Experimentul lui Benezet

[AlinB]

Sistemul educational de masa mai are un avantaj care nu-l poti comprensa cu profesori privati: pregatieste copilul pentru interactiunea cu societatea, ofera experienta practica a interactiunii cu diverse categorii de oameni si grupuri sociale.

Sigur, poti spune ca unele din ele ar putea fi nefaste. adevarat, dar desi nefaste in sine prin educatie pot fi transformate intr-o experienta pozitiva in sensul formarii caracterului si a intelectului emotional si social.

Altfel, va incepe sa aiba aceasta experienta in loc de 7 ani, abia pe la 22-25 cand isi termina studiile si daca asta poate fi un lucru pozitiv, eu nu pot sa inteleg de ce.

[Florinvs]

În prealabil postat de AlinB

Sistemul educational de masa mai are un avantaj care nu-l poti comprensa cu profesori privati: pregatieste copilul pentru interactiunea cu societatea, ofera experienta practica a interactiunii cu diverse categorii de oameni si grupuri sociale.

Sigur, poti spune ca unele din ele ar putea fi nefaste. adevarat, dar desi nefaste in sine prin educatie pot fi transformate intr-o experienta pozitiva in sensul formarii caracterului si a intelectului emotional si social.

Altfel, va incepe sa aiba aceasta experienta in loc de 7 ani, abia pe la 22-25 cand isi termina studiile si daca asta poate fi un lucru pozitiv, eu nu pot sa inteleg de ce.

Total de acord cu dumneavoastra! Sistemul educational public, de masa, desi la ora actuala in Romania se confrunta cu grave probleme si lipsuri, are totusi avantajul ca invata copii/tinerii sa se obisnuiasca cu colectivitatea, sa interactioneze cu alti copii/tineri si sa se obisnuiasca a socializa si a se integra in relatiile inter-umane si in societate in general.


Cred ca cel mai potrivit sistem educational este cel care era in Romania in anii 1990 (astfel incat copii sa nu fie fortati sa asimileze anumite cunostiinte la varste mult prea mici, dar nici sa ajunga sa li se dea impresia ca invatatul si dobândirea unor cunostiinte de baza ar fi ceva inutil sau lasat la bunul lor plac).


Astfel, pana la 7 ani, copilul mergea la gradinita, unde invata lucruri elementare si in primul rand sa interactioneze cu ceilalti copii.

Apoi in scoala primara- clasele 1-4- se invatau lucruri elementare- a scrie, a citi , apoi operatiuni matematice simple si anumite cunostiinte de baza de geografie, istorie, biologie.

In gimnaziu (clasele 5-8) se invatau aspecte care tin de cultura generala- lucruri care , indiferent de domeniul de activitate al viitorului adult- este normal sa fie cunoscute.

La sfarsitul celor 8 clase obligatorii, fiecare adolescent/tanar, in functie de deprinderile/aspiratiile/inclinatiile sale si de meseria care dorea sa o practice ca si viitor adult, alegea una din urmatoarele forme de pregatire profesionala

-Ori liceu teoretic si apoi facultate (pentru cei care aratau inclinatii spre studiu)

-Ori scoala profesionala (de 2-3 ani) sau liceu industrial (de 4 ani), pentru cei care aratau inclinatii spre o anumita meserie si doreau sa devina muncitori calificati (iar ca perspectiva de evolutie profesionala- pana la gradul de sef de echipa sau maistru)

-Ori liceu sportiv, muzical, vocational- pentru cei care aratau ca au un anumit talent inascut in sport, muzica, etc.

[Florinvs]

-Ori licee speciale, militare si eventual academii de profil, pentru cei care doreau sa lucreze in structurile de politie, jandarmerie, politie de frontiera, armata si servicii de informatii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Sistemul educational de masa mai are un avantaj care nu-l poti comprensa cu profesori privati: pregatieste copilul pentru interactiunea cu societatea, ofera experienta practica a interactiunii cu diverse categorii de oameni si grupuri sociale.

Sigur, poti spune ca unele din ele ar putea fi nefaste. adevarat, dar desi nefaste in sine prin educatie pot fi transformate intr-o experienta pozitiva in sensul formarii caracterului si a intelectului emotional si social.

Altfel, va incepe sa aiba aceasta experienta in loc de 7 ani, abia pe la 22-25 cand isi termina studiile si daca asta poate fi un lucru pozitiv, eu nu pot sa inteleg de ce.

Este o înțelegere greșită că educația acasă presupune izolarea copilului între 4 pereți. Nicidecum. Există socializare cu ceilalți în parc, în ”ateliere” de creație sau cercuri de pregătire pe la Centrele Culturale din oraș, există oamenii din jur cu care copilul realaționează zilnic. Ca exemplu, la Centrul Cultural Francez pentru 55 de lei pe an ai acces la orice tip de media - și au destule acolo, se împrumută și acasă - și la evenimentele organizate frecvent în care se întîlnesc cu alți copii de vîrste apropiate pentru activități potrivite pentru ei.

Doar că pentru asta unul dintre părinți trebuie să-și dedice timpul și să nu neglijeze aspectul de socializare din cauză că are altceva mai important de făcut sau mai știu eu ce motive. Noi deja punem accentul pe dezvoltarea emoțională, psihică a copilului care este net prioritară în clasele primare comparativ cu dobîndirea indiferent căror cunoștințe de cultură generală. Vor veni și acelea pe parcurs, în mod simplu și natural, este timp pentru toate.

Nu o dată mi s-a spus, de către diverse persoane din parc sau de altundeva, că nu se cunoaște că fetița nu merge la grădiniță. La capitolul conversațional, fiică-mea stă mai bine decît mine. :)

Da, dacă te uiți ce se întîmplă acum prin sălile de clasă și în curtea școlii începi să ai dubii că pretextul socializării care numai la școală e posibilă rămîne în picioare. Ți-am mai zis, vom vedea în timp avantajele fiecărui tip de educație aleasă.

Și nu uita că oricînd copiii se pot integra în sistemul oficial dînt teste de evaluare pentru clasa corespunzătoare dacă spre exemplu părinții nu pot continua din cauza nevoii de angajare a mamei sau orice altceva.