Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Despre miezul Persoanei, Eul

=partea 1 =


Dumnezeu spune despre Sine, “Eu sunt cel ce sunt. Eu sunt Inceputul si Sfarsitul.”

Eul Dumnezeiesc se identifica cu fiintarea insasi, cu inceputul si sfarsitul existentei oricarui aspect, indicand un eu imanent.

------------------------

Dar de fapt ce este “eul”? Ce este acest fenomen? Care este natura lui?

Omul intelege cuvantul “eu” doar relationandu-se la experiente cognitive
care implica propriul eu si/sau eul altor oameni.

Deci “eul dumnezeiesc” este conceput de om printr-un “eu pamantesc” - omul nu este dumnezeu,
nici nu relationeaza cu dumnezei pentru a experimenta direct un “eu dumnezeiesc”.

Deci ne ramane sa analizam ce este de fapt “eul pamantesc”
si sa vedem daca intelegand pe deplin “eul pamantesc” putem intelege/experimenta si “eul dumnezeiesc”.

---------------------

Eul unui om are doua componente una ontologica, bazala,
cea care ii defineste statutul de fiinta - constienta de sine – dar si una conceptuala, o expresie a eului bazal.

Pana sa invatam un anumit limbaj, eul bazal ramane neexprimat.

Semnatura fonetic/grafica “eu” este o exprimare a eului bazal, o extindere a constientizarii acestuia
in zona gandirii conceptuale. Constientizarea eului bazal prin exprimarea “Eu” este un “eu conceptual”.

Toate fiintele au un eu bazal innascut, dar nu toate dezvolta euri conceptuale.

Eurile conceptuale sunt expresii, exprimari ale eului bazal.

Eul bazal (innascut) este miezul oricarui eu exprimat conceptual.

Eul conceptual este pur si simplu o extensie a eului innascut. De aceea, prin analiza si contemplarea
eului conceptual putem accesa si eul bazal, mai intai la suprafata exprimarii
dar ulterior in adancimea lui non-conceptuala.


Cunoasterea completa a naturii eului innascut este eliberatoare.

Fiintele inzestrate cu ratiune au posibilitatea de a conceptualiza eul si utiliza expresia gandita a acestuia
ca portal catre eul bazal. Cele ce nu sunt inzestrate cu ratiune
sunt insa lipsite de posibilitatea cunoasterii naturii sinelui.

De aici rezulta valoarea inestimabila a existentei umane.

Cunoasterea eului innascut pleaca mai intai de la intelegerea componentei conceptuale a eului.

Cum se formeaza eul conceptual?

(va continua)

[flying]

În prealabil postat de florin.oltean75

(va continua)

florinel,cand un copil face pe profesorul e o imagine haioasa ,dar cand chiar crede ca e profesor ...e o imagine foarte trista.

[florin.oltean75]

Cu putina rabdare, ajungem si la "imagine",
cum se formeaza si care este natura proprietatilor acestora,
fie frumoasa sau urata, haioasa sau foarte trista.

Pana sa-i intelegem mecanismul intern o exprimam reflex.

O seara minunata!

[florin.oltean75]

Despre miezul Persoanei, Eul

=partea a 2-a =

Eul conceptual se formeaza prin atribuire si posesiune.

Eul conceptual are nevoie de o manifestare, de un fenomen de care sa se agate si cu care sa se identifice.

Este ca o planta agatatoare.

Cel mai evident mecanism este identificarea eului cu trupul sau cu actiuni ale acestuia.

De exemplu:

-identificare cu trupul: “Eu sunt inalt”, “Eu sunt slab”, “Eu sunt sanatos”…

-identificare cu actiuni ale trupului: “Eu merg”, “Eu mananc”, “Eu alerg” …

Insa eul, evident, nu este nicio parte a trupului. Nici picior, nici cap, nicio celula, niciun atom al corpului.
Nefiind nimic din ceea ce este trupul, evident nu este nici suma partilor sale.

Nu putem vedea un “Eu” alergand ci doar un “trup” alergand sau
un “Eu” mancator, ci un trup care ingereaza hrana.


Eul insa se identifica si cu mintea, proprietati ale mintii, cu atitudini, cu simtaminte…

-identificare cu mintea: “Eu sunt necunoscator”, “Eu sunt prost”

-identificare cu actiuni ale mintii: “Eu analizez”, “Eu ma rog”…

-identificare cu atitudini: “Eu sunt mandru”, “Eu sunt modest”…


Eul se identifica nu doar cu fenomene sensibile ci si cu numene, conventii.

-identificare cu conventii: “Eu sunt oltean”, “Eu sunt rege”, “Eu sunt sarac”, “Eu sunt presedinte”…


Eul este ca o entitate invizibila, ascunsa care are nevoie de ceva vizibil pentru a-si afirma existenta.

(In cazul lui Lucifer, de un scaun deasupra norilor)

Eul are nevoie de o baza de atribuire, de un postament. Acesta imbraca multe forme, este foarte diversificat.

Pentru a cunoaste ce este “Eul”, in primul rand este necesara discriminarea intre “Eul conceptual”
si baza sa de atribuire, prin exercitii repetate de observatie si contemplatie.

Exemplele sunt pretutindeni, in jurul nostru, in modul in care noi insine gandim si initiem actiuni.

[florin.oltean75]

Despre miezul Persoanei, Eul

=partea a 3-a = Eul generic


Eul nu poate fi cunoscut daca nu patrundem adanc in natura lui.

Cata vreme nu cunoastem Eul, ramanem in “cele dinafara”,
ratacim hranindu-ne cu cele pieritoare.

Singura hrana adevarata este cunoasterea Eului. Cel ce o mananca devine nemuritor.

Avantajul extraordinar al omului fata de celelalte vietuitoare
este capabilitatea exprimarii prin limbaj a eului simtit/innascut.

Este firesc ca eul exprimat, “eul conceptual”, mai intai, sa se identifice cu fenomene tranzitorii.
Este o etapa naturala in cadrul unui lung proces de evolutie.

Calea spirituala presupune angajarea unor exprimari constientizate ale eului innascut.

Prin exprimare constientizata se intelege ca atunci cand exprimam “eu merg”,
depunem efortul sa concepem un “eu mergator”, nu un “trup mergator”.

Exprimarea neconstientizata a eului este un automatism, de cele mai multe ori periculos,
pentru ca eul isi revendica tot soiul de posesii, care inevitabil duc la frustrari si conflict.

Prin exprimare constientizata, eul innascut capata o forma inteligibila, fie ca este un
“eu mergator”, “eu privitor”, “eu rugator”, “eu pacatos”, “eu fricos”, “eu arogant”, “eu cugetator”…

Un exercitiu sustinut de exprimare voluntara a eului innascut (ani, zeci de ani),
constientizarea si contemplarea neintrerupta a “eurilor conceptuale” in diversitatea atribuirilor sale,
in timp, contribuie la formarea unui “eu generic” care apare mintii cu o mare intensitate.

“Eul generic” este mult mai intens decat orice “eu conceptual” formulat in relatie cu un anumit fenomen.

In context religios, “eul generic” se hraneste cu precadere din formularea unor euri de forma:
“eu pacatos”, “eu smerit”, “eu bucuros”, “eu ascultator”, “eu rabdator”,…

Formarea “eului generic” reprezinta un progres spiritual notabil.

“Eul generic” reprezinta obiectul principal al meditatiei,
care este supus contemplatiei catafatice si apofatice.

Prin “Eul generic” este acum inteles si propriul eu innascut si eul divinitatii.

In relatia Eu-Tu, “Eul generic” este amplificat incomensurabil,
patrunzand in toate, cuprinzand toate existentele.

[florin.oltean75]

Sa nu judeci, sa fii ascultator, bland, rabdator


Inainte de a schimba,
invata sa observi,

Observand, invata sa curgi cu tot ceea ce apare,
lasa existenta sa existe in toate aspectele ei,
...asa cum exista,
indiferent de forma in care se manifesta,

Sa fii prezent la inceputul fiecarei creatii,
Sa fii prezent in transformarea fiecarei trairi,
fiecarui suspin in bucurie,
fiecarei adieri sau disperari,
fiecarui strigat eliberator.

Sa fii prezent in fiecare stingere,
ca si cum ai fi chiar tu insuti fiecare curgere,
fiecare mica unduire din marele fluviu.

[florin.oltean75]

Viata lui Shantideva

Shantideva a fost un indian călugăr budist ce a trait in secolul al optulea-lea, numărandu-se printre cele mai renumite și stimate personalitati din întreaga istorie a budismului Mahayana.

Sfinția Sa Dalai Lama comentează că Bodhicaryavatara (“Felul de a trai al unui Bodhisattva”), tratatul său clasic, este sursa primară de cea mai mare insemnatate a literaturii budiste tibetane cu privire la cultivarea altruismului și Spiritului Trezirii.

Shantideva, la fel ca Buddha Shakyamuni, s-a născut într-o familie regală, urmand sa urce pe tron. Insa cu o zi inatinte de încoronarea sa, Manjushri, manifestarea divină a înțelepciunii și Tara, manifestarea divină a compasiunii, i-au apărut în vis sfatuindu-l să renunte la coroana. Astfel, el a părăsit împărăția tatălui său, s-a retras în pustie, și s-a dedicat meditației. In tot acest timp, el a atins niveluri avansate de samadhi (extaz) și din acel moment a primit in mod constant viziuni ale lui Manjushri, care l-a indrumat ca mentor spiritual.

După aceea, el a servit un timp ca ministru al unui rege, pe care l-a ajutat să conducă regatul, în conformitate cu principiile budismului. Dar acest lucru a stârnit gelozia din partea celorlalți miniștri, Shantideva retragandu-se din serviciul regelui. Făcându-și drum spre universitatea monahala de renume din Nalanda, a luat hirotonirea monahala și s-a dedicat studiului aprofundat al sutrelor si tantrelor budiste. In această perioadă a compus alte două lucrări clasice. Dar, confratii săi călugări, nu-l vedeau decat mancand, dormind și mergand la toaleta, in batjocura poreclindu-l “Cele Trei Realizari.”

Încercand sa-l umileasca și, prin urmare, să-l expulzeze din mănăstire, ceilalți calugari invatati i-au cerut să recite o sutra în fața comunității monahale și a publicului, o sarcina pe care ei considerau ca depășeste cu mult abilitățile sale.

Pentru a-l batjocori au improvizat un podium inalt dar fara scara, pe care acesta urma sa se urce conform ritualului. Insa, Shantideva s-a indreptat linistit spre locul unde urma sa vorbeasca in fata comunitatii si spre uimirea tuturora a levitat usor asezandu-se deasupra podiumului.

Shantideva a privit audienta și a zis: "Să recit un text existent sau o compozitie originala?" Calugarii i-au spus "Recită ceva nou!" și asa Shantideva a expus compozitia sa de capatai Bodhicaryavatara. Pe parcursul acestui recital uimitor, când a ajuns la versetul "Atunci când nici o entitate, nici o nonentitate nu mai rămân în minte ...", se spune că s-a ridicat in aer, a zburat tot mai sus catre cer pana cand trupul sau devenind tot mai mic nu a mai putut fi zarit. Insa vocea sa a continuat sa fie auzita clar de toata audienta, capitolul noua, despre perfectiunea intelepciunii, si capitolul zece fiind expuse in acest mod.

În a zecea sectiune, capitolul de încheiere, Shantideva oferă rugăciuni dedicand toate meritele acestui efort în folosul tuturor ființelor. Astfel, revine la tema inițială a generozitatii și Spiritului Trezirii, care străbate tot acest tratat.