”Nebunia de a gîndi cu mintea ta”

[iuliu46]

În prealabil postat de florin.oltean75

"A gandi cu mintea ta" inseamna sa ai curajul sa intrebi, sa fii circumspect, sa-ti dezvolti spiritul analitic, sa inveti sa rationezi, sa identifici cu usurinta exagerarile, falsurile, erorile de gandire, tehnicile manipulative - sa-ti pastrezi independenta si libertatea de a lua decizii.

"A gandi cu mintea proprie" nu este usor, pentru ca fiecare dintre noi ne aflam sub o puternica influenta culturala, familiala, contextual-sociala care induce reflexe de gandire si comportamentale in adancimea personalitatii noastre.

Pentru a ne intelege cu adevarat si a deveni liberi de prejudecati/superstitii este nevoie de efort de gandire.

Este util sa invatam cum sa gandim, cum sa judecam rational lucrurile, faptele, fenomenele.

Terminologia stiintei de a invata cum sa gandim...

Terminologia stiintei de a invata cum sa gandim. Ce ai vrut sa spui, ca nu prea ti-a iesit. :)
Sa stii ca asa cum spune si Alin, fiecare dintre noi crede ca gandeste cu mintea proprie si ca aia care nu-s de acord cu el, nu gandesc liber sau "critic", orice o fi insemnand asta.
Probabil ca aia care accepta ca sunt influentati de anumiti factori, si ca nu pot gandi chiar asa de "critic", sunt cei mai liberi dintre noi. :)

[AlinB]

În prealabil postat de iuliu46

Probabil ca aia care accepta ca sunt influentati de anumiti factori, si ca nu pot gandi chiar asa de "critic", sunt cei mai liberi dintre noi. :)

Mare adevar.
Se apropie de notiunea de smerenie.

"Sunt prost Doamne, ajuta neprostiei mele" e mult mai eficient decat cine stie ce scolarizare care poate fi manipulata intr-o directie sau alta..

[Mosh-Neagu]

Ma straduiesc sa ma detasez de orice influenta pro sau contra si sa ma refer strict la subiectul acesta atat de delicat si paradoxal: "Nebunia de a gandi cu mintea ta"! M-am nimerit intamplator (?!? poate ar trebui sa definim foarte LUCID "intamplarea" sau "coincidenta" pentru a avea in sfarsit o parere cat de cat indreptatita cum ca putem gandi cu mintea noastra, fara influente... nocive) in fata televizorului la unul dintre interviurile date pe tema aceasta si m-a surprins superficialitatea impardonabila a unui personaj de talia domnului Liiceanu. Nu cunosc motivul pentru care multi dintre noi ajungem sa credem la un moment dat ca suntem detinatorii unei mari "Revelatii". Tot ce tine de om si de revelatiile lui... antropologice, nu pot avea pretentii de "Adevar" fiindca Adevarul nu-i apartine omului (decat daca este revelat, iar in astfel de conditii nu omul vorbeste, ci doar "i se da" sa vorbeasca astfel, fara ca el sa-si pregateasca din timp vreo strategie alocutionala, ba chiar poate sa fie si analfabet!...) E frumos sa citim mult (ca sa nu murim boi, vorba cuiva drag!...) si e si mai frumos sa alegem cu mare grija ceea ce citim, pentru ca iarasi suntem victimile propriilor slabiciuni, ajungand sa gandim cu mintile altora care au descoperit inaintea noastra "gaura din covrig"! A gandi cu mintea noastra, eu o gasesc o mare provocare. Totul, dar absolut totul in viata unui om se invarte in jurul constiintei. Daca el accepta compromisuri cu sine (ceea ce in mod dramatic se intampla cu toata lumea, exceptie facand doar cativa alesi, cine stie prin ce pustietati sub soare), omul nu mai are contact direct cu Adevarul, ci doar face speculatii cum ca gandeste liber, corect si profund. Mi-a placut mult exemplul cu Thales: "De pildă, un filozof grec, Thales din Milet, a căzut într-un puț ”pe când observa astrele și se uita în sus. […] Iar o slujnică tracă, spirituală și simpatică, a râs de el, spunând că se străduiește să cunoască lucrurile din cer, dar îi scapă cele de dinainte și din dreptul picioarelor.”!" Iata ca, aici, slujnica, desi proasta in felul ei, are revelatia Adevarului. In concluzie, parerea mea este simpla si nu are explicatii filozofice complexe, pentru ca e imposibil sa definesti "Harul", oricare-ar fi el (filozofic, artistic, muzical, actoricesc, duhovnicesc...). Gandul fiecaruia dintre noi, fie el badea Ion de la coasa sau doctor in psihanaliza, este relevat dintr-o parte sau alta in raport cu starea de compromis in care traim fata de propria constiinta. Iar cel mai bun tratat de perceptie a Adevarului este "Filocalia", citita nu in ordinea capitolelor, ci dupa cum "primim" gandul prioritatilor prin seria de "coincidente" care abunda asupra noastra. Altfel, da, ideea de a gandi cu propria minte, pare amuzanta pentru cel care n-ar trebui sa mai faca vreun efort "sa gandeasca" din moment ce "STIE" fara sa stie de unde stie!...
https://www.facebook.com/gabrielliiceanu/?fref=ts

Am indraznit sa fac acest comentariu pe pagina d-lui Liiceanu in urma vizionarii interviului, nu pentru a ma baga in seama, ci pe de o parte pentru a da curs provocarii de a gandi... cu mintea noastra, iar pe de alta pentru a incerca sa-i sugerez o alta perspectiva in vederea sintagmei "La inceput a fost Cuvantul. Si Cuvantul era la Dumnezeu!" De altfel nu este prima oara cand ma surprinde prin superficialitate, un om cu o astfel de "incarcatura" filozofica!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iuliu46

Terminologia stiintei de a invata cum sa gandim. Ce ai vrut sa spui, ca nu prea ti-a iesit.

Gandire critica - inseamna gandire rationala [ conceptul grecesc "kritikos" inseamna a judeca corect].

Orice domeniu de studiu are o terminologie particulara cu privire la fenomenele domeniului - [ logie - logos - cuvinte care descriu cu scopul de a cunoaste].

De exemplu:
bio-logie
teo-logie

Daca ne intereseaza fenomenul gandirii, procesului de judecare in sine, atunci cand ne formam o opinie atunci incercam sa-i identificam atribute si sa-l analizam in detaliu.

Stabilirea unei terminologii ne ajuta sa intelegem si sa evaluam mai profund modul in care ajungem sa formulam concluzii.

http://www.criticalthinking.org/page...king-terms/496

De exemplu, teo-logia protestanta nu sesizeaza dimensiunea cunoasterii apofatice a Lui Dumnezeu.

"Apofatic" este un termen necunoscut pentru acestia, nu sesizeaza puterea intelesului din spatele acestui cuvant.

[RedRose]

Eu sunt o tipa pragmatica...Asa cum cineva are la semnatura"Suprema intelepciune este a distinge binele de rau", consider ca asta ce-i cel mai important in viata:)
Nu conteaza cat de originala e decizia pe care tocmai ai luat-o..nu conteaza daca si altii in situatia ta au gandit si actionat la fel..Conteaza daca ai ales corect sau nu in acele circumstante..:) Pentru mine personal nu sunt atat de importante drepturile de copyright, cat sa iasa treaba buna la final...:)
Nebunia de a gandi cu mintea ta este grozava, asa e..Dar ea nu-ti garanteaza tot timpul cea mai buna optiune...Iti da in schimb un sentiment grozav de libertate ,mandrie, entuziasm, faptul ca esti stapanul propriei tale vieti...Fii pregatit insa sa-ti asumi si consecintele pozitive sau negative ce decurg de aici...
Bag de seama ca ideea "a gandi sau nu cu mintea ta" este in stransa legatura cu felul nostru propriu de a ne percepe pe noi insine.Cum ne vedem in oglinda?Suntem nesiguri, ezitanti, tematori, preferam sa-i intrebam pe altii ce cred despre noi sau viata noastra?Cu alte cuvinte, te increzi mai mult in judecata altuia decat in propria ta judecata?
Sau suntem prea increzatori in fortele proprii, poate nitel aroganti ? De ce oglindirea in altii sau in propria persoana ne influenteaza atat de mult deciziile?Avem sau nu curaj sa gandim cu mintea noastra?Daca da, atunci cand? Daca nu, atunci de ce?

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

De exemplu, teo-logia protestanta nu sesizeaza dimensiunea cunoasterii apofatice a Lui Dumnezeu.

"Apofatic" este un termen necunoscut pentru acestia, nu sesizeaza puterea intelesului din spatele acestui cuvant.

Aici vorbim de ratiune si rationament.

Cunoasterea apoftatica nu este ceva ce se poate disputa, este ceva care se practica.

Din pacate pentru tine este mai degraba un termen prin care refuzi rationamentul atunci cand el te ajuta sa tragi concluzii care nu se potrivesc cu subiectivul tau iratonal.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Cunoasterea apoftatica nu este ceva ce se poate disputa, este ceva care se practica.

Cunoasterea apofatica nu se "disputa," ci se poate explica pentru a fi practicata.

Explicatia este preferabila neexplicatiei.

Ucenicul are nevoie de explicatia maestrului. Nu practica dupa parererile lui.

Dionisie Areopagitul, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin au scris despre cunoasterea apofatica...nu au afirmat ca este "ceva despre care nu se poate vorbi".

--------
INTUNERICUL DUMNEZEIESC
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...esc-82716.html


"Cea dintii [calea catafatica] ne duce la o anumita cunoastere a lui Dumnezeu - ea este o cale nedesavirsita; cea de-a doua [calea apofatica] face sa ajungem la necunoasterea totala - aceasta este calea desavirsita."

"Nesiguranta cercetarilor critice intre veacurile III si IV arata cit de putin lamuriti sintem pina astazi in ceea ce priveste originile acestei lucrari cu continut mistic." - Despre teologia mistica

[Tobias]

A vazut cineva acest videoclip : https://www.youtube.com/watch?v=U8PZhMYdxsU ?

Ce parere aveti ?

[AlinB]

Putina prudenta nu strica.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cunoasterea apofatica nu se "disputa," ci se poate explica pentru a fi practicata.

Explicatia este preferabila neexplicatiei.

Ucenicul are nevoie de explicatia maestrului. Nu practica dupa parererile lui.

Dionisie Areopagitul, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschin au scris despre cunoasterea apofatica...nu au afirmat ca este "ceva despre care nu se poate vorbi".

Nici nu scrie "sa va talmaceasca budhistul florin.oltean75 despre cunoasterea apofatica" :)