Parintii sunt impotriva

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Numai ca eu m-am referit la altceva, anume la modul cum sunt deformate aceste lucruri din nenumarate pricini, printre care vechile mentalitati (precrestine) si pudibonderiile pietiste care au urmat.

Da, aici, da sunt de acord, că mentalităţile precreştine, fiind lipsite de desăvârşire, nu că au greşit, dar aveau altă măsură, altă înţelegere, altă abordare, alte atitudini faţă de căsătorie şi multe altele ale lor de atunci. Dar nu-i de vină Hristos, nici Sfinţii, Biserica, creştinii.
Dacă atâta-i duce căpşorul, şi asta vor, asta fac...

Iar "pudibonderiile", aici există măsură. Nobleţea, aristocraţia, unui creştin, cuprinde şi pudicitate. Întro măsură sau alta a sfinţeniei ce o doreşte, a Împărăţiei ce o râvneşte.

În prealabil postat de ioan67

Iar a da recomandare unui om sa se casatoreasca, in afara cazului ca ii esti duhovnic (asadar faci parte dintr-o relatie de ascultare in Biserica), mi se pare o prostioara - ca sa ma tin la blandeturi.

Frate Ioan... duhovnicul îi da mai mult o ascultare, decât o recomandare.
În plus, a venit pe forum, să ceară ajutor, sfaturi. Le-a primit.
Şi apoi mai în plus, sunt vrednici de căsătorie, calificaţi, să-i spunem modern, iar în Hristos, vor fi fericiţi şi împliniţi.

Şi sunt şi încurajaţi spre căsătorie, fiindcă n-au rezistat trupeşte în feciorie până la căsătorie, deci acum, în concubinaj, sunt în desfrânare şi curvie. De asta trebuie să-i ferim mai mult ca de orice. Fiindcă îi perciclitează, le pune în foarte mare pericol mântuirea.
Duhul Sfânt, în Biblie, trage semnale puternice de alarmă, faţă de acest subiect.

În plus, vedem depravarea societăţii, ateismul, incalificabilitatea căsătoriei, respingerea ei, nedorirea sfinţeniei, a mântuirii, a lui Hristos, când un om are în timp, mai multe persoane cu care se cunoaşte intim şi i se pare un lucru normal, Doamne fereşte.

Iar sunt nişte oameni atât de minunaţi, un caz atât de fericit şi binecuvântat, să fie aici pe forum, să-i putem sprijini şi întări, cum să nu se căsătorească?

Să se căsătorească ! :) Amin ! Să le ajute Dumnezeu.

Iar acestea, ca o recomandare, un sfat, o povăţuire, nu o ascultare duhovnicească.

În prealabil postat de ioan67

Daca ai fi constient de gravitatea/maretia casatoriei ai fi un pic mai retinut cand ii indemni pe altii sa dea buzna la casnicie. Esti sigur ca toti oamenii trebe impinsi la Preotie, de pilda?

Niciodată gravitate. Căsătoria e unul din cele mai minunate lucruri ce s-au întâmplat omenirii, după căderea primilor oameni, Adam şi Eva. Nu pentru dulceaţa unirii intime ce-o aduce căsătoria (asta-i bonus) ci pentru posibilitatea ca prin căsătorie, să redobândim cerurile, Raiul pierdut, veşnicia în Dumneu Iubire Infinit...

Iar Căsătoria, e un cu totul alt lucru, faţă de Preoţie.
Căsătoria îţi deschide Cerurile. Dar Preoţia te pune în căsătorie şi îţi arată drumul, te călăuzeşte spre Cerurile deschise.

Doamne ajută.

[ioan67]

Igor, a fi pudic, cel putin uneori, cred ca e lucru bun. Mi se mai intampla si mie, uneori...:)
A fi, insa, pudibond e deja altceva. E o deformare de caracter, printre altele... Nu e o virtute, ci o meteahna.

*
O parte a crestinilor a "ajutat" la instalarea, copios cultivata mai apoi prin secole, a pudibonderiei. Aceasta a avansat in asa fel incat cea mai mica sugestie/aluzie catre actul sexual ii face pe unii sa paleasca ori sa roseasca. Unii mai si lesina, parol!
Ei bine, astfel de cazuri tin mai mult de patologia sufletului si de meschinarie, nu de sanatate ori virtute.

E drept ca prin aceste consideratii nu vrem, Doamne fereste, sa facem apologia nesimtirii, a grosolaniei, a destrabalarii etc. Sunt un om care trage, atat cat mai e omeneste posibil, la curatie si asa am fost de cand ma stiu. Mai cred si ca lumea e plina de obscenitati, de tot felul de mizerii ale unei moralitati invinse de senzualitati necontrolate si mult prea exaltate.
Dar solutia nu e nicidecum negarea sau interpretarea rusinoasa a vietii, ci intelegerea lucrurilor in alcatuirea lor naturala, mai intai si apoi la niveluri tot mai inalte (spiritualizate, induhovnicite).

[vsovi]

Domnule Igor,

Nu prea înţeleg în numele cui vorbeşti tu, scri tu, dai sfaturi, te prezinţi ca noi, nu ştiu şi nu se înţelege care noi, ''tratezi'' şi ''rezolvi'' probleme, faci ''îndemnuri''...

Eşti cumva tu reprezentantul vreunei mînăstiri?
Eşti tu vreun călugăr rătăcit pe forum?
Eşti tu însărcinat de vre-un preot sau vre-un stareţ sau vre-un duhovnic să îndrumi ortodocşii sau forumiştii?
Eşti tu un ortodox care poţi să-ţi permiţi să vorbeşti în numele tuturor ortodocşilor?


Ai un limbaj foarte bisericos, alunecos, tumultos în care amesteci toate de-avalma, inclusiv judeci, jigneşti, dai sentinţe, ştii tu totul mai bine ca toţi... (şi eu păţesc la fel)

Nu vreau să te critic sau să te opresc, dar nu prea înţeleg ''tratamentele'' tale...

Eşti medic, eşti duhovnic?.. sau eşti vreo tincuţă în haine monahale... de cuvînt îndestulător?

Cine te pune să foloseşti tu toate scripturile, toţi sfinţii, toată ortodoxia, toate bisericile şi să vorbeşti de parcă ai vorbi în numele tutuor?

Deci nu vreau să te critic, ci pur şi simplu, citind ce scrii şi cum scrii, nu îţi poţi da seama cu cine stai defapt de vorbă... Eu nu-mi pot da seama ci mă simt aşa ameţit de cap şi jignit şi călcat în picioare în locul oricui m-aş pune dintre cei cărora le scrii tu ca din partea orotodoxiei.

Nu ţi se pare că ar fi frumos să vorbeşti doar în numele tău şi eventual al Duhului de la Dumnezeu care locuieşte în tine?

Eventual în numele a ceea ce ai priceput tu din scripturi... dar nu să ajungi să laşi să se înţeleagă că ceea ce tu îndemni, sfătuieşti şi judeci şi condamni şi ştii ar fi defapt în asentimentul întregii ortodoxii de la Adam şi pînă azi...

Te rog frumos să încerci să mă lămureşti căci eu vrînd să citesc ce răspunzi unuia sau altuia am impresia că stau de vorbă cu o tincuţă care şi-a luat haină monahală şi s-a apucat să facă tratamente pe net.

Te rog nu te supăra, dar te rog să-ţi clarifici felul în care pui problema, adică cine eşti şi pe cine reprezinţi şi în numele cui vorbeşti şi de pe ce treaptă te adresezi tu interlocutorilor tăi cărora le răspunzi folosind mulţime de argumente ''ortodoxe''.

Deci te rog nu te supăra şi te rog fă-mă să înţeleg cine este acest Igor Paslusnik? E numele tău?
De ce ai acolo o carte care se deschide singură?
De ce amesteci toate şi le aduci pe toate cele din ortodoxie în argumentaţie împreună cu părerile tale de multe ori auto-îndreptăţite prea mult şi trecînd cu ele peste buna cuviinţă a unei discuţii căci judeci şi calci în picioare şi jigneşti de parcă nu ai jigni...

Te rog deci să mă lămureşti ca să ştiu cum să încerc să-ţi citesc postările.
Altfel am impresia că stau de vorbă cu un om deprimat care dă mulţime de sfaturi şi îndemnuri ca o tincuţă îmbrăcată călugăreşte sperînd ca astfel, prin mulţimea deşartă a textelor date deavalma, să se auto-trateze pe sine folosindu-se de drogul ăsta deşertificator şi risipitor ce-i încîntă lăudăroşenia...

Spune dragul meu, cu cine stăm noi de vorbă cînd citim ce scrii şi în numele cui vorbeşti?

În numele unui călugăr, a unui mirean ortodox, al unui preot, al unei mînăstiri... deci te rog să-mi clarifici aceste aspecte dacă vrei să te pot crede că eşti de bună credinţă.

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

[Bublisor]

În prealabil postat de crinrin

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

Eu va inteleg si in acelasi timp o inteleg si pe mama mea. Dar atunci cand sunt sentimente si eu sunt fericita cu el,mai conteaza faptul ca nu e la acelasi nivel cu mine? Oare nu pot doi oameni sa isi faca o situatie impreuna pornind de la nimic,mai ales daca se si iubesc?

[Florinvs]

În prealabil postat de Bublisor

Eu va inteleg si in acelasi timp o inteleg si pe mama mea. Dar atunci cand sunt sentimente si eu sunt fericita cu el,mai conteaza faptul ca nu e la acelasi nivel cu mine? Oare nu pot doi oameni sa isi faca o situatie impreuna pornind de la nimic,mai ales daca se si iubesc?

Pai asta este o falsa problema ca nu ar fi la "accelasi nivel" cu dumneavoastra! Trebuie sa fiti constienta de faptul ca nici o meserie (atata timp cat este legala si morala) nu poate fi considerata superioara sau inferioara altei meserii! Orice meserie are rolul si importanta ei in societate, si contribuie in mod egal la progresul societatii!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de crinrin

Modestia si cumintenia sunt virtuti atunci cand omul, avand toata libertatea si conditiile, nu apeleaza la cele contrare lor.
Daca te-ai nascut intr-o familie modesta, pe undeva e normal sa ai o atitudine de om modest. De asemenea, daca ai avut parte de o educatie stricta, cu multe reguli si restrictii impuse, e firesc sa nu te poti numi altfel decat o fata cuminte. Dar cand vei face dovada acestor calitati si in alte conditii, atunci vei putea spune ca ai niste daruri de care trebuie sa te ingrijesti sa nu le pierzi si sa lucrezi cu ele spre binele tau si al altora.

Modestia şi cuminţenia sunt virtuţi şi atunci când omul nu are libertate şi condiţii. Libertatea o dă Hristos, care aduce modestia şi cuminţenia.
Sunt unii oameni născuţi în familii modeste, care sunt aroganţă. Sau născuţi în familii arogante care sunt modeşti.
Sunt unii oameni născuţi în familii stricte, care sunt răi şi păcătoşi. Sau născuţi în familii rele şi păcătoase, care caută sfinţenia.
Pe forum nu poate să facă dovada cuminţeniei şi dorinţei de îmbunătăţire. Aici vine să culeagă pentru mântuirea ei.
Iar când va avea daruri, nu se va lăuda cu ele, ci le va înmulţi şi dărui, mulţumind lui Dumnezeu, cu bucurie.

În prealabil postat de crinrin

In alta ordine de idei, pe mine ma ingrijoreaza aceasta modestie care nu te lasa sa vezi grija si dragostea mamei. Daca ei nu i-o fi fost usor, o fi ceva rau ca-si doreste pentru fata ei o viata mai buna? Si nu e numai asta. Omul de langa tine ar trebui sa-ti fie superior ca sa te ajute si pe tine sa cresti. Sau macar sa plecati de pe aceeasi pozitie. Altfel, iti asumi nesilita de nimeni un alt rol.

Mama şi orice femeie, dacă nu are pe Hristos temelia şi centru vieţii ei, va greşi. Mult sau mereu.
Mama surioarei noastre "bublişor", spune să nu-l ia de soţ pe prietenul ei, fiindcă e mai sărac, nu are facultăţi, părinţii lui nu sunt foarte străluciţi, deci mama lui "bublişor", nu are pe Hristos în viaţa şi mintea ei.

Deci mama ei, crede mama ei că îi doreşte binele fiicei ei, dorindu-i un confort cât mai bun, lux, comoditate, alături de un soţ cât mai bogat, înstărit, aşezat, fără să se gândească la riscuri, ci doar la un aparent şi prea trecător bine, al fiicei ei. Deci mama ei, din mândria ei, crede greşit că îi doreşte binele, o ţine departe de mântuire, căsătorindu-se cu un băiat modest, asemenea ei, lângă care are mai mari şanse să se îmbunătăţească unul pe altul în Hristos, decât şanse ar avea la unul mai bogat, care complexat de oarecare inferioritate ce-a va vedea la ea, o va desconsidera, poate cu timpul o va înşela, o va neglija şi altele mai grave, Doamne fereşte.

Deci iată, sufletul, raţiunea, conştiinţa surioarei noastre "bublişor", care tinde spre mântuire, tinde spre Domnul, vede în inima ei, simte, că mama ei nu o învaţă de bine, n-o învaţă spre mântuire şi simte nevoia să respingă dorinţa mamei, şi bine face, dar totuşi nu are curajul să facă pasul hotărâtor spre căsătorie şi îmbunătăţirea alăuturi de el, în Hristos, prin Biserică, întro viaţă cu lupte, care oricum le va avea, dar cu mai mari şanse de biruire.
Pentru că ei sunt cu adevărat pe aceaşi poziţie, se iubesc de 8 ani, au început unirea intimă unul cu altul...

Nu pot da cu piciorul la 8 ani, şi la ieşirea din feciorie unul cu altul. Să o ia de la început cu un altul, despre care nu ştie nimic? Şi mai grav, cu acela să se căsătorească după câteva luni, regretând mai târziu? Numai fiindcă a ascultat de mama ei bolnavă de mândrie şi lacomă după bani?

Nu... asta nu...

Iar omul superior care să o ajute să crească şi pe ea şi pe el, le va fi duhovnicul, toţii preoţii şi episcopii cei buni şi de dragoste jertfelnici. Fără să mai amintesc de Sfinţi, care orice carte a unui Sfânt canonizat o va deschide şi va citi, în acel moment, Sfântul îi vorbeşte şi le vorbeşte.

Şi tu faci pe "duhovnica", soră "crinrin"? Pe lângă "nacu simona", a mai răsărit o "duhovnică"? Ce multe femei duhovnici pe forum... Mai înainte o luai în şuturi pe "bublişor" şi acum, cu acelaşi ton atoateştiutor, vii să o înveţi duhovnicie? Dorindu-i practic şi tu, demolarea fericirii ei ?

Se luptă vrăjmaşul puternic...

În prealabil postat de crinrin

Apoi, esti si vei ramane o fata cuminte, gratie educatiei de acasa. O cumintenie care s-ar putea insa sa nu treaca toate testele. De pilda, s-ar putea ca, in cazul in care vei vrea sa te impartasesti, preotul sa-ti spuna ca nu ai voie. De ce? Pentru ca Hristos cere de la noi, inainte de toate, curatenie. Prin urmare, daca ai relatii trupesti nebinecuvantate nu esti deloc cuminte. Cuminte poate fi o alta care, desi frecventeaza discotecile si are un anturaj "rau", nu cocheteaza cu desfranarea ci este curata.

Nu. Este şi va rămâne o fată cuminte, graţie dragostei ei pentru Hristos, nu numai a educaţiei de acasă, care educaţie se poate strica, se poate îmbolnăvi, fiindcă unde nu este Hristos, cel puţin nu este în mintea mamei ei, apar atâtea riscuri de învăţătură mincinoasă şi greşită, în nesăbuinţe...

Da, va primi Sfintele Taine ale Împărtăşaniei, depinzând şi de dragostea, chibzuinţa, rugăciunile şi discernământul duhovnicului, cât şi mai ales de pocăinţă ei şi a lor şi îndreptarea ei şi a lor.

Relaţiile trupeşti le vor opri, dacă nu le-au şi oprit deja, fiindcă se pregătesc de nuntă. Şi măcar cu 3 luni înainte de nuntă, trebuie să fie curaţi. Dacă nu chiar cu 6 luni, vor reuşi, dacă se apropie de Hristos şi de Biserică.

Îi spui că nu e deloc cuminte? Eşti tu, soră, tare cuminte, nu? Ai fost extrem de cuminte, în tinereţile tale, aşa-i? Bârna din ochiul tău, soră, apoi paiul din ochiul altora. Ai văzut cât ai suferit din pricina nesăbuniţei şi neascultării tale, provenite din mândrie? Smereşte-te şi mulţumeşte lui Hristos şi nu mai repeta greşelile.

Iar aceea care frecventează discotecile, în anturajuri rele, nu e cuminte, şi nu va fi preacurând cuminte, cât timp stă în acele medii stricăcioase de suflet, de trup şi mântuire.
Iar "bublişor", nu e una din acele fete, numai pentru simplul fapt că e aici, căutând să culeagă pentru mântuirea ei.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Igor, a fi pudic, cel putin uneori, cred ca e lucru bun. Mi se mai intampla si mie, uneori...:)
A fi, insa, pudibond e deja altceva. E o deformare de caracter, printre altele... Nu e o virtute, ci o meteahna.
*
O parte a crestinilor a "ajutat" la instalarea, copios cultivata mai apoi prin secole, a pudibonderiei.
Aceasta a avansat in asa fel incat cea mai mica sugestie/aluzie catre actul sexual ii face pe unii sa paleasca ori sa roseasca. Unii mai si lesina, parol!
Ei bine, astfel de cazuri tin mai mult de patologia sufletului si de meschinarie, nu de sanatate ori virtute.

E drept ca prin aceste consideratii nu vrem, Doamne fereste, sa facem apologia nesimtirii, a grosolaniei, a destrabalarii etc. Sunt un om care trage, atat cat mai e omeneste posibil, la curatie si asa am fost de cand ma stiu. Mai cred si ca lumea e plina de obscenitati, de tot felul de mizerii ale unei moralitati invinse de senzualitati necontrolate si mult prea exaltate.
Dar solutia nu e nicidecum negarea sau interpretarea rusinoasa a vietii, ci intelegerea lucrurilor in alcatuirea lor naturala, mai intai si apoi la niveluri tot mai inalte (spiritualizate, induhovnicite).

Da, aşa da, total de acord. Foarte corect şi frumos spus şi formulat.

Ce frăţia ta numeşti "pudibond", eu numesc habotnic: "vai, nu mănânc la masă cu vameşii şi păcătoşii, că uite ce stricaţi sunt ei şi ce mult mă lupt eu, şi ei miros urât şi eu sunt curat şi pe dinăuntru şi de dinafară".
Nu aşa frate.
Cu cât vezi mai bine, cu atât ţi se arată, în ce măsură au ceilalţi nevoie de Hristos şi Îl oferi, în măsura în care Îl ai şi tu, dăruitorul.

Dacă Domnul Hristos, s-a băgat în rahatul şi murdăriile şi puroiul nostru, ne-a tăiat cu cuvântul şi ne-a curăţat şi ne-a vindecat, nu la fel trebuie să facem şi noi? Ba da, în măsura dragostei noastre, a discernământului şi scopului nostru.

Dar ! Frate Ioane !

Când ne băgăm poate în cele mai adânci abisuri al iadului: consecinţă a căderii din nemurire, din Rai, "dobândirea hainelor de piele" cum spune la Facere, trupul cel greu, carnea, omul care-a devenit cautător al plăcerilor, ca să înlocuiască adevărate plăceri pierdute din Rai, dătătoarele de viaţă plăceri, cum e ascultarea de Dumnezeu, omul căzut care uşor e tras demoni în falsele plăceri lascive, senzuale, voluptoase, pervertite, ca să eşueze să găsească adevărata plăcere din viaţa aceasta căzută: a primi înţelegerea cunoaşterii trăirii înmulţirii dăruitoare prin Duhul Sfânt a Domnului Hristos şi Hristosul lui Dumnezeu.

Aici deci, în aceasta, nu mai poate fi vorba de pudibonderie, nici de habotnicie, fiindcă aici e lupta cea mare, practic, între suflet şi trup.

Primeşte-mă frate Ioane cu ce îţi spun ca o mireasmă a vieţii, să nu îţi fiu mireasmă a morţii:

"Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă a vieţii spre viaţă." - II Corinteni 2, 15-16.

Şi acum mireasma care pe unii din voi vă ucide, iar altora vă dă viaţă :

"Căci cei ce sunt după trup cugetă cele ale trupului, iar cei ce sunt după Duh, cele ale Duhului." - Romani 8, 5.
"Drept aceea, fraţilor, nu suntem datori trupului, ca să vieţuim după trup. Căci dacă vieţuiţi după trup, veţi muri, iar dacă ucideţi, cu Duhul, faptele trupului, veţi fi vii." - Romani 8, 12-13.
"îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte." - Romani 13, 14.
"Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său." - I Corinteni 6, 18.
"De aceea Dumnezeu i-a dat necurăţiei, după poftele inimilor lor, ca să-şi pângărească trupurile lor între ei" - Romani 1, 24.
"Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort pentru păcat; iar Duhul, viaţă pentru dreptate" - Romani 8, 8-10.
"Iar desfrâu şi orice necurăţie şi lăcomie de avere nici să se pomenească între voi, cum se cuvine sfinţilor" - Efeseni 5, 3.
"Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" - Romani 7, 21-24.
"De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?" - Iacov 4, 1.
"Pentru că, deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte. Căci armele luptei noastre nu sunt trupeşti, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minţii, şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu şi tot gândul îl robim, spre ascultarea lui Hristos." - II Corinteni 10, 3-5.

Mai mult de atât, eu unul, aici, în digital, n-am ce să fac.

Fie vouă după credinţa voastră.

[ioan67]

Igor, nu stim noi pentru cine voieste Dumnezeu casatoria unuia sau a altuia. De unde sa stim daca Domnul binecuvinteaza casatoria lui Ion cu Ana, de pilda?
Una e sa cugetam ca Domnul binecuvinteaza casnicia ca alternativa la libertinaj ori desfrau, alta e sa indemnam pe oricare doi tineri sa se casatoreasca, in baza argumentului ca Domnul binecuvinteaza casnicia.
Igor, Dumnezeu binecuvinteaza si pe tractoristi, atunci cand ei pornesc sa are ogoarele... Ar trebui acum sa indemnam pe toti tinerii sa devina tractoristi, pe temeiul ca noi suntem crestini oratori? Ma tem ca am pacatui, nu de alta dar poate ca Domnul vrea ca unii din ei sa fie patiseri ori strungari. Sau, poate, ii voieste scafandri, mai stii?

Asadar, una e sa ne bucuram atunci cand doi tineri se casatoresc, din iubire si credinta,
alta e sa zicem oricui, asa la gramada, casatoriti-va!
Ultima varianta nu e nici treaba noastra, cred, nici lucru cu discernamant. Daca se iubesc unul pe altul si daca Domnul voieste ca ei sa isi uneasca vietile si sa se desavarsasca impreuna, fii linistit ca vor gasi o cale, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa faca si acest pas.

[vsovi]

Uite dragă Igore, îţi fac o analiză pe text, te rog să nu te superi.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, aşa da, total de acord. Foarte corect şi frumos spus şi formulat.

Aici dai un răspuns bun, care reprezintă ceea ce ai înţeles tu din textul lui Ioan67.

Ce frăţia ta numeşti "pudibond", eu numesc habotnic: "vai, nu mănânc la masă cu vameşii şi păcătoşii, că uite ce stricaţi sunt ei şi ce mult mă lupt eu, şi ei miros urât şi eu sunt curat şi pe dinăuntru şi de dinafară".

Nu se ştie din cine citezi, pare că din ceva călugăr dar pare să fie şi vocea ta ''călugărească'' dacă te adresezi lui Ioan cu frăţia ta, deci pare că vocea ta se erijează sub cuvintele altuia, unui duhovnic. Deci nu-s lămurit dacă e citat inventat de tine susţinînd tu că aşa spun habotnicii, e un citat din vreun călugăr care spune el cum spun habotnicii?.. sau ce e? Sau e o pistă falsă pentru a amesteca termenii deoarece habotnicii nu sunt totuna cu sclifosiţii sau cu fariseii... ci habotncii sunt nişte credincioşi care cred ei că prin mulţimea habotniciei lor, făcută ca să fie văzuţi de oameni, vor fi mai degrabă ascultaţi de Dumnezeu. Deci nimic rău în a fi habotnic departe de ochii oamenilor şi dacă habotnicia ta nu este defapt o necredinţă îmbrăcată în mulţime de nevoinţe şi habotniceli...

Nu aşa frate.

Iar trag concluzia că eşti călugăr, frate de mînăstire... căci pe tine te vezi frate în timp ce lui am impresia că îi spui doar aşa... ca să te dai călugăr.

Cu cât vezi mai bine, cu atât ţi se arată, în ce măsură au ceilalţi nevoie de Hristos şi Îl oferi, în măsura în care Îl ai şi tu, dăruitorul.

Citatul ăsta pare că ar fi din sfinţă, din duhovnici, din călugări, pare o înţelepciune... defapt dacă analizez textul mai profund mie îmi rezultă că iar te lauzi că tu Îl ai pe Hristos şi că cu cît îl dăruieşti mai mult altora cu atît îl ai mai mult. Mă gîndesc dacă îţi dai seama că nu poţi dărui abuzînd, adică devenind un risipitor care tot dăruie cu forţa şi cu deasila... defapt doar ca să se laude că el Îl are pe hristos mai mult ca alţii. Îţi dai seama unde îţi este duhul cînd dai astfel de ''înţelepciuni''?

Dacă Domnul Hristos, s-a băgat în rahatul şi murdăriile şi puroiul nostru, ne-a tăiat cu cuvântul şi ne-a curăţat şi ne-a vindecat,

Aici foloseşti un limbaj neaoş, călugăresc,

nu la fel trebuie să facem şi noi? Ba da, în măsura dragostei noastre, a discernământului şi scopului nostru.

Tu întrebi, tu răspunzi, şi iată cît eşti tu de vrednic că practic te dai mîntuitorul care se bagă în orice mocirlă. Deci iar rezultă că te lauzi şi că împlineşti ce ne-a cerut hristos întărind că asta trebuie să faci şi tu şi noi.

Dragul meu, noi ceilalţi nu trebuie să nu ne băgăm aşa ca tine ci trebuie să avem grijă de hainele cele albe şi curate pe care ni le-a spălat. Trenuie să-i urmăm cu grijă să nu recădem, să nu ne remurdăprim, să nu ne lăudăm.

Dar ! Frate Ioane !

Aici eşti deja aiuritor... căci foloseşti acest frate nu pentru a rezona cu frăţietatea ci a te lăuda tu că eşti frate de mînăstire... sau că eşti ceva duhovnic care se auto-îndreptăţeşte ''slujind''.

Când ne băgăm poate în cel mai adânc abisuri al iadului: consecinţă a căderii din nemurire, din Rai, "dobândirea hainelor de piele" cum spune la Facere, trupul cel greu, carnea, omul care-a devenit cautător al plăcerilor, ca să înlocuiască adevărate plăceri pierdute din Rai, dătătoarele de viaţă plăceri, cum e ascultarea de Dumnezeu, omul căzut care uşor e tras demoni în falsele plăceri lascive, senzuale, voluptoase, pervertite, ca să eşueze să găsească adevărata plăcere din viaţa aceasta căzută: a primi înţelegerea cunoaşterii trăirii înmulţirii dăruitoare prin Duhul Sfânt a Domnului Hristos şi Hristosul lui Dumnezeu.

Deci iată ce mare filozofie şi ''înţelepciune'' scoţi din tine adică zici că tu cu Hristos sau tu cu călugării sau tu cu sfinţii înţelepţi cînd vă băgaţi în iad... defapt căutaţi înţelegerea şi cunoaşterea trăirii a lui Dumnezeu. Păi e defapt complet aiurea ce susţii căci pot trage concluzia simplă că nu Dumnezeu ci că tu te bagi în iad ca să cunoşti, adică păcătuieşti ca să cunoşti şi să înţelegi... deci păcătuieşti pentru cunoaştere iar asta e o patimă foarte grea, e un satanism, o nenorocire ce caută ştiinţă şi lăudăroşenie prin păcătuire.

Aici deci, în aceasta, nu mai poate fi vorba de pudibonderie, nici de habotnicie, fiindcă aici e lupta cea mare, practic, între suflet şi trup.

Adică susţii că eşti în stare să intrii în orice mocirlă ca Hristos, ducînd tu lupta cea mare... a ortodoxie... cu tot păcatul şi cu toată lumea... deci defapt te foloseşti de Hristos ca să te erijezi la meritele luptei Sale... să cad eu sau alţii pe spate la ce lucruri mari săvîrşeşti tu... Păi dragul meu, cu cine te lupţi? Ca don Chihote tu te lupţi cu morile de vînd? Tu visezi vre-o luptă şi te pui lîngă apostoli, lîngă sfinţi, lîngă călugări, lîngă Hristos dînd impresia că tu te lupţi aşa ca ei? Nu-ţi miroase a lăudăroşenie?

Primeşte-mă frate Ioane cu ce îţi spun ca o mireasmă a vieţii, să nu îţi fiu mireasmă a morţii:

Şi iată ai ajuns să vrei să fii primit ca o mireasmă a duhului sfînt... adică tu îi ceri lui Ioan ca să te primească pe tine şi nu pe Dumnezeu aşa... păi îţi dai seama în ce abis al lăudăroşeniei eşti căzut?

continuarea mai jos