Nunta Curata

[Copacel]

Mai, daca-s mucenici sau sfinti parinti cum se mai roaga ei ca noi astia, oamenii de carne si oase?

pentru ca tu te rogi cu sulfletul nu cu carnea si oasele.

Sunt hilare filozofiile tale aiuristice. Emiti judecati de valoare de parca tu detii masura tuturor lucrurilor.

Eu imi spun doar parerea si ceea ce observ.

Sau ca doar un bolnav poate empatiza la suferinta altui bolnav.

Pai da, ca numai un bolnav poate intelege suferinta altui bolnav.Hristos vine la cei bolnavi.Pe cei sanatosi ii lasa in pace,caci nebun sa fii sa crezi ca poti intra in Rai, sanatos fiind fara ulei in candela.

E ca si cum ai spune ca doar un mort poate face pomenirea mortilor. Terifiant! Empatia o fi ceva notiune abstracta.

Nu pot sa-mi imaginez de unde ai ajuns tu la concluzia asta, dar nici ca ma
intereseaza.

Ai ramas ancorat in Legea Talionului;

Nush care e legea talionului.Eu vorbesc de ceea ce experimentez si de ceea ce
observ.Eu nu vorbesc din carti.

vezi ca in Predica de pe munte Hristos ne-a oferit Legea Iubirii.
Suferintei i s-a acordat o foarte mare valoare de catre anumite curente spiritualiste occidentale care si-au exercitat influenta inca de acum cateva secole. Dar se pare ca si azi continua sa marcheze profund mentalitatile oamenilor.

Nush ce vorbesti tu acolo , dar iubire fara suferirnta n-are cum sa existe.
Sunt strans legate una de alta.
Adica reciteste si tu ce ai scris mai sus si apoi adu-ti aminte ca Hristos a
deschis Raiul fiind pe cruce, si nu altfel.
Apoi adu-ti aminte de Iov.

Ia uite ce spune parintele Cleopa:

Scopul suferintei pentru crestini este unul singur : ispasirea pacatelor pe pamant prin tot felul de boli, necazuri si dureri, spre curatirea si mantuirea sufletului. Pentru cei rai care nu voiesc sa se indrepteze, sa se pocaiasca, suferinta de pe pamant ramane ca o arvuna a suferintelor celor vesnice. Iar pentru cei ce primesc suferinta cu rabdare si cu multumire de la Dumnezeu si se intorc la pocainta, suferinta, de orice fel ar fi, este cea mai buna cale de indreptare si ispasire a pacatelor, izbavindu-i prin aceasta de chinurile cele vesnice.
Eu am o teorie a mea : intai trebuie sa treci prin propriul iad create de pacatele tale, apoi trebuie sa treci prin iadul creat de aproapele tau si de
abia atunci esti antrenat sa faci fatza ispitelor vrasmasului.
Adica te vei lupta cu vrasmasul numai dupa ce ai trecut de propriul iad si iadul
create de cei din jurul tau asupra ta.Si daca si dupa toate astea trei vei reusi
abia atunci vei dobandii Raiul .
Adica Raiul se castiga cu multa "munca" si nu cu citate despre iubire genul
"flower-power".

Dar se stie ca infruntand suferinta, Iisus a biruit-o. Hristos a Inviat! Aceasta e bucuria si nadejdea. Iar Ortodoxia isi are temelia tocmai pe "Hristos a Inviat"; nu pe "Hristos a fost rastignit".
Pentru crestini, Dumnezeu lucreaza la fel de mult prin esec ca si prin succes, prin suferinta la fel de mult ca si prin bucurie. Nu stim noi cum, dar o sa-L intrebam cand Il intalnim.

Poftim? Pe cine sa intalnesti ? Pe Hristos fatza-n-fatza ? Numai daca esti
mucenica poti sa ai acest privilegiul.Cat ai suferit tu pentru Hristos ca sa meriti sa-l privesti fatza-n-fatza ?
Ai grija ca-i mandrie si slava desarta.

Hristos a Inviat!

Adevarat a Inviat!

Ultima parte e un bullshit filozofic care ilustreaza problemele existentiale din viata exclusiv virtuala a autorului.

O fi, o fi dar din pacate asta este realitatea.

Eu am observat o chestie. Cu cat sunt mai multe carti despre Ortodoxie si
cu cat se scrie mai mult cu atat se traieste mai putin adevarata Ortodoxie.
Si multi prefera doar sa scrie despre, doar sa vb despre.
Si de obicei se duc si pun niste intrebari la preoti care nu si-ar avea rostul
daca acel om ar incerca sa-si traisca credinta si nu doar sa vb despre ea.

Cu cat sunt conferinte mai multe cu atat se fuge de credinta si asta pt ca nimeni nu doreste sa traiasca cu adevarat credinta, caci primul pas spre
trairea credintei este lupta cu propria persoana, cu propriul Iad pe care ti l-ai facut.
Si de aceea se evita aceasta lupta prin conferinte , simpozioane si alte bullshituri .
E greu, stiu, fuga de suferinta .Nimeni nu si-o doreste dar trebuie sa trecem
prin ea.

Vezi ca Arsenie Boca are o poveste cu mult talc legata de suferinta.
Povestea cescutzei de ceai.Aia de fapt nu este o poveste.Este viata parintelui
si a oricarui crestin ca vrea cu adevarat Raiul.Aviz amatorilor pentru cine crede ca Raiul se castiga cu vorbe.

Daca Dumnezeu a suferit pe cruce pentru a deschide Raiul, daca primul cetatean al Raiului a fost talharul tot de pe cruce , cum crezi tu oare ca poti dobandi Raiul fara incercari , fara ispite (care aduc suferinta) ? Oare unde te crezi ?Oare cine te crezi ?

De altfel se explica si mai multe:
Majoritatea privesc credinta la fel de serios cum isi privesc viata.
Cat de serios iti privesti credinta atat de serios iti privesti si viata, atat de serios iti privesti neamul, atat de serios iti privesti trecutul si atat de seriosi iti privesti viitorul.

Acum daca Ortodoxia era practicata si nu doar vorbita pana acum am fi avut multi mucenici, pentru ca Ortodoxia ar
fi fost o adevarata amenintare pentru conducerea satanica a statului.Dar din moment ce nu este o amenintare pentru
ca nu este practicata ci doar predicata in conferinte , simpozioane avem de-a face mai degraba un fel de business eclesiologic sau un workshop ceva de genul.