Teoria Evoluţionistă se desfiinţează

[Igor_Paslusnik]

Oameni dragi, e simplu de tot:

Crezi şi spui că există Dumnezeu sau nu crezi şi spui că nu există. Atât de simplu. Şi aşa trăieşti apoi...

Dacă crezi că există începi să-L cauţi, să-L descoperi, să întrebi, să găseşti răspunsuri şi intri în dulceaţa tainelor infinitului, nesfârşite, din El, şi devii creştin şi nu te mai poţi sătura de fascinaţia şi uimirea de a fi creştin, de a citi Noul Testament şi din scrierile Sfinţilor Părinţi şi simţirile harului ce se dobândesc uşor şi se pierd şi mai uşor şi altele minunate, sau... de cele mai multe ori, omul în căutarea sa, nu este destul de sincer şi plin de iubire, şi e plin de compromisuri, îndoieli, îşi leeag inima de tot felul de lucruri, întâmplări, siguranţe efemere şi alte născociri şi atunci devii păgân (musulman, hindus, budist, etc.) sau eretic, sau gnostic, şi aşa mai departe.

Sau dacă nu crezi în El, tot cauţi să descoperi, să întrebi, să găseşti răspunsuri, că asta-i firea umană, şi e minunată, dar acei oameni caută variante cu care să-L înlocuiască pe El şi atunci încep să urască efectiv pe cei care cred în El, să râdă de cei care cred, să-şi bată joc de ei, iar dacă şi politica ajută, încep să-i prigonească şi-i ucid pe faţă, considerându-i bolnavi psihic, înapoiaţi, neadaptaţi, toate acestea din cauza mândriei, şi derivatele ei: aroganţă, vanitate, egoism, etc. şi lipsa iubirii. Aceştia sunt ateii, care în căutarea lor de înlocuire a Domnului, mereu vor găsi câte ceva, cum e evoluţia, sau viaţa pe alte planete, inventează mereu descoperiri colorate, multe şi diverse, şi se leagă strâns de acestea, cum se leagă şi creştinii strâns de Dumnezeu, dar ateii în "filosofiile lor ştiinţifice" caută să se updateze constant, că doar ştiinţă e întrun continuu progres :) şi nu vor să fie niciodată mulţumiţi, mereu vor să inoveze, să inventeze, să facă mai mult, fiindcă... spun ei, doar n-o să stai să te rogi toată viaţa şi să ajuţi, să-ţi consumi viaţa pentru alţii, nu? ce prostie-i mai şi asta, nu? :) prin acestea multe şi diverse, caută să atragă la minciunile lor (şi reuşesc pe cei asemenea lor) pe cât mai mulţi din cei care cred în El, fiindcă desigur, cu multe variante, cu paletă largă de opţiuni, fiecare alege ce îi place şi de unde-i place, dar numai să nu-L aleagă pe El... Cu cât sunt mai multe din care oamenii să aleagă, cu atât mai lipsiţi de Dumnezeu vor fi şi vor deveni.

Şi aşa-şi consumă viaţa, fiecare... Şi vine moartea şi apoi... atunci mai văd ei, fiecare... :)

Atât, aşa-i la fiecare, asta-i tot. E foarte simplu. Adevărata viaţă nu-i aici. Decât la atei. Dar cine să-i convingă? Nici n-au nevoie de altceva, ei ştiu sigur că El nu există, sau în cel mai fericit caz, gnosticii spun: există un Creator, dar nu-i dau definiţie, asta fac înapoiaţii religioşi, eu voi fi o persoană morală şi atât, voi continua să-mi extind firma (de exmplu).

Credinţa-i tocmai fiindcă avem libertate şi stare căzută în lupta feroce cu materia spre moarte.

Dacă am vedea draci zburând pe cer şi pe lângă noi şi îngerii alungându-i, n-ar mai fi nevoie de credinţă, şi nici de libertate şi nici de liberul albitru de alegere.

Atât. Mai departe, de acord cu simplitatea minunată a lui Cătălin, care-i de-o frumuseţe nobilă în exprimare şi gândire, o credinţă pe piatra de nezdruncinat Hristos şi mai mari lupte care-l aşteaptă.

Bucuraţi-vă-n Domnul.