![]() |
![]() |
|
#25
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Numai ca o problema de fizica nu se abordeaza asa. Aparatul matematic e secundar, el este folosit abia in etapa finala a rezolvarii problemei. Cum se rezolva insa, o problema de fizica? Putem formula un algoritm general sau, mai bine zis, o metoda? Ei bine, am putea face asa: 1) Mai intai avem nevoie sa identificam fenomenul fizic despre care e vorba in problema. Ce particularitati ale lui sunt precizate in formularea problemei? Citim cu atentie si aflam. 2) Fiecare fenomen are o anumita explicatie in fizica. Lectiile din manuale cuprind descrieri, explicatii, aplicatii ale acestor fenomene. Luam treptat contact cu legile si principiile fizicii. Astfel, pe masura ce le descoperim, intelegem tot mai bine fenomenul fizic respectiv. 3) In fine, deoarece varietatatea fenomenelor fizice asculta de niste legi sau principii generale, comune unei clase largi de fenomene, aceste legi au fost exprimate in limbajul matematic care are mare putere de generalizare. De exemplu, intelegind ca intensitatea curentului electric se afla mereu in raport invers cu rezistenta materialului respectiv, putem exprima acest raport intr-o formula simpla. Pe care o folosim, apoi, dupa cum ne cere rezolvarea problemei spre a afla valoarea unei necunoscute. In concluzie, pentru a rezolva o problema de fizica, cel putin la nivelul mediu al claaselor de liceu, e nevoie ca mai intai sa studiem teoria din fiece lectie si capitol pentru a surprinde insusirile esentiale ale fenomenelor respective. Dupa ce intelegem si noima legilor si a principiilor, vine randul in sfarsit sa apelam la limbajul concentrat al matematicii, care nu e prea extins in fizica de liceu. Intelegind fenomenul pus in problema, formulele curg parca de la sine. Dar daca nu am priceput, in planul gandirii fizice, despre ce e vorba in problema - atunci degeaba invartim formule. E ca si cum am vrea sa tragem la tinta fiind legati la ochi. |
|