
Ar trebui sa fii in ceruri de fericire si sa nu mai ai nici un minut de stat pe forum.
Ai familie, ai serviciu, ai copii si unul nou nascut. Du-te la ei.
Sanatate multa.