![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]() Citat:
PRIVITOARE LA SFÂNTUL BOTEZ - Cu mai mult timp înainte de săvârșirea botezului, preotul trebuie să-l învețe pe candidatul la botez sau pe părinții și nașul acestuia învățăturile fundamentale ale credinței și trăirii creștine (cf. Matei 28:19-20). Botezul poate fi săvârșit doar după ce catehumenul sau rudele care-și asumă răspunderea pentru el cred și mărturisesc învățătura Bisericii (cf. Marcu 16:16). - Catehizarea trebuie făcută sistematic și cu examinarea periodică a candidatului sau a părinților și nașului (Cf. Canoanele 46 Laodiceea și 78 Trulan). - Dacă catehumenul este pe moarte, botezul poate fi săvârșit și înainte de a termina lecțiile de catehizare, iar dacă neofitul se face bine, catehizarea trebuie să continue după botez (cf. Canonul 47 Laodiceea). - Botezul făcut corect prin întreită-afundare și în numele Sfintei Treimi nu se repetă, iar cel care nu este prin întreită-afundare sau nu este în numele Sfintei Treimi trebuie repetat (Canoanele 47, 48 și 50 Apostolice). - Ereticii care au credința dreaptă în Sfânta Treime și botează prin întreită-afundare, dar greșesc în alte privințe, sunt primiți în Biserica Ortodoxă prin Mirungere. La fel și ortodocșii schismatici/necanonici. - Odată cu botezul unei femei gravide, fătul nu primește botezul (cf. Canonul 6 Neocezareea). - Dacă se întâmplă ca femeii pregătite pentru botez să i se înceapă necurăția lunară, botezul se amână până când aceasta îi va trece scurgerea de sânge (cf. Canonul 6 – Timotei al Alexandriei). - Dacă cineva nebotezat s-a împărtășit din neștiință, acesta să fie botezat dacă dorește (cf. Canonul 1 – Timotei al Alexandriei). - Dacă cineva este îndrăcit și nicidecum nu se curățește, acesta să fie botezat numai înainte de moarte (cf. Canonul 5 – Chiril al Alexandriei). - Dacă vreun catehumen își iese din minți și nu poate mărturisi singur credința, să mărturisească credința rudele lui și să fie botezat, dacă nu este îndrăcit (cf. Canonul 4 – Timotei al Alexandriei). - Biserica recunoaște botezul copiilor și consideră că și aceștia au nevoie de iertarea păcatelor. În cazul dat Biserica se bazează pe mărturisirea și promisiunea părinților și a nașului. Cine nu recunoaște botezul copiilor să fie anatema! (cf. Canonul 110 Cartagina). - Pruncii și copiii care sunt aduși de părinți spre a fi botezați, trebuie să aibă și un naș de botez: bărbat în cazul unui prunc de parte bărbătească și femeie în cazul în unui prunc de parte femeiască. Nu se acceptă mai mult de un naș de botez. Între naș, părinții copilului și copil (finul de botez) se creează o legătură de înrudire spirituală (cf. Canonul 53 Trulan). Celelalte persoane care asistă la slujba botezului nu sunt nași de botez și prin simpla asistare ei nu devin rude spirituale cu părinții sau copilul. - Nașul de botez trebuie să fie un bun creștin ortodox, să cunoască învățătura de credință a Bisericii, să se împărtășească sistematic cu Sfintele Taine și să fie un bun exemplu de viață creștinească. Biserica poate refuza nașul care trăiește în păcate grave sau nu participă la slujbele bisericești, îndemnând pe părinți să aleagă o persoană mai potrivită pentru această chemare de mare responsabilitate. sursa : http://teologie.net/data/pdf/PP-slujba-botez.pdf (pag. 10-11 ) |
|