Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Cuvintele rugaciunii trebuie rostite cu convingere, din toata inima.
CAND VA RUGATI SEARA, NU UITATI SA ARATATI, IN RUGACIUNEA CATRE DUHUL SFANT, CU TOATA SINCERITATEA SI CU ZDROBIRE DE INIMA, PACATELE IN CARE ATI CAZUT IN TIMPUL ZILEI. PRIN CATEVA CLIPE DE POCAINTA FIERBINTE, DUHUL SFANT VA VA CURATI DE TOATA INTINACIUNEA, mai alb decat zapada va va albi, din ochi va vor picura lacrimi de curatire a inimii, acoperiti veti fi cu haina adevarului lui Hristos, uniti cu El, cu Tatal si cu Duhul Sfant.

Sfantul Ioan de Kronstadt

[cristiboss56]

- Părinte, ce ne puteți spune despre sfârșitul lumii?

- Pe noi nu ne interesează când va fi sfârșitul lumii. Asta ne interesează: „Cum am să termin eu viața?”. Că Mântuitorul a spus: Iar despre ziua și ceasul acela, nimeni nu știe; nici îngerii din cer, nici Fiul ca om, ci numai Tatăl.

Dar eu de ce să mă gândesc la sfârșitul lumii, dacă eu mor mâine? Ce dacă va mai ține lumea asta o mie de ani? Cu ce mă duc eu de aici și ce-am pus eu în traistă, asta mă interesează. Că Mântuitorul a spus: Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul!

(Părintele Cleopa )

[cristiboss56]

SARAC CU DUHUL ?

A fi sarac cu duhul inseamna sa te consideri pe tine insuti ca si cum n-ai fi, iar pe Dumnezeu singur fiitor; inseamna a pretui cuvintele Sale mai presus decat orice pe lume si sa nu precupetesti nimic pentru a le duce la indeplinire fie si cu pretul vietii; INSEAMNA SA RESPECTI INTRU TOTUL VOINTA LUI DUMNEZEU, ATAT IN CEEA CE TE PRIVESTE, CAT SI IN PRIVINTA ALTORA, IAR DE VOINTA TA SA NU TII SEAMA.

Cel sarac cu duhul doreste si afirma din toata inima: “Sfinteasca-se numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant“. Zicand aceasta, el se face pe sine disparut, vrand sa vada pe Dumnezeu pretutindeni si in toate, in sine si in altii. “ALE TALE SA FIE TOATE, DOAMNE, NU ALE MELE!” Doreste sa vada sfintenia lui Dumnezeu in sine si in altii, Imparatia Sa de asemenea, voia Sa; sa-L vada pe unicul Dumnezeu umpland inimile oamenilor, asa cum se cade, fiindca El singur este Cel ce este, bun si desavarsit intru toate, Creatorul a toate, iar diavolul si slugile lui, oamenii care se impotrivesc lui Dumnzeu, sunt asemenea unor furi in Imparatia lui Dumnezeu.

PENTRU CEL SARAC CU DUHUL, LUMEA INTREAGA NU INSEAMNA NIMIC. EL IL VEDE PRETUTINDENI DOAR PE DUMNEZEU, CEL CE DE VIATA TUTUROR SI IMPARATESTE PESTE TOATE. PENTRU EL NU EXISTA LOC IN CARE SA NU SE AFLE DUMNEZEU SI NU TRECE O CLIPA FARA DUMNEZEU – PRETUTINDENI, IN ORICE TIMP EL ESTE CU DUMNEZEU SI I SE PARE CA SE AFLA NUMAI CU EL.

Cel sarac cu duhul nu se gandeste si nu cuteaza sa atinga cu mintea cele ce nu pot fi atinse, sa patrunda tainele lui Dumnezeu; nu se avanta in filosofie inalta, el crede doar in cuvantul Domnului, cel datator-de-viata, cunoscand ca fiecare cuvant al Sau este adevar, duh si viata vesnica, CREZAND DE ASEMENEA SI IN CUVANTUL BISERICII LUI, CEA CALAUZITA NEINCETAT DE DUHUL SFANT CATRE TOT ADEVARUL. Crede intocmai ca un copil care asculta de cuvantul tatalui sau al mamei sale, fara sa ceara dovezi, bizuindu-se pe aceste adevaruri, la modul absolut.

CEL SARAC CU DUHUL SE CONSIDERA CEL DIN URMA DINTRE PACATOSI SI MAI PACATOS DECAT TOTI, LASANDU-SE NESOCOTIT, NELUAT IN SEAMA DE TOTI.

Sfantul Ioan de Kronstadt

[cristiboss56]

"Ca mintea şi inima unui creştin luptător să se curăţească, trebuie ca acesta să nu primească gândurile rele, nici să gândească cu viclenie. Să se lupte pe cât poate, simplu, smerit şi cu dăruire. Toată viaţa duhovnicească este fundamentată pe gând. Astăzi, când în lume păcatul a devenit o modă, omul înţelept trebuie să-şi îndrepte cugetul său şi să evite pricinile care-l provoacă, ca şi albinele fumul, pentru că sufletul lui se va aprinde.
Gândurile de hulă sunt precum avioanele care ne deranjează prin zgomotul lor, când zboară pe deasupra noastră, şi nu putem să le împiedicăm. Gândurile de hulă sunt toate ale diavolului şi omul nu poartă nici o vină dacă nu le primeşte. Iar cea mai bună înfruntare a lor este cântarea şi Rugăciunea lui Iisus. Prin gândurile de hulă, diavolul îi chinuieşte pe oamenii sensibili, ca să-i ducă la amărăciune şi deznădejde. Când gândurile vă necăjesc, să nu le daţi absolut nici o importanţă. Lăsaţi câinii să latre! Şi un singur gând de mândrie dacă trece prin mintea voastră, acesta ia avânt şi pierde toate virtuţile voastre. Diavolul nu poate să cunoască gândurile bune ale oamenilor. Gândul viclean, când unelteşte cu omul trupesc, face un rău îndoit sufletului. Aşa cum diavolul când unelteşte cu omul rău, face un rău îndoit lumii.
Fiecare judecă lucrurile după măsura stării lui duhovniceşti. Dacă unul are cugetul stricat şi „maşina lui este stricată”, şi chiar aur să pui într-însa, va face „gloanţe de aur”, ca să ucidă. Omul care ascultă de gândurile lui, dacă este monah se rătăceşte, dacă este mirean îşi pierde minţile."
( Cuviosul Paisie Aghioritul)

[cristiboss56]

Pasarile care traiesc sub cerul liber sunt istete si prevazatoare si nu se dau prinse. Cand unele ca acestea vad pe careva apropiindu-se de ele cu gandul de a le inhata, tasnesc indata in sus, daca se afla pe pamant, si in felul acesta scapa.

Si crestinul trebuie sa fie ager si prevazator, sa nu-si lase sufletul prins de vanatorul cel nevazut. SUFLETUL ESTE CA SI PASAREA CERULUI, DIAVOLUL ESTE VANATORUL CEL RAU CARE CAUTA SA PRINDA SUFLETE. Asa cum pasarea cerului, avantandu-se in zbor spre cele inalte, scapa de vanator, si noi, cand ne vedem dusmanul – pe diavolul care ne vrea sufletul luat in captivitate, prin fel de fel de momeli pamantesti – trebuie sa ne desprindem indata de acestea, sa nu ne lasam prinsi de ele nici o clipa, SA ZBURAM CU GANDUL CATRE CELE INALTE, LA IISUS HRISTOS DOMNUL SI MANTUITORUL NOSTRU, pentru ca in acest chip sa scapam mai lesne de cursele vanatorului.

Sfantul Ioan de Kronstadt

[cristiboss56]

Cea mai scurta carare de urcat catre Domnul : iubirea.
Vrei sa fii miluit de Hristos ? Miluieste-i pe cei sarmani !

Iubirea de săraci şi iubirea de străini sunt două ramuri de măslin cu al căror rod se ung toţi, din care însuşi Domnul Îşi unge capul şi picioarele şi va răsplăti în împărăţia cerească pe acela care-L unge. Că adevăratul iubitor de săraci aude pe Cel ce zice: "Milostenia şi credinţa nu te vor lăsa pe tine, însă să le legi pe ele de grumazul tău şi vei afla darul, ca să gândeşti cele bune înaintea Domnului şi a oamenilor".

Iar căile drepţilor întocmai cu lumina strălucesc, mergând înainte luminează, până ce se isprăveşte ziua. Încă şi Legea porunceşte, zicând: "Deschide mâinile tale spre sărac, ca să nu strige către Dumnezeu împotriva ta". Iar la Proverbe zice: "Viaţa săracului să nu o uiţi şi sufletele celor flămânzi să nu le întristezi şi să nu ocoleşti cu milostenia ta pe cei ce au trebuinţă. Pe fratele cel scârbit să nu-l alungi, nici să-ţi întorci fata ta de la sărac". Şi iarăşi zice: "Omul cel milostiv, sufletului săi îi face bine, iar cel nemilostiv îşi pierde trupul său".

Şi Proorocul Osea zice: "Să semănaţi cu dreptate şi milă şi dreptatea să le păziţi şi să vă apropiaţi de Dumnezeul vostru de-a pururea". Daniil a zis lui Nabucodonosor: "Sfatul meu să fie plăcut înaintea ta, împărate, păcatele tale să le curăţeşti cu milostenia, şi nedreptăţile tale, cu îndurările spre cei săraci". Iar David zice: "Împărțit-a, dat-a săracilor, dreptatea lui rămâne în veacul veacului Domnul iubeşte milostenia şi dreptatea. Fericit este cel ce înţelege pe cel sărac şi netrebnic, că în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul". Iar Iov a zis: "Au doar am lăsat eu pe cineva să iasă din uşile mele cu sânul deşert?"

Şi altul: "Pleacă-ţi urechea ta la cel sărac, că cel ce dă săracului, nu va duce lipsa". Şi iarăşi: "Pe cât poate da mâna ta şi pe cât îţi este puterea, fă milostenie". Că omul milostiv sufletului Său îi face bine, şi binecuvântarea lui Dumnezeu este peste capul celor ce dau". Bogăţia, poate să fie izbăvire a sufletului omului. Cu milosteniile şi cu credinţa se curăţă păcatele. Şi cel ce miluieşte pe sărac împrumut da lui Dumnezeu şi, după darea lui, i se va răsplăti.

Deci, bine este omului a da din destul celor lipsiţi, din ostenelile sale, cele ce dă Domnul, fără alegere cui să dea, sau cui să nu dea. Cu slujba aceasta preadreaptă se împlineşte pentru că este slăvita la Dumnezeu. Şi aşa, drept să slujească lui Dumnezeu şi viu va fi. Că mare este omul şi scump bărbatul cel milostiv. Iar Apostolul zice: "Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi seceră. Iar cel ce seamănă cu binecuvântare, cu binecuvântare va şi seceră". Şi mai zice: "Macedonia şi Ahaia ne-au rugat, cerând harul de a lua parte şi ele la ajutorarea sfinţilor celor săraci, care sunt în Ierusalim". Iar Domnul a zis: "Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie şi faceţi-vă pungi ce nu se învechesc şi comori în cer ce nu se împuţinează, că unde sunt comorile voastre, acolo vor fi şi inimile voastre".

(Sfântul Antioh)

[cristiboss56]

Trebuie să ne învăţăm în viaţa noastră, să nu facem doi paşi fără să spunem "Tatăl Nostru"! Nu-ţi permite să ieşi din casa ta, fără să faci dimineaţa 3 metanii, să spui de 3 ori sau 7 ori Tatăl Nostru sau Împărate Ceresc! Chiar dacă te grăbeşti, asta o poţi face pe drum şi în tramvai, la şcoală, în maşină sau la serviciu.
Dacă eşti cu adevărat puţin temător de Dumnezeu, Dumnezeu iţi încurcă căile vieţii, în asa fel, încat, tu să nu ajungi în primejdie.
Iar acesta este lucrarea Îngerului Păzitor, cel mai mic, din ceata îngerilor de jos!
https://www.youtube.com/watch?v=zESKtmF0OdY