Citat:
În prealabil postat de CristianR
Revin la ipoteza cu cei doi (sau mai mulÈi) candidaÈi pentru o parohie. Avem mai multe situaÈii:
a) unul urmează sfatul tău Èi dă mită, în timp ce ceilalÈi nu. Acesta va obÈine parohia dorită (dorită pentru confortul său Èi al familiei?). CeilalÈi vor putea alege parohii periferice, nedorite de cineva. Vor face acolo lucrul lui Dumnezeu, în timp ce primul va face Èi lucrul lui Dumnezeu după ce îÈi va aranja familia, casa, maÈina etc.
b) toÈi urmează sfatul de a da mită. Care va fi rezultatul? Se va alege cel cu mita mai mare (ca la licitaÈie), iar ceilalÈi vor fi, Èi ei, recompensaÈi cu posturi mai mult sau mai puÈin călduÈe; tot aÈa le va fi Èi slujirea; Èi credinÈa enoriaÈilor lor.
c) niciunul nu urmează sfatul. Nimeni nu dă mită. Pică toÈi? Să zicem. Se repetă concursul. IarăÈi nu dă nimeni. Nu-i aÈa că în cele din urmă va fi o competiÈie corectă? Èi că în felul ăsta vor putea ajunge preoÈi inimoÈi nu doar la Èară, ci Èi în buricul tîrgului?
|
Cam asta e ideea, un stistem ticalosit nu poate supravietui fara complicitate cu ticalosii.
Si intreb si eu: cine poate fi complicele unor ticalosi? Un om de buna credinta?
Oare s-ar cere mita dintr-o parahoie saraca?
Oare nu se cere mita acolo unde se stie ca e floare la ureche sa aduni relativ repede 10.000 euro cu predici "inimoase" despre "fapta buna crestina" spre "slava lui Dumnezeu"?
Ca intreb si eu, oare cu ce inima aduna preotul banii aia, de spaga?
Oare cum se simte predicand despre milostenie, milostenia fiind de fapt spaga care o da spre confortul personal?