Teoria Big-Bang o eroare. Alta la rand.

[iuliu46]

Pai unul din mijloacele prin care ne putem ajuta sa nu ne smintim pe noi si pe altii este sa avem simtul masurii, sa intelegem cand vorbim cu peretii si sa ne despartim de omul eretic dupa prima si a doua mustrare. Ca daca-l vezi ca scrie intr-una despre Sf. Luca fotograful, Verginica si trambita Udrea, e clar ca omul nu se mai indreapta nici daca dai cu agheasma. Si atunci te desparti de el. Nu il inviti sa-si scrie in continuare prostiile doar ca sa ti le poti scrie si tu pe ale tale. :)

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iuliu46

Pai unul din mijloacele prin care ne putem ajuta sa nu ne smintim pe noi si pe altii este sa avem simtul masurii, sa intelegem cand vorbim cu peretii si sa ne despartim de omul eretic dupa prima si a doua mustrare. Ca daca-l vezi ca scrie intr-una despre Sf. Luca fotograful, Verginica si trambita Udrea, e clar ca omul nu se mai indreapta nici daca dai cu agheasma. Si atunci te desparti de el. Nu il inviti sa-si scrie in continuare prostiile doar ca sa ti le poti scrie si tu pe ale tale. :)

Oioooi... Naaa... c-ai luat-o pe arătură şi prin coclauri şi hăuri... :)
Acuma trebuie să alerg după tine să te aduc înapoi... :)

Şi mai ai şi viteză... io' îs' tot ruginit, cum te prind mai prind eu acuma ? :)

Cu Doamne miluieşte te prind. Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte...

Tu crezi şi vrei ca toţi să aibe acelaşi simţ al măsurii?
Asta-i măsură diabolică, ispită ce imită harul... ispită puternică şi fină, de mătase... Printre cele mai periculoase...

Da' ce crezi că suntem comunişti? Doamne fereşte... Trebuie să-i nivelezi pe toţi?
Sau capitalişti? Fiecare ia de la fiecare, cu egoism, cât mai mult, apoi nu ne mai săturăm şi ajungem să ne distrugem în războaie, cu interese, să luăm iar, şi apoi să conducem lumea şi apoi să conducem Universul? Astea-s boli. Ne ferim de ele.

Deci, spune-mi ce ştii tu despre "simţul măsurii" ?
Cu ce măsură mărturiseşti tu pe Hristos? Cu ce măsură te sfinţeşti? Cu ce măsură iubeşti? Cu ce măsură primeşti? Cu ce măsură dai? Cu ce măsură trăieşti? Cu ce măsură înmulţeşti, ierţi, te smereşti, te mântuieşti?

Tu pui măsura Sfintei Maria Egipteanca de exemplu, cu măsura Sfântului Ignatie Briancianinov, cu măsura tâlharului de pe Cruce, ce-a fost mântuit, cu măsura lui Pavel, a lui Ioan, a lui Toma şi cu măsura creştinilor celor mulţi? Creştini care, desigur, merg la Sfintele Liturghii, iau Sfânta Împărtăşanie, dar îşi trăiesc viaţa cum pot şi ei, mai o onomastică, se mai pilesc, mai cad pe sub masă, i-adevărat, se căiesc, le pare rău, Dumnezeu îi iartă spontan.
Se mântuiesc? Sigur că da. Toţi. Aceştia da, toţi. Dar au măsuri diferite. Cu cât dai mai mult lui Dumnezeu, cu atât primeşti mai mult de la Dumnezeu. Şi Domnul, oricât îi dai, e mulţumit. Şi te răsplăteşte ce îi dai, însutit şi în viaţa asta şi în veşnicie.

Deci cine dă şi face măsura? Dragostea ce-o ai în tine, ce vrei s-o ai, ce o doreşti, ce-o înmulţeşti, ce-o răspândeşti. Indirect, tu singur îţi dai măsura. Înmulţirea talanţilor. Care sunt talanţii? Fiecare virtute e un talant. Şi îi avem toţi, odată, toţi talanţii, daţi tuturor oamenilor, la naştere. Unii sunt mai importanţi ca alţii, şi mai importanţi ca alţii. Talanţi.
Dragostea e cel mai mare. Apoi credinţa. Şi nădejdea. Dacă ai talantul milosteniei şi eşti musulman, nu te mântuieşti. Fiindcă talantul -credinţei- în Sfânta Treime, îl scuipi, îl batjocoreşti, îl huleşti şi-l îngropi, nu vrei s-auzi de el. Na, cu ce-i de vină Dumnezeu? Dacă acei 3 talanţi mari lipsesc, nu poţi primi har. Fără har, nu poţi să te mântuieşti. Şi... mai sunt şi jucăuşii care imită harul... Ăla-i alt subiect...

Deci ce spui? Vorbim cu pereţii? Trebuie să ne despărţim de omul eretic? Da, aşa spune versetul:
"De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te" - Tit 3, 10
Daaa ! Perfect. Jucăuşii ştiu toată Biblia pe de rost, cum ai citit versetul ăsta, prima dată apar ei. Fiindcă citind din Biblie, te deschizi harului, de-aia apar jucăuşii foarte repede, ca să risipească harul din-lăuntrul tău şi te închidă înapoi. Harul ţi se dă ca să lucrezi cu el. Nu ca să te gâdile... E o unealtă. În fine, ăsta-i alt subiect.
Cu harul lucrezi prin rugăciune. Primul pas. Apoi cu osârdia, stăruinţa, silirea în rugăciune, ceri dragoste şi smerenie şi ascultare de Biserică şi de Sfinţii.

Când ai făcut chestia asta, dulcea rugăciune, care nu-i chestie, iertare, ceri ajutorul şi rugăciunile Preacuratei şi Sfinţilor. În momentul ăsta, jucăuşii fug. Sfinţii de la care ceri, încep rugăciunile pentru tine, în comuniune cu ei, înveţi să lucrezi cu harul, jucăuşii sunt înspăimântaţi că începi să lucrezi cu harul şi mânioşi şi plini de ură, fugind cu promisiunea că se întorc, şi întotdeauna îşi ţin promisiunea. Se întorc mai mulţi şi mai hotărâţi...
Cu cât ceri cu mai multă smerenie, zdrobire, cu atât primeşti mai mult. De fiecare dată, pe lângă orice cer, să nu uiţi să ceri dragoste. E ca un fel de ulei, care unge unealta harului, să lucrezi strună cu el.

Deci citind versetul, te rogi. Dacă nu ştii ce să spui, spune: "Doamne miluieşte, Doamne iartă-mă, Doamne îţi mulţumesc, Doamne slavă Ţie, Doamne, fie-ţi milă de mine şi dă-mi dragoste şi smerenie, ajută-mă să te slujesc cât mai bine pe Tine şi pe oamenii pe care-i vrei în Împărăţia Cerurilor, Doamne dă-mi dragoste şi ajută-mă să înţeleg şi să lucrez cu harul Tău, ajută-mă să iubesc, că eu nu pot nimic, Doamne şi Tu poţi toate, Doamne... Doamne miluieşte..."

Cu jertfă, cu lacrimi dacă poţi, cu zdrobire, apoi fără să ştii cum, harul Duhului Sfânt, va lucra în tine şi vei primi ce ceri, dacă-ţi este de folos spre mântuire.
Dacă ceri: "Doamne, ajută-mă să-l biruiesc pe ereticul ălaaaaaaaaa, să-l zdrobesc, că Tu ai putere şi vrei să arăţi că eşti puternic, prin mine, să mă faci puternic, pentru Tine..." şi alte prostii, e ca şi cum ceri un Lamborghini, primeşti zero.

Harul pleacă, rămâi gol, şi abea aşteaptă jucăuşii să pună pe tine, şi-apoi tu singur te pedepseşti prin asta. Primeşti nimic şi apoi te învaţă jucăuşii să-L acuzi tot pe Dumnezeu, parcă El ar fi de vină cu ceva, din nerozia ta...

Nu mai lungesc, citeşti versetul acela Tit 3, 10, cu rugăciune, ceri dragoste, smerenie, ascultare, în pronia Domnului te pui în mâinile Domnului, şi îţi vine răspunsul în conştiinţa care ai curăţit-o.
Şi uite, eu, când m-am rugat, am primit în har, răspunsul în conştiinţa mea, care spunea: "dar n-am spus cât să dureze nici întâia, nici a doua mustrare".
Şi mi s-a dat să înţeleg "măsura".

Aceea de care vorbeai tu mai sus. Şi observ că măsura ta e mică. Foarte mică. Fiindcă dragostea ta e mică, puţină. Răbdarea ta e şi mai mică. Fugi de jertfă, de răstignire, şi-atunci cum să te mai deschizi harului? Iar dacă te deschizi puţin, jucăuşii aleargă foarte repede să închidă înapoi ce-ai deschis, şi dacă nu ştii să deschizi, să ţii deschis, să lărgeşti inima, să o ţii deschisă, să ţii harul înăuntrul, să lucrezi cu el, atunci cum te mai faci unealta Domnului? Vas al Domnului? Măcar de lemn, dar să fi vas. Dacă n-ai dragoste, rugăciune, smerenie, ascultare, credinţă, nădejde, nici de lemn nu poţi să fi. Abea o să te ţii tu pe drumul spre mântuire. Dacă o să te ţii.

Şi-atunci cât să dureze o mustrare? Durează câtă dragoste ai: un minut, o oră, o zi, o săptămână, o lună, un an, 5 ani, 10 ani, 50 de ani, toată viaţa... :) Depinde şi în ce îmbraci mustrarea: în dreptatea cu care vrei să tai, în jertfa cu care vrei să te smereşti, în milostenia cu care vrei să mângâi. Cu discernământ, trebuie toate, în măsuri diferite, în circumstanţe diferite...

Măsurile... Mare taină...
La alte versete, după rugăciune, primeşti alte răspunsuri, în conştiinţa ta, din har, să citeşti mai mult, să mergi la Sfinţii Părinţi, să te rogi mai mult, să te smereşti mai mult... Uneori Duhul Sfânt îţi ia harul, brusc, spontan, ca să vadă cum reacţionezi, ce faci, să te încerce, să te călească ca aurul în topitoare, te lasă deschis şi gol, să vadă ce faci, cum lupţi, ce spui, ce gândeşti, ce fapte ai, ce doreşti, ce înmulţeşti. Biruieşti sau nu. Şi depinde ce faci, harul vine înapoi mai puternic, mai limpede, sau vine mai slab, că tu l-ai slăbit, credeai că ţi se cuvine ceva... Eh, multe... multe şi sunt taine.

Nu îţi pot spune prea multe, trebuie să le trăieşti tu, să le experimentezi tu. Citeşte din Noul Testament, din Sfinţii Părinţi. Îndrăgosteşte-te de Hristos...
Doamne miluieşte... Doamne miluieşte... Doamne miluieşte...

BA CHIAR PENTRU CEI CE VOR TRECE PE AICI, SĂ CITEASCĂ ÎN ACEST TOPIC, JUCĂUŞII (demonii) ÎI VOR SPUNE ACELUIA: nu citi aici, a scris mult şi a scris numai prostii, copilării, tu poţi mai mult de atât. ŞI MULŢI NU VOR CITI.

PREA MULŢI VOR FI AMĂGIŢI AŞA... DAR... CU MILA DOMNULUI TOATE... :)

De ce am scris cu litere mari şi îngroşate aceste rânduri?
Nu să ies eu în evidenţă, ci să ajut, să îndemn la citit, că poate am greşit ceva pe undeva şi cineva vrea să mă ajute.

Ţi-aş mai scrie, dar am spus ce trebuia spus... Fă acestea şi vei fi viu.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă.

[DragosP]

Doamne miluiește, Doamne miluiește, ... miluiește!

[iuliu46]

Vezi tu, simtul masurii inseamna sa intelegi ca exista ispite care vin din partea dreapta si sa incerci sa ramai cu picioarele pe pamant. Nu sa incerci sa le demonstrezi celorlalti ca esti vreun sfant stalpnic coborat din Filocalii direct pe forumul crestin ortodox.
Indiferent daca incerci sa o ascunzi in spatele unei false smerenii, mandria ta razbate prin toti porii. Nu ar strica sa te smeresti in liniste si sa ceri ajutor de la parintele din parohia ta. Pentru ca mi se pare ca nu doar ca vrei sa-l ajungi din urma pe vsovivivi, dar sunt sanse chiar sa-l intreci, daca nu cumva ai facut-o deja. Trambitele sunt deja arvunite, asa ca incearca sa-ti gasesti un loc mai modest in ceata dreptilor. :)

[DragosP]

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, ... miluiește!

[Igor_Paslusnik]

Iuliu, mă iubeşti? Pe mine, cel de pe forum. Şi dacă mă iubeşti, de ce nu mă asculţi? Ce ţi-am dăruit rău?

Nu ţi-am dăruit de la mine nimic, eu nu am nimic, tot ce am, am primit, cu un singur scop: să dăruiesc totul, tot ce am primit.
Şi iubesc atât de mult ce am primit, că nu pot dărui totul, ca un egoist stricat ce sunt, mi-e frică că nu voi mai primi, dacă dăruiesc totul... Dar ăsta-i alt subiect.

Frăţioare, te rog să mă ierţi dacă te-ai smintit. Şi-acum iar încerc să-ţi dăruiesc o seminţă... De Hristos se sminteau oamenii, mulţi, dar spune Hristos, la Matei 11, 6: "fericit este acela care nu se va sminti întru Mine."
Ştia Domnul că oamenii se vor sminti şi de ucenicii lui, şi le spune: "Şi câţi nu vă vor primi, ieşind din acea cetate scuturaţi praful de pe picioarele voastre, spre mărturie împotriva lor." - Luca 9, 5.

Oamenii se smintesc de Hristos şi se smintesc de Apostoli, de Episcopi, de Preoţi, de Diaconi, diaconiţe, preotese, cantori, crâsnici, vânzători/slujitori la pangare, vin în Biserică să judece, să împungă, se bosumflă de orice, ridică din sprâncene, zâmbesc cu multă "înţelepciune", mai ales se smintesc de cei care vor să înmulţească dragostea şi câte-o altă virtute în cetatea lor, îi dau afară pe creştini, nu acceptă nicio -măsură- de grâu în cetatea lor, alungă pe cei ai Domnului, pe ucenicii mici şi mari...

Cum ar fi dacă toţi oamenii ar spune către toţi Episcopii, Preoţii, Diaconii, diaconiţele - soţiile diaconilor, preotesele, toţi cantorii, crâsnicii, studenţii, masteranzii, doctoranzii, să le spună cum spui tu:

iaaaaa, hai sictir, "simţul măsurii înseamnă să înţelegeţi că există ispite care vin din partea dreaptă şi să încercaţi să rămâi cu picioarele pe pământ. Nu să încerci să le demonstrezi celorlalţi că sunteţi voi sfinţi stâlpnici coborăţi din Filocalii. Indiferent dacă încercaţi să vă ascundeţi în spatele unei false smerenii, mândria voastră răzbate prin toţi porii. Nu ar strica să vă smeriţi în linişte şi să cereţi ajutor de la părintele vostru duhovnic. Pentru că mi se pare că nu doar că vrei să-i ajungeţi din urmă pe eretici, dar sunt şanse chiar să-i şi întreceţi, dacă nu cumva aţi şi făcut-o deja," aşa că stricaţilor ! Ieşiţi afară ! Nu primesc de la voi ! Huoooo...

Şti ce-ar fi atunci? Ar fi iadul, în inima şi fiinţa ta. Şi prăpastia lipsei comuniunii. Ai deveni sectă, Doamne fereşte. Neo-protestant... Ai urâ Biserica... Ai crede că Biserica minte cu ceva... Să nu fie...

Înăuntrul tău trebuie să fie Împărăţia Cerurilor, spune Scriptura, nu iadul.
Da, spune Sfântul Siluan Athonitul: "ţine mintea în iad şi nu deznădăjdui".
Ştii cum tâlcuiesc, eu păcătosul, aceste cuvinte ale Sfântului Siluan? Dacă ţii mintea în iad cu nădejde, în inima ta, creşte, se înmulţeşte şi înfloreşte minunat, Împărăţia Cerurilor. Şi cu cât ai mai puţină minte cu nădejde în iad, cu atât ai mai puţină Împărăţie a Cerurilor înăuntrul inimii tale.

Naaa, c-am spus-o... :)

Fiecare om e o cetate. Acolo trebuie sădite seminţele Luminii, ale Împărăţiei Sale, unii altora, în comuniune cu Biserica, cu Sfinţii din Ceruri, care seamănă din belşug, cu noi creştinii, nu numai să primeşti pe semănătorii Domnului, ci şi tu să devii semănător, după -măsura- ta, să ne mărturisim unii altora, să ne îmbunătăţim unii pe alţii, că la orice măsură ai ajuns, niciodată, repet, niciodată nu vei avea tot, nici aici, nici Împărăţia Cerurilor, fiindcă TOT, e Dumnezeu, de El te poţi uimi veşnic, dar niciodată n-o să-L înţelegi tot, n-o să ai tot de la El, deci dacă ştii că de la fiecare poţi primi orice, şi desfaci acasă, în cetatea ta, şi vezi dacă bun, ţii, dacă nu-i bun, arunci, fiindcă cauţi pe Domnul, să fie din belşug în ce primeşti, şi apoi poţi dărui din ce ai, tot aşa, cu Domnul din belşug în ce dai, dar să fi în comuniune, nu să fi ca cei din "pucioasa ierusalimului", care ei spun că toţi sunt inferiori, numai ei au tot şi dau tot tuturor. Acolo-i iad. Ei nu primesc de la nimeni nimic. Nu au comuniune şi nu vor să aibe. Creştinii nu sunt aşa. Noi ştim că toţi poartă chipul lui Hristos, deci primim şi de la un ateu, poate e o virtute acolo în ce ne dă ateul, ne folosim de acea virtute să-l mărturisim pe Domnul, să-L arătăm pe Hristos, după -măsura- fiecăruia.

Deci, eu, fratele meu drag, păcătos foarte mare cum sunt, m-am pregătit de pe la 15 ani, cu 5 ani de seminar, cu două facultăţi de teologie, şi acum am terminat un master în teologie, din mila Domnului.
Am adunat experienţă. De luptă cu patimile, cu mândriile, că sunt de multe soiuri, îţi spun din experienţă, le-au înmulţit soiurile jucăuşii, experienţă de căderi, de ridicări, de lipsiri, de loviri, de biruiri...
Îmi doresc să fiu preot, dar n-am găsit încă fata, femeia, potrivită, care să iubească pe Domnul Hristos, măcar jumate din cât de mult Îl iubesc eu... Vreau să fac şi un doctorat, dacă nici în timpul doctoratului nu voi găsi, voi merge să mă călugăresc, cu mila Domnului.
Deci ce spui frăţia ta, am adunat sau n-am adunat câteva seminţe din har, acolo, amărâte, uscate? În anii de teologie? iar dacă am adunat, poftim, cu tot dragul, ţi le dăruiesc ţie toate, absolut toate, nu vreau să-mi ţin nimic mie, poate mai primesc, mila Domnului, că poate în inima ta, se va face o grădină frumoasă.
Deci frăţia ta, un potenţial, viitor preot, trebuie să fie pregătit înainte sau după hirotonie întru diacon şi preot?
Deci răspundeţi în inima ta, la întrebare asta...

Şi acum te întreb din nou: Iuliu, mă iubeşti? Pe mine, cel de pe forum, de aici. Şi dacă mă iubeşti, de ce nu mă asculţi? Ce ţi-am dăruit rău?
Dacă seminţele ce ţi le-am dăruit nu fac fructe frumoase, de folos spre mântuire, taie-le degrabă şi aruncă-le în foc, iar dacă aduc rod, te rog mult, dă-mi şi mie din acele fructe... Voi încerca să le dăruiesc pe toate... Doar aşa creşte dragostea...

Slavă Ţie Doamne, slavă Ţie... Doamne miluieşte, Doamne miluişte, Doamne miluişte... :)

[CristianR]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Iuliu, mă iubeşti?

Cum te poate iubi cineva care nu te cunoaște și cum poți tu iubi pe cineva pe care nu-l cunoști? Mai lasă dulcegăriile astea; mie-mi dau o puternică senzație de falsitate, chiar dacă tu ești încredințat că e autentic.

[iuliu46]

Nu am cum sa te iubesc pe tine cel de pe forum pentru ca te afli pe un drum gresit rau. Ii iubesc pe altii care scriu cuvinte, nu arunca pietris in rasnita de cafea. Nu dau nume si nu le spun ca-i iubesc ca sa nu li se urce la cap dar exista oameni pe aici pe forum ( e drept ca nu intra prea des ) fata de care eu par un repetent care nu a inteles nimic din Biblie sau din Sfintii Parinti. De aia nici nu prea discut prea multa teologie, ca mai bine citesti ce scrie un om destept decat sa flecaresti ca un prost.
Tu doar iti inchipui ca esti pe undeva pe sus pe scara asta a teologhisirii. Dar de fiecare data cand citesc ce scrii, am impresia ca te-ai urcat pana in varf pe o alta scara care nu duce nicaieri ... asta in cel mai bun caz. Nu pe mine sau pe altcineva trebuie sa-i convingi ca esti smerit si oricum nu-i convingi cu chestii de genul " sunt un pacatos, rugati-va pentru mine ", asta dupa ce ai scris un mesaj din care reiese ca te crezi a 8 a trambita. :)

[iuliu46]

In plus, sper sa intelegi ca preotia nu-i pentru tine si sa renunti. Sau sa te opreasca altcineva. Desi nu ar fi prima data cand oameni prea mandri ca sa-i incapa o simpla haina de preot ar ajunge in pozitia asta.

[CristianR]

În prealabil postat de iuliu46

Nu am cum sa te iubesc pe tine [...]. Ii iubesc pe altii [...]

Deci nu te iubește pentru că iubește pe altcineva. Nefericită soartă, Igor! :)

P.S. Sper să ai puțin simț al umorului, că de al lui Iuliu nu mă îndoiesc.