ortodox la slujba evreiasca

[alia28aa]

În prealabil postat de DragosP

Da, iubirea PENTRU oameni.

Pai e simplu. Eu iubesc ortodoxia in esenta ei, dar daca ne referim la oameni, ideea e sa-i iubesc pe toti, fara a tine cont vreun criteriu de selectie (religie, rasa, sex). Odata am auzit un calugar spunand unei maici: “Pentru cei ca noi(adica ortodocsi) ne bucuram, pentru ceilalti ne rugam sa-i lumineze Dumnezeu, dar de iubit ii iubim pe toti.” Mi-au incalzit inima vorbele si bunatatea sa, fiindca pe mine ma doare sa vad oamenii judecandu-se si aratandu-se cu degetul, cateodata atat de tare ca si cum parca aproape m-ar osandi pe mine.

În prealabil postat de DragosP

Pardon? Care-i legătura?

Toate manifestarile de extrema sunt distructive si uneori si in randurile ortodocsilor se disting persoane care se manifesta foarte vehement, compulsiv chiar, in sensul de control. Mie personal mi s-a atras de multe ori atentia in pelerinaje sa nu vorbesc cu cate un pelerin sau pelerina, fie pentru ca are catolici sau neoprotestanti in familie, fie ca e banuit ca practica Reiki sau alte terapii, fie ca face X chestie cand de fapt trebuia sa faca Y si alte de-astea. N-am idee cum e bine, dar mie mi-e cu neputinta sa fac asa ceva.
Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege fiecare pentru sine, dar nu si pe cea de a pune pe altul intr-un tipar si de a taia ce ramane pe margini. Noi oamenii insa, ne luam mult mai multe libertati decat cele pe care ni le-a dat Domnezeu si parca-mi si inchipui cum va sta o cunostinta de-a mea in fata Lui, spunand mirata: "Dar Doamne, eu mi-am pleznit copiii cu batul in fiecare seara, fiindca s-au plans ca-i dor genunchiutii si n-au avut rabdare sa spuna rugaciunile si sa asculte acatistul pana la capat. Ce e gresit in asta? Programul de rugaciune EU l-am facut, iar ei TREBUIE sa-l respecte! Ba mai mult Doamne, sotul meu m-a enervat foarte tare ca in fiecare seara cand le aplicam copiilor bataia si rugaciunea de seara, el isi gasea de lucru in garaj si venea in casa mirosind a antigel de prune..."
(Precizare: copiii sunt de gradi si scoala primara, iar auditoriul din care intamplator faceam parte, a fost oripilat la auzul marturisirii femeii. Mi-e greu sa cred ca Dumnezeu o va felicita, dar sunt convinsa ca e un omulet suferind care merita iubire, compasiune si o rugaciune din inima...)

Vaaai, acum imi dau seama ca suntem total off-topic :) :) :)

[Copacel]

Toate manifestarile de extrema

Ce insemana pt tine "extrema"? Ce intelegi prin acesta notiune ?

[alia28aa]

În prealabil postat de Copacel

Ce insemana pt tine "extrema"? Ce intelegi prin acesta notiune ?

De extrema este orice atitudine care se intemeiaza pe un impuls patimas, compulsiv.
Chiar si ceva pozitiv poate deveni distructiv si autodistructiv, daca se pierde masura si daca se pierde pacea launtrica ce iese la suprafata prin iubirea exprimata.

[DragosP]

În prealabil postat de alia28aa

...compulsiv.

Nu'ş de ce, da' am impresia că habar n-ai despre ce vorbeşti.

[alia28aa]

În prealabil postat de DragosP

Nu'ş de ce, da' am impresia că habar n-ai despre ce vorbeşti.

Este si asta o posibilitate :).

[AlinB]

În prealabil postat de alia28aa

De extrema este orice atitudine care se intemeiaza pe un impuls patimas, compulsiv.
Chiar si ceva pozitiv poate deveni distructiv si autodistructiv, daca se pierde masura si daca se pierde pacea launtrica ce iese la suprafata prin iubirea exprimata.

Cred ca asta e o problema de care tu suferi si printr-o "logica" nu rar intalnita o "vezi" la altii.

[AlinB]

În prealabil postat de alia28aa

Pai e simplu. Eu iubesc ortodoxia in esenta ei, dar daca ne referim la oameni, ideea e sa-i iubesc pe toti, fara a tine cont vreun criteriu de selectie (religie, rasa, sex). Odata am auzit un calugar spunand unei maici: “Pentru cei ca noi(adica ortodocsi) ne bucuram, pentru ceilalti ne rugam sa-i lumineze Dumnezeu, dar de iubit ii iubim pe toti.” Mi-au incalzit inima vorbele si bunatatea sa, fiindca pe mine ma doare sa vad oamenii judecandu-se si aratandu-se cu degetul, cateodata atat de tare ca si cum parca aproape m-ar osandi pe mine.

Iubirea de oameni e perfect compatibila cu dispretul pentru o entitate organizationala care se pune intre ei si Dumnezeu pretinzand, si mai grav, ca de fapt ii duce la El.

Toate manifestarile de extrema sunt distructive si uneori si in randurile ortodocsilor se disting persoane care se manifesta foarte vehement, compulsiv chiar, in sensul de control. Mie personal mi s-a atras de multe ori atentia in pelerinaje sa nu vorbesc cu cate un pelerin sau pelerina, fie pentru ca are catolici sau neoprotestanti in familie, fie ca e banuit ca practica Reiki sau alte terapii, fie ca face X chestie cand de fapt trebuia sa faca Y si alte de-astea.

Asta e o cu totul alta poveste.

Una e sa dispretuiesti Reiki, asociatia de Reiki si alta practicantul de Reiki.

Ca sa nu mai vorbim ca atunci cand el nici macar nu se prezinta ca atare ci altii "il dau in gat" moralitatea situatiei e foarte discutabila.

Dar in cazul asta, ai facut totusi ceva? Ai incercat sa le spui celor cu o atitudine nepotrivita ca o gasesti nepotrivita?

Noi oamenii insa, ne luam mult mai multe libertati decat cele pe care ni le-a dat Domnezeu si parca-mi si inchipui cum va sta o cunostinta de-a mea in fata Lui, spunand mirata: "Dar Doamne, eu mi-am pleznit copiii cu batul in fiecare seara, fiindca s-au plans ca-i dor genunchiutii si n-au avut rabdare sa spuna rugaciunile si sa asculte acatistul pana la capat. Ce e gresit in asta? Programul de rugaciune EU l-am facut, iar ei TREBUIE sa-l respecte! Ba mai mult Doamne, sotul meu m-a enervat foarte tare ca in fiecare seara cand le aplicam copiilor bataia si rugaciunea de seara, el isi gasea de lucru in garaj si venea in casa mirosind a antigel de prune..."
(Precizare: copiii sunt de gradi si scoala primara, iar auditoriul din care intamplator faceam parte, a fost oripilat la auzul marturisirii femeii. Mi-e greu sa cred ca Dumnezeu o va felicita, dar sunt convinsa ca e un omulet suferind care merita iubire, compasiune si o rugaciune din inima...)

Si asta e o alta.

Si tare ma tem, ca nu ti-ai asumat povara iubirii de semeni in cazul asta, incercand sa explici femeii unde greseste.

Si la fel au facut probabil si restul "oripilatilor", facandu-se astfel, in definitiv, partasi la fapta in cauza.

Teoria e una, dar practica e alta, e mai usor sa critici ce altii au facut, chiar si cand nu au gresit poate, decat sa faci tu ceva bun pentru cineva.

[alia28aa]

AlinB, probabil ca din unghiul acela asa se vede.
Eu insa privesc de altundeva.

[AlinB]

Privesti de unde vrei, dar sa nu privesti stramb

[maniucu]

Am urmărit subiectul topicului si pentru ca am o problema care ma macina cu oarecare legătura la ce s-a discutat aici, scriu si eu câteva rânduri in speranta ca voi primi răspunsuri folositoare.
Sa va zic despre ce e vorba. O fostă colegă de serviciu, cu care m-am inteles foarte bine...avem o viziune asemănătoare asupra multor lucruri ( din păcate mai Putin in cele ale credinței...este ortodoxă, crede in Dumnezeu, dar foarte rar merge/ mergea la biserică)s- a recăsătorit cu un musulman. Nu si-a schimbat religia ( inca) si ea imi zice că nici nu ii cere acest lucru sotul sau familia lui, dar efectiv nu îmi mai găsesc linistea in relația cu ea. Are un copilas de aproape un an. Când l-am tinut in brate prima data am.simtit o mare tristete gândindu-mă ca nu e botezat. In plus, foarte des imi spune cate ceva citit in Coran sau povestit de sotul ei tot din Coran. Nu mi-am permis niciodată sa- i atrag atenția, nu as vrea sa se supere, dar simt ca greșesc si cu toate ca tin la ea si o simt apropiată am început sa am o stare ciudata ori de cate ori vorbim sau ne întâlnim. Ce părere aveti? Cum sa procedez? Ce atitudine ar trebui sa am? Sunt mai mult ca sigura ca daca i- as atrage atenția in vreun fel s- ar supără si am
rupe legătura. Sau daca ar afla sotul ei de atitudinea sau părerea mea sunt la fel de convinsa ca ar desparti- o de mine daca pot sa zic asa. ( Sper sa se fi inteles problema mea ca altfel mai bine nu m- am priceput sa o expun),