Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan67

Exceptindu-le pe acelea care au origine in afara propriei noastre minti.
Cum ar fi, de exemplu, in relatia dintre doua minti sau mai multe.

P.S. Experientele se realizeaza si cu participarea mintii proprii, desigur. Dar nu au izvorul acolo. Chiar daca, traindu-le, avem impresia ca le suntem mai mult decat un eventual cuibar germinativ.

Nu putem experimenta ceva fara mintea proprie.

Prin mintea proprie cunoastem orice fenomen.

Sursa mintii noastre isi are originea in Dumnezeu. Dumnezeu in care se regasesc toate, in care toate comunica intre ele ca intr-un singur Trup.

Desi se pare ca sursa experientelor se afla in afara noastra, de fapt ea se afla intotdeauna inlauntrul nostru. Aceasta este dreptatea Lui Dumnezeu.

"Cel ce scote sabia de sabie va pieri." Sursa experientelor este actiunea propriei minti, chiar daca intre cauza si efect se afla un interval mare de timp. Experimentarea iadului sau a raiului, de asemenea nu eludeaza acest principiu.

Ce este de fapt Mintea? Budismul are propria metodologie, variata si sofisticata pentru elucidarea acestui aspect fundamental. "Iluminarea nu este altceva decat cunoasterea propriei minti."

[AlinB]

Asta e religia ta, oricat ai impana-o cu filosofie si pseudo-psihologie, oricat ai face harcea-parcea crestinismul in iluzia ca ar exista o cat de mica asemanare, in final, tot idolatrie banala si pierzatoare de suflet este.

Din punct de vedere mantuitor, nimic mai presus decat papuasul care se inchina la stalpul lui cioplit.
Cu diferenta ca ala macar are o scuza, neam de neamul lui n-a vazut picior de misionar crestin.

Tu insa, cu pretentiile de om intelectual si citit, cu biserica ortodoxa peste drum, sa fii blocat in aiurelile astea, e foarte greu de inteles si de obicei are o explicatie comuna: orgoliul.

Ti-e imposibil sa te imaginezi un om care intra intr-o biserica pentru a sta doua ore la Liturghie sau pleca capul sub patrafir.

Ai nevoie sa fii "mai mult" de atat, ca si Satan care a vrut sa fie mai sus ca Dumnezeu, si a ajuns mai jos decat toata Creatia.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Asta e religia ta, oricat ai impana-o cu filosofie si pseudo-psihologie, oricat ai face harcea-parcea crestinismul in iluzia ca ar exista o cat de mica asemanare, in final, tot idolatrie banala si pierzatoare de suflet este.

Din punct de vedere mantuitor, nimic mai presus decat papuasul care se inchina la stalpul lui cioplit.
Cu diferenta ca ala macar are o scuza, neam de neamul lui n-a vazut picior de misionar crestin.

Tu insa, cu pretentiile de om intelectual si citit, cu biserica ortodoxa peste drum, sa fii blocat in aiurelile astea, e foarte greu de inteles si de obicei are o explicatie comuna: orgoliul.

Ti-e imposibil sa te imaginezi un om care intra intr-o biserica pentru a sta doua ore la Liturghie sau pleca capul sub patrafir.

Ai nevoie sa fii "mai mult" de atat, ca si Satan care a vrut sa fie mai sus ca Dumnezeu, si a ajuns mai jos decat toata Creatia.

Nu stim de ce Primul Inger a simtit nevoia de "inaltime".

Insa chiar daca nu a reusit sa identifice sursa psihologica a acestui imbold "spontan", a acestei lucrari in inima lui, ar fi trebuit cel putin sa incerce sa-l inteleaga. Inainte de a intra "in rol", inainte de a-si asuma o atitudine. Una care sa atenteze la Atotputerncia Lui Dumnezeu.

Deci se face vinovat de lipsa de atentie, perspicacitate, neingrijire...inteligenta.

[CristianR]

Florin, am o întrebare, poate proastă; nu știu dacă s-a mai pus: Ne puteam mântui fără ca Hristos să se jertfească pe Cruce? Altfel spus: Ne este de ajuns Budha (învățătura lui)?

[ioan67]

În prealabil postat de CristianR

Florin, am o întrebare, poate proastă; nu stiu dacă s-a mai pus: Ne puteam mântui fără ca Hristos să se jertfească pe Cruce? Altfel spus: Ne este de ajuns Budha (învătătura lui)?

Jertfa si Invierea.
Musai si Invierea...:) Altminteri picam in deznadejde si, mai stii, in disperare de cauza gasim vreun surogat de inviere in buddhism... Din ala cu constiinta cosmica, disolutia in infinita/oceanica iubire impersonala etc. etc.

[CristianR]

E bine că ai subliniat, ca să fie mai clar; eu am subînțeles-o, pentru că fără Înviere n-am vorbi de Jertfă, ci de moarte. Jertfa e luminoasă, este mereu biruitoare. E o poartă deschisă către Înviere.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de CristianR

Florin, am o întrebare, poate proastă; nu știu dacă s-a mai pus: Ne puteam mântui fără ca Hristos să se jertfească pe Cruce? Altfel spus: Ne este de ajuns Budha (învățătura lui)?

O intrebare simpla:

Pentru ca mantuirea sufletelor sa devina posibila, de ce a fost nevoie de Jertfa Lui Hristos?

Iertarea/iubirea Lui Dumnezeu oare este conditionata de o anume cauzalitate?

Portile iubirii dumnezeiesti se deschid doar daca imperfectiunea umana este contrabalansata de varsare de sange nevinovat?

Marinimia Lui Dumnezeu este conditionata de un anume eveniment (o crima in acest caz)?

Puterea salvatoare a dragostei Lui Dumnezeu nu era la fel si inainte de rastignire? Sau este potentata doar de anularea pacatului printr-o crima anticipata, acceptata voluntar de Dumnezeu umanizat.
------

Jertfa are valoare doar din perspectiva modului in care functioneaza gandirea umana dihotomica. Nu din perspectiva Lui Dumnezeu.

Este purificatoare si mantuitoare pentru ca omul evalueaza/apreciaza prin mecanisme de compensatie.

Credinta omului in Jertfa internalizeaza un proces cathartic foarte eficient care usureaza omul de vina, este generator de incredere, aspiratie si sens spiritual. Deschide inima spre revelatii ale iubirii profunde. Jertfa fara credinta nu are nicio putere, nicio valoare intrinseca. Fara credinta, toata Puterea Dumnezeiasca este neputincioasa. Totul depinde de modul cum interpretam informatia, ce perspectiva ne asumam. Este evident.

-----

Budismul mahayana promoveaza asumarea de catre credincios a unei atitudini jertfelnice (asemanarea cu conduita hristica este evidenta) care se angajeaza intr-un efort spiritual a carui scop este salvarea tuturor fapturilor suferinde samsarice (Bodhisattva).

Spre deosebire de crestinism, nu este abandonat niciun suflet indiferent cat de multe pacate l-ar inlantui. Nu se lasa nimeni in urma. Nu se renunta niciodata la vreun suflet, chiar daca este aruncat in cel mai adanc iad. Nu se scutura praful de pe picioare...

--------
Fara Jertfa personala mantuirea nu este posibila. Iisus doar a aratat cum ar trebui sa ne raportam fata de semeni.

Degeaba credem in Jertfa daca nu ne jertfim.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

O intrebare simpla:
Pentru ca mantuirea sufletelor sa devina posibila, de ce a fost nevoie de Jertfa Lui Hristos?

Pentru ca total opus fata de convingerile tale, omul nu se poate ridica din starea lui cazuta prin sine, indiferent ce filosofie abordeaza sau efort moral strict personal.

Iertarea/iubirea Lui Dumnezeu oare este conditionata de o anume cauzalitate?

Sigur.

Portile iubirii dumnezeiesti se deschid doar daca imperfectiunea umana este contrabalansata de varsare de sange nevinovat?
Marinimia Lui Dumnezeu este conditionata de un anume eveniment (o crima in acest caz)?

A lui Dumnzeu nu, dar ale intelegerii umane, da.

Pai ce om intreg la minte ar urma vorbele unui grasan oarecare care a murit de imbuibare si ar respinge pe cele ale Unuia care prin fapte s-a aratat deplin Dumnezeu si care a murit intr-un mod cumplit pentru mantuirea lui?

Budismul mahayana promoveaza asumarea de catre credincios a unei atitudini jertfelnice (asemanarea cu conduita hristica este evidenta) care se angajeaza intr-un efort spiritual a carui scop este salvarea tuturor fapturilor suferinde samsarice (Bodhisattva).

De ce, ca i se spun o poveste ca Budha inainte de a fi un grasan care a murit de imbuibare a fost un iepure care s-a pus pe tava pentru a astampara foamea unora?

Scuze, da' sa dai jertfa lui Hristos pe asemenea povesti ceva mi se pare prostie crunta.

Spre deosebire de crestinism, nu este abandonat niciun suflet indiferent cat de multe pacate l-ar inlantui. Nu se lasa nimeni in urma. Nu se renunta niciodata la vreun suflet, chiar daca este aruncat in cel mai adanc iad. Nu se scutura praful de pe picioare...

Daca tin bine minte, chiar tu ai spus ca sunt unii care aluneca in lumi samsarice atat de jos incat e posibil sa nu revina niciodata.

Acum faceti pe fanii apocatazei?

Pai de ce i-ar pasa dumneeului tau budhist de soarta fiintelor cand el insusi le-a facut proaste din capul locului.

Daca ii pasa de ele, nu le face asa.

Asa ca sa lasam idealismul ieftin ca nu se potriveste in tabloul general care se pare ca e prea mare pentru gandira ta "apofatica".

Fara Jertfa personala mantuirea nu este posibila. Iisus doar a aratat cum ar trebui sa ne raportam fata de semeni.
Degeaba credem in Jertfa daca nu ne jertfim.

Deci cum ai spune cu alte cuvinte, Jertfa lui Hristos nu e importanta ci aia personala, chiar independenta de Hristos.

Realizezi ca e un soi de apostazie fata de credinta crestina, presupunand ca ai fi avut-o vreodata (ceea ce desigur, e posibil sa fie o asumtie gresita).

[CristianR]

În prealabil postat de florin.oltean75

Fara Jertfa personala mantuirea nu este posibila.

De acord cu asta, cu precizarea că nu jertfa personală ne mântuiește; prin ea doar îi deschidem ușa lui Hristos, ca să intre. Jertfa noastră este o asemănare cu jertfa mântuitoare a Lui.

Iisus doar a aratat cum ar trebui sa ne raportam fata de semeni.

Nu a fost doar un exemplu, ci mult mai mult de atât. A luat firea omenească pentru ca, trecând-o prin moarte, s-o îndumnezeiască. În urma păcatului primordial, moartea a apărut ca un obstacol de netrecut între om și Dumnezeu. Și numai Dumnezeu putea să treacă acest obstacol, făcându-Se El însuși om.

De aceea nu poți fi și budist, și creștin: pentru că nu te poți mântui fără a te uni cu Hristos în Jertfa Lui. Și asta facem atunci când mâncăm și bem trupul și sângele Lui fiind noi înșine, bineînțeles, în stare de jertfă atât cât putem.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu stim de ce Primul Inger a simtit nevoia de "inaltime".

Insa chiar daca nu a reusit sa identifice sursa psihologica a acestui imbold "spontan", a acestei lucrari in inima lui, ar fi trebuit cel putin sa incerce sa-l inteleaga. Inainte de a intra "in rol", inainte de a-si asuma o atitudine. Una care sa atenteze la Atotputerncia Lui Dumnezeu.

Deci se face vinovat de lipsa de atentie, perspicacitate, neingrijire...inteligenta.

Si iata cum falsificam spiritualitatea autentica pentru cei cu pretentii de intelectual dar prea comozi sa mearga in profunzime.

Stergem notiunea de liber arbitru si de pacat, le inlocuil cu "ignoranta" si oferim pe tava leacul universal: de insusit un hocus pocus mental cu eticheta "budhism".

Un intelectual autentic si-ar pune macar probleme de ce "dumnezeul" budhist a trebuit sa faca fiintele "ignorante" si nu le-a facut "dastepte" si gata, nu mai erau probleme din start.
Neputinta? Reavointa? Oricare raspuns ar fi, budhismul tau cade intr-o lumina tare proasta.