Împărtășania și cearta

[Copacel]

În prealabil postat de Wryetui

Duhovnicul mi-a spus că da, dacă eu sunt împăcat. Preotul la care m-am spovedit (sunt în altă țară și nu m-am putut spovedi la duhovnicul meu) a spus că nu până nu mă împac... Ce ar trebui să fac?

Pai situatia este un pic incurcata.Pt ca in astfel de cazuri eu personal n-as stii
daca sunt legat sau nu.
Fata de preotul din tara nu esti legat cu nimic.Fata de preotul din strainatate
esti legat si n-ai voie sa te impartasesti pana nu te dezleaga.

S-ar putea să nu mă mai împărtășesc în veac...

Asta nu-i o ceritutidine ci sunt ispite. Sa fim seriosi, nu exista fundament nicaieri pt astfel de concluzii.

Insusi faptul ca dupa spovedanie te-ai certat si preotul acesta te-a oprit poate sa semnifice faptul ca ar trebui sa repeti spovedania , asta dupa ce in prealabil ai facut o cercetare mai amuntita a pacatelor.

Din propria experienta am observat ca atunci cand te certi cu cineva si te
simti nedreptatit insemna ca ai mandrie. Pe undeva exista o forma de mandrie ascunsa, manifestata sub alta forma.
Si zic asta , pt ca un om smerit nu prea sa cearta mai cu nimeni pt ca nu prea il ma interseaza daca are sau nu dreptate.Pentru acel om este mult
mai important sa nu-si piarda pacea interioara(adica prezenta Duhul Sfant) decat
obiectul oricarui conflict.
Daca esti intr-o stare de conflict(certat) cu cineva e foarte greu sa aduci inapoi aceea pace interioara, acea stare de calm si liniste pe care o da Duhul Sfant.
De obicei pt a aduce inapoi aceasta stare, trebuie sa te spovedesti iarasim si pocainta iarasi, adica intr-un cuvant
nu se merita sa te certi cu cineva sau sa intri in conflict ca sa-ti pierzi toata agoniseala Duhovniceasca.

De aceea Sfintii Parinti recomanda sa nu tulburam si sa nu ne tulburam ca sa ne pierdem aceea pace.
Si daca noi nu ne pierdem pacea, vine sarsaila cu ispita ca sa ne tulbure.Atunci trecem pe Psaltire, ca sa ne mentinem pacea.