Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
Tocmai asta ziceam, ca statutul fostelor episcopii e o durere de cap, si d-asta ma uit cioras cand zice cineva ca "ce ma, aia si-au pierdut orice fel de har+sacramente+succesiune apostolica+restul in secunda in care au intrat in schisma".
Ma rog, ca nimeni nu a bagat asta in seama la momentul ala, si ca restul crestinismului rasaritean a continuat sa stea cu ei la acelasi potir, si sa le primeasca calugarii timp de decenii si secole dupa asta, si culmea, intr-o dulce ironie care sunt sigur ca face parte din simbolistica divina, fix in zonele(Rusia, Munte Athos, parti din Orientul Mijlociu) care se bat cele mai mult in piept ca mai bine mor decat sa aiba ceva de-a face cu Vaticanul, ma face sa zambesc.
|
La Schisma din 1054 erau deja intr-o schisma inceputa cu 40 de ani in urma. Se spune ca Papa isi trimisese legatii la Constantinopol in urma rugaciunii Imparatului, care dorea o impacare pentru a putea face fata expansiunii arabe. In 1014, dupa ce Papa a rostit crezul cu Filioque, a fost scos din diptice, iar latinii considerati eretici. Am mai citit ca au aruncat chiar impartasania pe jos.
In cazurile mentionate de tine cele doua parti slujeau in comun sau doar se aflau in aceeasi zona? De exemplu avem biserici ortodoxe in Roma, fara sa fie in comuniune cu catolicii.
Despre pierderea harului si felul cum se intampla asta la schisma scrie Sfantul Vasile cel Mare, in primul sau canon:
http://www.manastirea-saharna.md/fis...e_cel_Mare.pdf