frica de ginduri urite

Nu pot spune nimic unui om care nu si-a deschis sufletul inaintea mea. Abia apoi, poate, cu frica si cutremur as putea sa indraznesc vreo baiguiala, ceva.
Ca scriu eu vrute si nevrute pe forum despre vreun subiect sau ca ma prind cu neseriozitate in jocul (nevrotic al) invectivelor si ironiilor cu vreunul
nu e nici pe departe ce as putea vorbi, gandi si simti daca as lua in serios relatia cu un om care ridica astfel de probleme.

Deci nu am nimic de spus, astfel de lucruri nu se risipesc pe forum; sper (de fapt sunt sigur) ca intelegi...:)

P.S. Am zambit la formularea aceea a lui Copacel, cu anxietatea si depresia in acelasi timp....:))