Românul aflat de 12 zile în greva foamei la Strasbourg

[AlinB]

În prealabil postat de alia28aa

Nu asta am vrut neaparat sa spun, fiindca n-am nici cea mai vaga idee cum este, ci am subliniat faptul ca in cupluri formate dintr-un barbat si o femeie, adica din familii obisnuite, ies uneori copii care de la pubertate incolo manifesta atractie fata de acelasi sex, adica sunt gay. Mergand in paralel, probabil ca si in acele cupluri gay care adopta copii, cei mici pot fi hetero la maturitate. Adica nu e obligatoriu sa fie gay. Cam asta era ideea, absolut detasata de parerea mea personala despre chestiunea in discutie.

Cunosc o familie care are o fiica studenta si intotdeauna a refuzat rochitele, a facut miscare in echipe de baieti, iar de la pubertate incolo a manifestat interes exclusiv pentru fete.
Cum e structura ei si de la ce moment s-a format sau a devenit asa, habar n-am. Repet, e doar un exemplu, nu e vreo aprobare sau dezaprobare din partea mea, fiindca parerea mea nu conteaza.

Poti sa manifesti si atractie pentru mai multe femei o data, asta nu inseamna ca te-ai nascut asa sau esti iremediabil poligam iar definitia familiei e musai sa fie modificata astfel incat o familie sa poata fi constitutita dintr-un barbat si (cat) mai multe femei.

Sau dintre un barbat si un cal de exemplu binentele cu posibilitatea de a infia copii ca altfel, putin probabil sa vina la viata ca produs al acestei "iubiri".

[CristianR]

A spune „gay” în loc de homosexual pare un fel de a spune „rom” în loc de țigan; pentru că cel de-al doilea cuvânt a fost prea multă vreme întrebuințat cu sens peiorativ.

Dar gay e un termen inventat, care vrea să definească ceva ce nu există – al treilea sex. Și dovada simplă că nu există e faptul că și cuplurile homosexuale se constituie după tiparul celor hetero: unul joacă rol de bărbat, iar celălalt de femeie; n-au cum să iasă din binomul clasic, chiar dacă inventează cuvinte în scopul ăsta.

Deci nu cred că e bine să le cântăm în strună, preluând minciuna lor. „Homosexual” exprimă corect și neutru starea de fapt în care ei se află.

[AlinB]

Problema cea mare cu ei nu este ca vor ssa aiba o familie si gata.

Ei sau mai bine zis cei care se afla in spatele miscarii astea cu "drepturile homosexualilor" vor sa schimbe perceptia societatii asupra acestei chestiuni si mai mult sau mai putin direct, inclusiv cea religioasa.

De fapt cam asta e "punctul terminus": a crea o baza de persecutie pentru religia care indrazneste sa mai impartaseasca si sa sustina valorile traditionala.

O data ce perceptia sociala asupra problmei e modificata, exista sanse majore ca societatea sa nu protesteze atunci cand si religia va fi obligata sa urmeze acelasi trend ba dimpotriva, sa sustina ca e un lucru indreptatit.

Si uite asa, ne vom intoarce la vremurile de inceput ale crestinismului, atunci crestinii erau perspecutati pentru ca perspectiva lor asupra divinitatii conducatorilor lumesti nu era acceptata, acum pentru ca homosexualitatea nu e acceptata ca un aspect neutru dpdv moral.

[CristianR]

E vorba de problema normalității, care implică norma, regula, ordinea. Este conflictul dintre o lume fără Dumnezeu – care nu poate decât să se dezintegreze, pentru că nu mai este Cine să o țină unitară – și cei care își centrează viața în El, Îl ascultă și Îl respectă pentru că Îl văd în toate cele pe care le-a creat și care sunt pline de sens. De aceea și sunt „bune foarte”. Pe când cele fără sens nu pot fi decât rele și nu pot duce decât la distrugere.

Nu-i poți obliga să-L vadă pe Dumnezeu, nu le poți da vederea, pentru că ea nu e posibilă fără ascultare – nu doar în sensul de supunere, ci mai ales în cel de atenție, de încordare a auzului către cele sfinte.

Cred că cel mai dureros este să ajungi să se poată spune despre tine: „Nu (mai) are nimic sfânt în el”. Pentru că în starea aceea ești lipsit de organul receptării dumnezeirii. Ești mort pentru Dumnezeu.

Ne simțim bine încă, atâta vreme cât cei care mai cred în normalitate sunt majoritari. Dar trebuie să fim cu multă băgare de seamă la ce primim în mințile și în sufletele noastre în fiecare clipă, pentru că răul e tare insidios, se strecoară prin tot ceea ce privim, auzim, citim. Filmele, TV-ul, presa – sunt vectori ai relativismului moral. Prin ele ne îmbolnăvim cu toții, pe ne-simțite, și ne trezim, după un număr de ani, că devenim mai permisivi, mai înțelegători cu homosexualitatea, (prea)curvia și alte forme ale desfrânării și corupției. Și nu-i vorba că nu i-am judeca pe alții, dar nu ne mai judecăm pe noi înșine, ni le justificăm și le îngăduim și celor care sunt în grija noastră.