socializarea în parohie în vederea întemeierii unei prietenii

[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Mergi cât poți de des la slujbe și roagă-L pe Dumnezeu să-ți scoată în cale viitoarea mireasă. De regulă fetele frecventează biserica în mai mare măsură decât băieții.

8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă. (1Cor7,8-9)

Oare nu se "frige" daca merge cat de des la Liturghie ca sa nu arda?

În prealabil postat de Iorest

Vreau să punem în discuție posibilitatea de a întemeia o prietenie serioasă cu o fată chiar din propria parohie, cum ar trebui procedat și care ar fi eventualele dezavantaje ?

Nu am auzit multe persoane care și-au întâlnit jumătatea în Biserica frecventată, deși părinți precum Constantin Necula spun că „din Biserică o iei de Biserică o ai, din club o iei...” .

Teoretic ar fi o șansă ca într-o parohie măricică să fie o fată sau mai multe care se roagă sau chiar țin canon pentru a-și găsi perechea care să fie pe aceeași lungime de undă, doar că numărul de familii arondate unei parohii nu corespunde cu persoanele care frecventează efectiv acea biserică.

Primul dezavantaj, te rog sa ma ierti, e ca te dau de gol tocmai cuvintele tale.

Dupa cum se vede, nicaieri nu ai pomenit cuvantul cununie, sau macar casatorie, definitorii pentru o relatie serioasa. De ce? Pentru ca, psihologic, te feresti de ele, evident. Nu vrei sa le pronunti fiindca te incarca cu responsabilitate morala si te limiteaza in dorintele pe care ti le expui de la prima zi de vizita pe forum.

Vrei in schimb o "pereche care sa fie pe aceeasi lungime de unda" pe care o subintelegi tu, adica nici ea sa nu pomeneasca de cununie. Termenul jumatatea sugereaza o legatura afectiva, dar nu si asumarea deplina a responsabilitatii, tipica azi pentru societatea de consum la maxim cu plata la minim.