Postul negru

[Copacel]

În prealabil postat de AlinB

Iar ai dat-o in perle copacele?

Pai de ce ? Ca acel sfant spune ca Duhul Sfant nu vine la oamenii satui.
Adica satul de mancare, satul de pofte, satul de toate.Asta inseamna ca
Duhul Sfant nu vine la oamenii care nu se infraneaza mai tot timpul.
Adica vrei sa ai pe Duhul Sfant , infraneaza-te cum nu te mai infranezi, pleaca
Duhul Sfant , ca altfel cum poate fi interpretata afirmatia sfantului ?

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

Pai de ce ? Ca acel sfant spune ca Duhul Sfant nu vine la oamenii satui.
Adica satul de mancare, satul de pofte, satul de toate.Asta inseamna ca
Duhul Sfant nu vine la oamenii care nu se infraneaza mai tot timpul.
Adica vrei sa ai pe Duhul Sfant , infraneaza-te cum nu te mai infranezi, pleaca
Duhul Sfant , ca altfel cum poate fi interpretata afirmatia sfantului ?

"satul" e destul de relativ
unii pot fi satui dupa o masa sumara, o data pe zi, altora poate le trebuie 4 mese consistente.

iar primul, poate sa nu fie eaparat postitor, in sensul duhovnicesc al termenului.

Ideea cu postul e sa scapi de anumite atasamente si nu doar alimentare.

Postul alimentar pune trupul intr-o anumita stare in care nu mai este un obstacol pentru suflet in a tinde spre cele duhovnicesti.

Eu mi-as pune intrebarea, de ce anumiti draci nu se tem de omul rugator dar se tem de omul rugator SI postitor?

Iar prin post, la evrei, se intelegea postul negru, nu regim vegan.

Vorbim de cum au facut romano-catolicii postul varza, adica oua si branza :) dar sa nu uitam ca si la noi, putin vorbesc de post ca de o abtinere totala de la mancare, fie si pentru o singura zi.

Iar de multe ori, a ajuns mai degraba strict un ritual, oamenii gatesc mancaruri sofisticate si delicioase de post din care maninca copios si fara limita, practic in afara de compozitie si unele particularitati gustative ( si astea cu substitute apropiate din plin), nu exista nici o diferenta semnificativa intre post si ne-post.

Sigur, e destul de dificil sa mergi impotriva logicii trupului, mai ales cand exista varsta, boala, sedentarismul - pentru toate astea carnea si produsele din animale in general, par a aduce o aparenta alinare, stare de forta, dar in realiate, mai ales cand sunt consumate in exces (si e greu de definit excesul!) au efect exact opus pentru sanatate.

In schimb, logica postului, de bunavoie sau nevoie, o data insusita aduce beneficiii deosebite atat in plan fizic dar mai ales duhovnicesc - practic esti un alt om.

Dar acolo ajungi doar, asumandu-ti un drum destul de abrupt si dureros si la inceput cel putin, consuma multa energie volitionala.

Pentru Sophia in special, nu poti ajunge sa faci ceva care stii ca e bun, din placere daca nu renunti la alta placere sau placeri la inceput.

[Copacel]

În prealabil postat de AlinB

"satul" e destul de relativ
unii pot fi satui dupa o masa sumara, o data pe zi, altora poate le trebuie 4 mese consistente.

Pai si atunci cum stii cand e patima ?

Eu mi-as pune intrebarea, de ce anumiti draci nu se tem de omul rugator dar se tem de omul rugator SI postitor?

Iar prin post, la evrei, se intelegea postul negru, nu regim vegan.

Dracii se tem de omul rugator si postitor in regim vegan sau post negru ?

[AlinB]

În prealabil postat de Copacel

Pai si atunci cum stii cand e patima ?

Pai tocmai postul cred ca e reperul. Daca reusesti sa-l duci usor, ba chiar cu bucurie, cred ca ai scapat :)

[quote ]Dracii se tem de omul rugator si postitor in regim vegan sau post negru ?[/quote]


"29. El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post."

Cred ca se referea la post negru.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

"satul" e destul de relativ
unii pot fi satui dupa o masa sumara, o data pe zi, altora poate le trebuie 4 mese consistente.

iar primul, poate sa nu fie eaparat postitor, in sensul duhovnicesc al termenului.

Ideea cu postul e sa scapi de anumite atasamente si nu doar alimentare.

Postul alimentar pune trupul intr-o anumita stare in care nu mai este un obstacol pentru suflet in a tinde spre cele duhovnicesti.

Eu mi-as pune intrebarea, de ce anumiti draci nu se tem de omul rugator dar se tem de omul rugator SI postitor?

Iar prin post, la evrei, se intelegea postul negru, nu regim vegan.

Vorbim de cum au facut romano-catolicii postul varza, adica oua si branza :) dar sa nu uitam ca si la noi, putin vorbesc de post ca de o abtinere totala de la mancare, fie si pentru o singura zi.

Iar de multe ori, a ajuns mai degraba strict un ritual, oamenii gatesc mancaruri sofisticate si delicioase de post din care maninca copios si fara limita, practic in afara de compozitie si unele particularitati gustative ( si astea cu substitute apropiate din plin), nu exista nici o diferenta semnificativa intre post si ne-post.

Sigur, e destul de dificil sa mergi impotriva logicii trupului, mai ales cand exista varsta, boala, sedentarismul - pentru toate astea carnea si produsele din animale in general, par a aduce o aparenta alinare, stare de forta, dar in realiate, mai ales cand sunt consumate in exces (si e greu de definit excesul!) au efect exact opus pentru sanatate.

In schimb, logica postului, de bunavoie sau nevoie, o data insusita aduce beneficiii deosebite atat in plan fizic dar mai ales duhovnicesc - practic esti un alt om.

Dar acolo ajungi doar, asumandu-ti un drum destul de abrupt si dureros si la inceput cel putin, consuma multa energie volitionala.

Pentru Sophia in special, nu poti ajunge sa faci ceva care stii ca e bun, din placere daca nu renunti la alta placere sau placeri la inceput.

Postul la catolici are si peste; practic vinerea a devenit"ziua de peste" si majoritatea restaurantelor au ca punct de atractie oferta de peste,de vineri.
Si obligatoriu supa de scoici,care inoata in unt si smantana.

OFERTA DE POST,DE VINERI!

[sophia]

@...dactil - eu nu vorbeam numai de post. Si orice lucru care ajunge la extrema poate face rau. Si atunci trebuie sa mergi la psiholog. Cand ajungi la o limita sufleteasca si fizica ai nevoie de o consiliere.

Preotul ar putea sa ajute pana la un punct. Dar daca se ajunge asa cum descrie Alin mai sus la "pac pac, nu stiu ce, altul la rand" si tu te duci la discutat la el doar ce mananci si te intorci acasa cu sufletul la fel de indurerat, atunci nu se poate face nimic.
In ziua de azi din pacate la asta se ajunge, mai peste tot.

S-a incercat de multe ori (si aici pe forum) sa se compare viata de manastire si cea din lume si sa se stabileasca si felul in care te aduce fiecare din ele la mantuire.

Eu spun ca amandoua au greutatile si avantajele lor.

A trai in lume si totusi in credinta, inseamna a gasi un drum de mijloc mereu.
Si daca in manastire ai niste reguli bine stabilite si obligatii si program bine definite, in lume nu ai nimic din toate acestea. In plus in manastire ai permanent cu cine discuta, nu esti lasat sa cazi.

In lume poti ajunge la extreme in diverse planuri.
Aici discutam despre extremele alimentare, in alta parte despre extremele de practica (habotnicia).

Tu spui ca nicaieri nu se porunceste sa postesti. Am citit si eu un articol aici pe site despre originea postului si nu am gasit porunca (ce cuvant oribil !).
A plecat de la dorinta unui om si a ajuns a fi stabilita in caldendar si peste tot.
Dar! Nici acum nu se vorbeste de porunca ci de o regula.
Dar nici preotii nu o vad atat de strict.
Preotul meu de exemplu merge pe principiul ca nu este importanta o anumita alimentatie, cat ceea ce faci tu in rest. El spune "Faptele, nu oala cu laptele".
Si totusi nu te poti duce la impartasit nepregatit. Ca asa este regula.

Daca oamenii insisi isi stabilesc pentru ei un anume regim alimentar permanent sau temporar nu are nimeni nici o problema. Ei pot sa faca ce vor cu viata lor.
Dar ei vin si dau lectii apoi si altora si creeaza un soi de presiune si obligatie.

"Tu esti un nenorocit si pacatos pentru ca nu postesti asa si asa si n-ai sa te mantuiesti".
Sau daca nu faci aia si aia (asa cum gandesc ei). Si asa ajungi sa-ti pui probleme, sa crezi singur ca esti asa de nenorocit si sa cazi in suferinta.

Exact ca si la anorexie - vezi la altii si auzie mereu ca aia si ailalta e model sau are succes la bieti, in profesie si mai stiu eu fiind slaba si incepi sa nu mai mananci si sa te schilodesti si trupeste si sufleteste, ca sa fii ca ceilalti.
Si nu nutritionistul sau alt medic te ajuta in primul rand, ci psihologul trebuie sa-ti repare mai intai raul sufletesc facut.

La fel si cu mersul la slujbe, spovedit si impartasit (vezi firul cu habotnicia).
In lume nu esti de capul tau. Ai si familie si serviciu si alte obligatii. Si te stradui sa te duci si la biserica si sa traiesti duhovniceste.
Si ajungi sa nu mai stii cat, cand unde si cui.
In acelasi timp nu ai nici un indrumator si unul care sa te ajute sa-ti mentii un echilibru. Sigur, faci totul din iubire de Dumnezeu si ascultare fata de El.
Dar tot El spune si de familie, de munca, aproapele. Toate ti le cere si El si lumea.

Si ajungi candva de la aceasta iubire, la un burn-out, la o neputinta de a mai rasufla.

Te duci la slujbe (care sunt o gramada) si faci tot ce se cere in credinta, te stradui. Pe langa viata ta lumeasca zbuciumata (ca nu stai in puf in timpul dintre slujbe) si te stradui si cu post si cu toate.
Si daca ajungi sa nu mai poti? Sa nu mai stii ce faci?

Si nu ai posibilitatea nici sa capeti o vorba buna si un sfat in biserica. Nu e timp, nu e rabdare, oamenii ceilalti sunt la fel ca tine. Si alergi intr-o roata ca hamsterul.

De aceea spuneam mai spus ca am fost socata de vorbele preotului ca "Dumnezeu vrea tot de la noi". Nu vad limita si dimensiunea acestui "tot".

Poate ca ar trebui un pic de clarificare si mai ales cumpatare si limite.

Nu discut aici despre veganism si abstinenta "sportiva" sau terapeutica.
Vorbesc de postul duhovnicesc. El are diferite trepte. Nu exista numai cel negru.

Asa cum spunea si Alin, aici exista de fapt doua chestiuni in paralele: mainstream de opinie si regula postului duhovnicesc din carti.

Si cred ca mainstreamul de opinie ia tot mai mult locul regulii (care nici nu este asa explicita pe cat o fac oamenii artificial).

Daca maine se aduna pe langa Florin si Copacel si Alin si mai stiu eu cati altii care pot sa tina 40 zile si mai mult negru si fara apa si fara somn, o sa se ajunga ca pana la urma sa se puna ca asta este regula, asa se cere in scriptura si se va cere sa faca asa toti.
Monahii oricum o fac demult. Si si asa este discutia cu uleiul in post, pro si contra. De vin si alte bauturi nu vorbesc, pentru ca nu ma preocupa.

Mainstream rulez!

Eu nu sunt impotriva jertfei si a cumpatarii si a credintei. Sunt pentru limite, pentru moderatie si pentru a nu se uita celelalte componente, mai ales iubirea, comunicarea cu omul, mila, etc.

Zice asa Parintele Cleopa:
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...runca-postului

Mai înainte de toate trebuie să ştiţi că cea mai veche poruncă a lui Dumnezeu în lume este porunca postului. Auzi ce zice dumnezeiescul ierarh Vasile: „Cucereşte-te, smereşte-te, omule, de vechimea şi cărunteţea postului, că este deodată cu lumea!” Porunca postului s-a dat omului încă din Rai, mai înainte de a greşi omul, căci i-a spus Dumnezeu lui Adam: „Din toţi pomii Raiului să mâncaţi, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi, căci cu moarte veţi muri”.

Bun, daca asa spun Parintii si Traditia, nimic nu mai e de comentat impotriva. Foarte bine ca am aflat!
Si inca, zice mai departe:
Bătrâneţea şi vechimea postului este deodată cu lumea. De aceea, când a dat Dumnezeu cele zece porunci pe Muntele Sinai, n-a mai pus şi porunca postului, zic dumnezeieştii Părinţi, pentru că ea era mai veche, este dată cu 4108 ani înainte de a se da Legea pe Muntele Sinai. Aceasta era porunca cea preaveche din Rai dată omului. Postul nu s-a pus la întâmplare în Biserica lui Hristos. Postul este rânduit de Mântuitorul, de Sfinţii Apostoli, de Sinoadele ecumenice ale Bisericii şi de toţi Sfinţii Părinţi. Fericiţi, de trei ori fericiţi sunt călugării şi creştinii care postesc cele patru posturi de peste an, precum şi lunea, miercurea şi vinerea, după învăţătura Bisericii.


Dar pentru a tine cont si de oameni, vorba Sophiei, de fiecare om in parte, tot Biserica ne invata prin Parinti unele ca acestea:

Postul, să ştiţi, după marele Vasile, se ia după măsura puterii trupului. Nu toţi pot să postească cu aceeaşi măsură.
Auzi ce zice Marcu Ascetul: „Câtă deosebire are arama de fier şi fierul de vreascuri, atâta deosebire este între un trup şi altul. De aceea şi măsura postului se ia după puterile fiecăruia. Unul poate să postească o săptămână, să nu ia apă sau mâncare şi posteşte foarte uşor. Am avut părinţi aici, care, de luni până sâmbătă nu gustau nimic şi mai sunt câţiva. Dar altul, săracul, de-abia poate ţine o zi până la apusul soarelui. Însă dacă ţine cu credinţă, mai mare plată are acela decât celălalt care posteşte o săptămână, dar n-are luptă. Că plata se dă nu după măsura timpului, ci după nevoinţa celui care posteşte.

Ei, unde mai e acum formula?
Unde-i stassul?
Unde mai e pledoaria pentru radicalizarea si uniformizarea postitului?...
Si iar ne intorc Parintii la temele mai vechi si mai importante: nevointa, asceza, luate asa cum invata si practica Biserica iar nu cum ne place noua (medicalist, psihologist sau de-a dreptul zanatic si heirupist).

Din nou despre post, in sensul autentic si profund, al invataturii Bisericii.
https://www.youtube.com/watch?v=39mU9lphZD4

[catalin2]

Postul randuit de Biserica este obligatoriu, nu optional. De aceea se da si dezlegare pentru cei slabiti, carora le este greu sa-l tina, nu s-ar da dezlegare pentru ceva oricum facultativ.
Sunt si cateva zile de post negru (care, din cate stiu, nu este obligatoriu), de exemplu ajunul Craciunului si Pastilor (care se numesc asa de la ajunare).

[DragosP]

În prealabil postat de catalin2

Postul randuit de Biserica este obligatoriu, nu optional.

Cum adică să fie obligatoriu? Şi noi cei care nu putem, avem probleme, familie, chestii, ne stăruim da' n-o nimerim, ce ne facem? Nu există aşa ceva! Ce? Suntem la mănăstire? Suntem în lume! Deci, nu putem, nu vrem să ajungem la extreme, că e rău.
Eu zic că mai bun-i drumul de mijloc: jumătate de post mănânc de dulce, cealaltă, nu ţin post.
Că nu-s monah. Pardon, monarh. Că am şi eu familie, necazuri, nevoinţe şi mai ales dorinţe.