Parintii sunt impotriva

[vsovi]

În prealabil postat de nacu simona

Iubite frate,

"Un duh necurat şi mincinos minte şi caută să nu se împlinească voia lui Dumnezeu cu niciun chip"

Asa este precum zici, de aceea cei ce asculta de duhurile necurate si merg la vrajitori si ghicitori nu vor sta niciodata langa cei drepti in dreapta credinta, ci merg langa povatuitorii lor, diavolii, a caror voie o fac, impotriva voii si poruncilor lui Dumnezeu.

De ce atunci regele David a luat trupurile lui Saul şi a lui Ionatan şi le-a îngropat cu mare cinste?

Pentru că au ascultat de Samuel pînă la urmă, măcar în ultima zi şi au murit în Dreapta Credinţă.

Au ajuns împreună cu Samuel care i-a ocrotit şi atunci şi azi.

(Nimeni nu a sfătuit să meargă cineva la vrăjitori deci argumentele tale sunt absurde ci din contră se arată că iată, Dumnezeu poate să facă binele chiar prin ei, dacă voieşte, şi de data asta nicimăcar vrăjitoarea nu greşise căci nu a chemat morţii ci viii adormiţi. Şi nici nu-s sigur că citatul e din sf. Grigorie de Nyssa căci el a trăit prin anul 300 şi în textul prezentat întîlnim un limbaj prea modern, în stil de călugăr romîn modern)

[iuliu46]

Cauta pe net colectia PSB, volumul 30, paginile 132-133.

[vsovi]

În prealabil postat de iuliu46

Cauta pe net colectia PSB, volumul 30, paginile 132-133.

Te rog frumos şi nu da scanări la care treci deasupra sf. Grigorie de Nyssa. Ok?

Imi pare rau.

Ar trebui să-ţi pară rău cînd răspîndeşti bîrfe şi prejudecăţi şi tot felul de minciuni şi răutăţi despre sfinţi (A.B.sau alţii slujitori ai lui Dumnezeu)... şi nu că stai de vorbă cu mine.
Şi n-ar trebui să-ţi pară rău că nu poţi tu nicicum să-ţi impui inchiziţia aia a ta ''ortodoxă'' încropită pe baza răutăţilor şi orgoliilor marilor tăi teologi care-ţi împărtăşesc bîrfe şi-ţi fac astfel de exegeze absurde. (Nu mă refer la sfinţi ci la bîrfele ''teologilor'' celor pe care idolizîndu-i le răspîndeşti cu nesaţ.)

Mie îmi pare bine că discutăm şi că ne lămurim de exemplu, cu cine a discutat pînă la urmă Saul înainte de marea bătălie cu filisitenii.

Cu Duhul lui Samuel sau cu un duh necurat?

Că dacă ar fi fost necurat cum atunci să-l înveţe el bine pe Saul voia lui Dumnezeu ca să ajungă să fie a doua zi împreună?

Iar David cum atunci să ia trupurile lui Saul şi al lui Ionatan şi să le îngroapă cu mare cinste înaintea întregului Israel?

Poate că o fi cinstind David cu întregul Israel pe păcătoşii ce cheamă pe satana şi care cred în duhurile necurate şi mincinoase sau în duhurile morţilor... Să fim serioşi!!!

Saul a crezut duhului lui Samuel care i-a împărtăşit voia lui Dumnezeu... şi asta s-a petrecut la chemarea unei vrăjitoare care ar fi trebuit ucisă cu pietre căci vrăjea în ascuns chemînd morţii, lucru interzis lui Israel. Dar Samuel nu era mort ci era drept-credincios adormit... deci iată că de data aceea vrăjitoarea nici măcar nu greşise ascultînd de regele Saul ca să cheme Duhul lui Samuel... pentru că Samuel era un drept credincios... şi ea temîndu-se de Saul a chemat duhul lui Samuel ştiind că o putea omorî cu pietre pentru ocupaţia sa, împlinind legea regele Saul.

[iuliu46]

Pai sa iti dau eu mura in gura ?

Na poftim : https://vreaumantuire.files.wordpres...scrieri-ii.pdf

Paginile 132-133.

"Se vede asadar limpede ca in locul lui Samuel s-a aratat un duh rau care desigur ca n-a mintit atunci cand a spus ca e impreuna cu Saul".
Auzi ce ne spune pucistul. Ca daca e un om sfant atunci e normal sa faci necromantie si sa apelezi la vrajitoare, chiar a facut un lucru bun Saul si s-a mantuit precum talharul de pe cruce. :)

Inca o data - in mintea stramba si lucrul drept se stramba. Cand te duci la vrajitoare te intalnesti cu dracul. Chiar daca ti se pare ca vorbesti cu vreun sfant.

[vsovi]

În prealabil postat de iuliu46

Pai sa iti dau eu mura in gura ?

Na poftim : https://vreaumantuire.files.wordpres...scrieri-ii.pdf

Paginile 132-133.

"Se vede asadar limpede ca in locul lui Samuel s-a aratat un duh rau care desigur ca n-a mintit atunci cand a spus ca e impreuna cu Saul".
Auzi ce ne spune pucistul. Ca daca e un om sfant atunci e normal sa faci necromantie si sa apelezi la vrajitoare, chiar a facut un lucru bun Saul si s-a mantuit precum talharul de pe cruce. :)

Inca o data - in mintea stramba si lucrul drept se stramba. Cand te duci la vrajitoare te intalnesti cu dracul. Chiar daca ti se pare ca vorbesti cu vreun sfant.

Păi nu mai bine citim exact ce scrie în scriptură decît intepretările absurde ale unor teologi care pun tălmăcirile lor pe seama sf. Grigorie de Nyssa care a trăit prin 300.e.n.?
http://www.crestinortodox.ro/biblia/...rea-din-Endor/

Mulţumesc de link... o să citesc.

Pînă atunci citiţi voi scriptura cinstit.

[vsovi]

Am găsit pagina respectivă şi sfîntul Grigorie de Nyssa care nu e unul din sfinţii trei Ierarhi a intepretat destul de absurd răstălmăcind scriptura susţinînd iată că:

1. De altfel acel duh diabolic s-a dat de gol fără să vrea,
spunind adevărul atunci când a zis: "Mâine tu şi Ionatan cu mine".

Deci e un duh care spune adevărul. Asta afirmă sfîntul. Dar ne lasă să credem că defapt adevărul respectiv e o înşelăciune căci acel mine îl reprezintă nu pe Samuel ci pe duhul cel rău, duhul pitonicesc cu care va fi împreună Saul defapt.

Păi răstălmăcind scriptura acest sfînt spune că acel duh ''pitonicesc'' se dădea drept Samuel şi că îl înşela pe regele Saul care v-a ajunge lîngă el în iad.

Totuşi, dacă Saul o fi fost el vinovat şi păcălit, dar atunci Ionatan? Păi Ionatan n-avea nicio vină şi era cel mai bun prieten al lui David şi era un drept credincios fără păcate deci cum atuncea să fie şi Ionatan împreună cu acel mine din moment ce Ionatan era curat şi drept?

Deci şi numai luînd pe Saul împreună cu Ionatan atunci musai acel mine trebuia să fie duhul lui Samuel iar dacă nu atunci sigur duhul pitonicesc minţea şi sfîntul nu putea spune că defapt a spus adevărul.

Deci dacă duhul era Samuel atunci acel mine se putea deduce că se refera la Samuel din faptul că s-a referit la el şi la Ionatan şi că era o proorocie din moment ce s-a împlinit iar o proorocie nu putea fi făcută decît de Samuel şi asta rezultă şi din faptul că vrăjitoarea văzînd că s-a ridicat cineva din şeol, omul cu manta, împărtăşindu-se de duhul acela a ştiut că e regele Saul la ea, cel care i-a cerut să vorbească cu Samuel... deşi asta putea să ştie şi demonul... şi să fie un joc al credibilizării, dar oricum practic doar din fraza asta "Mâine tu şi Ionatan cu mine'' care a fost o proorocie ce s-a împlinit întocmai, căci şi Ionatan a murit cînd ar fi putut bine mersi să scape... şi e deajuns ca să credem că minele nu putea fi decît Samuel căci introducîndu-l în ecuaţie pe Ionatan care era drept şi curat atunci puteai crede că ajungi împreună cu Samuel şi nu cu un duh necurat. Iar dacă s-a şi împlinit întocmai proorocia căci Ionatan care nu avea păcat a murit de asemenea, rezultă clar că era defapt chiar Samuel aşa cum este scris în scriptură şi nu aşa cum o răstălmăceşte acest sfînt.

Asta e părerea mea... deci nu neg sfinţenia sfîntului ci neg această intepretare a lui căci tot el susţine mai jos că :

2. '' Deci se scrie şi in Scriptură că "a vorbit Samuel", să nu se tulbure de un astfel de cuvînt cugetul omului, ci să ia seama că pentru uşurinţa expunerii s-a folosit chiar numele lui. Căci pretutincleni aflăm acest obicei in Sfînta Scriptură de a întrebuinţa o aparenţă in locul realitiţii''

Practic el însuşi mărturiseşte total absurd că deşi scriptura spune că a vorbit Samuel noi trebuie să credem că n-a vorbit pentru că în scriptură nu se scrie adevărul şi realitatea ci o aparenţă adică se minte.

Rezultă clar că aici acest sfînt s-a auto-înşelat ajungînd pînă acolo încît a spus că de obicei în sfînta scriptură se spun aparenţe ce iau locul relităţii. Iar aşa ceva este combătut de însuşi sf. Vasile cel Mare care susţine că sfînta scriptură spune adevărul şi realitatea şi că trebuie să o inţelegem şi să o interpretăm exact aşa cum este scris.

Deci n-am cum să-i dau dreptate oricît ar fi de sfînt... dar nu în general, ci referitor la această intepretare... deci e greşită intepretarea lui căzînd în înşelare tocmai încercînd să ne ferească de înşelare... pitonicească!

Sper că nu se supără nimeni că mă contrazic cu sfîntul Grigorie de Nyssa.
Cred că a fost sfînt, dar iată cred şi că s-a înşelat deci de la ei trebuie să luăm ce au scris folosindu-ne mintea şi dreptatea şi adevărul şi nu aşa orbeşte ca inchiziţia ''ortodoxă''.

[iuliu46]

Bai sunteti culmea ! Toti, chiar si Simona.

Primul e vsovi care asa e el, culmea! :) Acum a ajuns la concluzia ca omul despre care i s-a spus ca ar fi zis acele cuvinte chiar a zis acele cuvinte, dar nu ar fi chiar asa de sfant " nu e dintre aia trei ierarhi"

A doua e Simona care nu intelege ca pana si sfintii pot gresi. E posibil ca pana si ei sa greseasca, de ce nu ? In afara de Hristos ( si de fiecare dintre noi :) ), toata lumea greseste. Chiar si sfintii.

Al treilea e Ioan care face din chestia asta vreo teologie inalta cand intelesul acolo e clar. Dumnezeu nu mai vorbea cu Saul, Saul se duce la vrajitoare si aia i-l aduce pe Samuel.

Intrebare : De unde si cum il aduce ? Ce putere are vrajitoarea aia daca reuseste sa scoale un om mort ( sau hai sa spunem adormit ) ?

Singura scapare ar fi sa credem ca Dumnezeu s-a lasat induplecat in sfarsit de insistentele lui Saul si i-a dat voie lui Samuel sa-i spuna ce il asteapta. Dar :

Saul nu isi plange pacatele sau nu posteste 40 de zile sau nu bate matanii de dimineata pana seara. Ci face un lucru odios, incalca o porunca divina ducandu-se la aia care "chema mortii".

De aceea cred ca interpretarea aluia care a trait la anii 300, este de departe mult mai logica si mai in duhul Scripturii decat interpretarea astora mai noi. Si ne spune si de ce scrie acolo "Samuel a zis ". Ca sa putem citi noi mai usor povestea, de aia. :)

[ioan67]

În prealabil postat de vsovi

De ce atunci regele David a luat trupurile lui Saul şi a lui Ionatan şi le-a îngropat cu mare cinste?

Pentru că au ascultat de Samuel pînă la urmă, măcar în ultima zi şi au murit în Dreapta Credinţă.

Au ajuns împreună cu Samuel care i-a ocrotit şi atunci şi azi.

(Nimeni nu a sfătuit să meargă cineva la vrăjitori deci argumentele tale sunt absurde ci din contră se arată că iată, Dumnezeu poate să facă binele chiar prin ei, dacă voieşte, şi de data asta nicimăcar vrăjitoarea nu greşise căci nu a chemat morţii ci viii adormiţi. Şi nici nu-s sigur că citatul e din sf. Grigorie de Nyssa căci el a trăit prin anul 300 şi în textul prezentat întîlnim un limbaj prea modern, în stil de călugăr romîn modern)

In 1Regi28,15 scrie (versiunea Anania):
"Iar Samuel a zis..."
Aceeasi identitate este reafirmata (si prin aceasta intarita) in versetele 16 si 20. Scrie negru pe alb ca vorbeste Samuel, nu altcineva.

Totusi, nota Parintelui Anania lasa textul deschis interpretarii:
Acesta este unul din cele mai tulburatoare episoade ale Vechiului Testament.
Poate fi presupus si un scenariu, ca multe altele de acest fel, regizat în functie de priceperea femeii-medium si de credulitatea lui Saul;
ramâne însa o taina a lui Dumnezeu îngaduinta ca sufletul lui Samuel sa-si paraseasca odihna si sa raspunda unei asemenea chemari.
Exista însa si probabilitatea unei substituiri: un diavol deghizat în fata unui Saul deghizat; la urma urmelor, Saul nu-l vede pe Samuel, ci doar îl aude prin vocea femeii ventriloce;
adevarul spuselor „celuilalt” face parte din arta travestiului.

[ioan67]

O situatie similara intalnim ori de cate ori citim vreo poveste: daca acceptam universul "intern" al povestii, gasim in lumea povestii diverse personaje care au o identitate a lor, acolo in poveste. Astfel, citim ca Fat-Frumos (si nu altcineva) face si drege, ca Balaurul nu stiu ce mai pune la cale, ca BabaCloanta mai zice si ea unele sau altele....
Acesta e universul povestii, lumea ei aparte. Cand citim, luam de buna conventia propusa de scriitor si, macar pe timpul lecturii, "ne mutam" in cadrul propus de autor. Traim in "alta lume".

Posibil, asadar, ca si Saul sa fie prezentat (fara avertismente prealabile pentru cititor, adica pentru noi) in textul biblic ca facind pe nesimtite parte dintr-un univers aparte, distinct, unde ghilimelele nu isi mai au rostul.
Putem intelege asadar ca Saul patrunde intr-o lume unde Samuel e Samuel, iar nu altcineva.
Dar ce fel de lume este aceasta?
E totuna cu lumea noastra sau, cata vreme la mijloc e vrajitoarea, e o lume a povestilor?

Textul ramane ambiguu, deschis interpretarilor.
Personal admir jocul de planuri in care, ca la teatru, mastile fac legea si provoaca pe spectator.
Nu ma reped sa aleg un univers sau altul, dintre cele posibile aici. Ma delectez, in schimb, cu ambiguitatea textului. Si ma intreb: de ce voieste Domnul sa ne ofere un text ambiguu?....:) Si, mai ales: ce voieste, oare, de la noi?

[nacu simona]

În prealabil postat de ioan67

O situatie similara intalnim ori de cate ori citim vreo poveste: daca acceptam universul "intern" al povestii, gasim in lumea povestii diverse personaje care au o identitate a lor, acolo in poveste. Astfel, citim ca Fat-Frumos (si nu altcineva) face si drege, ca Balaurul nu stiu ce mai pune la cale, ca BabaCloanta mai zice si ea unele sau altele....
Acesta e universul povestii, lumea ei aparte. Cand citim, luam de buna conventia propusa de scriitor si, macar pe timpul lecturii, "ne mutam" in cadrul propus de autor. Traim in "alta lume".

Posibil, asadar, ca si Saul sa fie prezentat (fara avertismente prealabile pentru cititor, adica pentru noi) in textul biblic ca facind pe nesimtite parte dintr-un univers aparte, distinct, unde ghilimelele nu isi mai au rostul.
Putem intelege asadar ca Saul patrunde intr-o lume unde Samuel e Samuel, iar nu altcineva.
Dar ce fel de lume este aceasta?
E totuna cu lumea noastra sau, cata vreme la mijloc e vrajitoarea, e o lume a povestilor?

Textul ramane ambiguu, deschis interpretarilor.
Personal admir jocul de planuri in care, ca la teatru, mastile fac legea si provoaca pe spectator.
Nu ma reped sa aleg un univers sau altul, dintre cele posibile aici. Ma delectez, in schimb, cu ambiguitatea textului. Si ma intreb: de ce voieste Domnul sa ne ofere un text ambiguu?....:) Si, mai ales: ce voieste, oare, de la noi?

Textul nu este deloc ambiguu, este extrem de elocvent, daca vrei sa primesti adevarul din el(pentru cei ce Il cunosc pe Domnul).Si vreau sa spun ca un pastor (penticostal,parca) a descifrat singur acest adevar si se mira cum alt pastor (baptist), nu si-a dat seama .
Dumnezeu a ingaduit ca prin gura diavolului Saul sa primeasca adevarul, dar ce adevar? Vestirea mortii- pentru ca Saul calcase poruncile lui Dumnezeu si mersese si la vrajitoare.
Tot asa a vorbit Dumnezeu si prin gura magaritei lui Valaam, nu ca magarita era proorocita.

Daca asa ne poticnim la textul cu vedenia lui Samuel, dar cum vom intelege textul cu proorocul Valaam si magarita?